Faceți căutări pe acest blog

marți, 30 august 2011

Aniversari culturale 30.08.11(Théophile Gautier)

30.08.1811 S-a născut, la Tarbes, Franţa  THÉOPHILE GAUTIER – scriitor francez

200 ani de la naşterea scriitorului francez

Théophile Gautier s-a născut la 30 august 1811, în Tarbes, în sud-vestul Franţei. Tatăl său, Pierre Gautier, a fost un oficial al guvernului şi mama sa a fost Antoinette-Adelaide Concarde. Familia s-a mutat la Paris în 1814. Educaţia lui Gautier a început la prestigiosul Collège Louis-le-Grand în Paris, pe care l-a frecventat timp de trei luni înainte de a fi adus acasă din cauza bolii. Şi-a terminat studiile la Collège Charlemagne. În timpul şcolii Gautier s-a împrietenit cu Gérard de Nerval şi cei doi au devenit prieteni pe tot parcursul vieţii. Prin Nerval, Gautier a fost introdus la Victor Hugo, de atunci era deja un cunoscut, dramaturg şi autor. În urma Revoluţiei din 1830, familia lui Gautier a fost nevoită să se mute la periferia Parisului. Gautier a ales să stea cu prietenii în districtul Doyenné din Paris, pentru a trăi o viaţă destul de plăcută şi boemă. Spre sfârşitul anului 1830, Gautier a început să frecventeze Le Petit Cenaclul, un grup de artişti care s-au întâlnit în studioul lui Jehan Du Seigneur. Grupul numără printre membrii săi artişti ca: Gérard de Nerval, Alexandre Dumas, Père, Petrus Borel, Alphonse Brot, Joseph Bouchardy şi Philothée O'Neddy, numele real Théophile Dondey. Gautier a început să scrie poezii încă din 1826, dar cea mai mare parte a vieţii sale a contribuit la diverse reviste, în principal, La Presse, care, de asemenea, ia dat posibilitatea de a călătorii în străinătate şi de a lua parte la multe reuniuni unde intra în contact cu oameni influenţi din înalta societate şi în lumea artei. Théophile Gautier a realizat primul succes major cu romanul epistolar Mademoiselle Maupin. În introducerea la acest roman, Gautier a explicat teoria sa de artă fără scop. De-a lungul vieţii sale, Gautier a făcut nenumărate călătorii în Spania, Italia, Rusia, Egipt si Algeria. Gautier s-a inspirat din aceste călătorii în scrierile sale, inclusiv Voyage en Espagne 1843, Trésors d'Art de la Russie 1858, şi Voyage en Russie 1867. Théophile Gautier s-a căsătorit cu Ernestina Grisi-Gautier şi a avut două fiice Estelle şi Judith. Absorbit de Revoluţia de la 1848, Gautier a scris aproape o sută de articole, în termen de nouă luni în 1848. Prestigiul lui a fost confirmat de rolul său ca director la Revue de Paris 1851 – 1856. În acest timp, Gautier scria în La Presse şi a devenit un jurnalist pentru Le Moniteur Universel. Gautier a ajuns redactor la L'Artiste în 1856. Cu colecţia sa de poezii Émaux et camées, care a apărut în 1852, a servit ca un rol-model pentru mulţi poeţi. Romanele sale de mai târziu Le Roman de la Momie 1858 şi Le Capitaine Fracasse 1863, ai avut un real succes. Anii 1860 au fost ani de faima literară pentru Gautier. Ales în 1862 preşedinte al Société Nationale des Beaux-Arts, a fost înconjurat de un comitet de pictori importanţi: Eugène Delacroix, Pierre Puvis de Chavannes, Edouard Manet, Albert-Ernest Carrier-Belleuse şi Gustave Doré. În timpul războiului franco-prusac, Gautier s-a întors la Paris. Théophile Gautier s-a stins din viaţă pe 23 octombrie 1872, la Paris, din cauza unei boli de lungă durată cardiace. Este înmormântat la Cimetière de Montmartre din Paris.





Surse: Aniversări culturale, numărul 1/2011, Editura Bibliotecii Naţionale a României, Bucureşti, 2011; ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org; ectac.over-blog.com; www.theophilegautier.com;

miercuri, 24 august 2011

Aniversari culturale 24.08.11(Bartholomaeus Pitiscus)

24.08.1561 S-a născut, la Grunberg, Silezia BARTHOLOMAEUS PITISCUS – matematician german

450 ani de la naşterea matematicianului german

Bartholomaeus Pitiscus s-a născut pe 24 august 1561, în Grünberg, Silezia, acum Zielona, Polonia. Studiază teologia calvinistă la Zerbst, apoi la Heidelberg, viitorul său fiind legat în mare parte de Frederick al IV-lea, elector de Rhein (Rin), fiindu-i mai întâi profesor, apoi preot sfătuitor. Ioan Cazimir, unchiul lui Frederick şi regentul Sileziei, încetează din viaţă în 1592, lăsându-i acestuia cale liberă la conducerea regatului. Frederick îi va continua politica de ostilitate faţă de Biserica Catolică. Pitiscus este un sprijinitor înfocat al politicii calviniste de câştigare a unor poziţii importante de influenţă. Lucrarea sa Trigonometria, compusă din cinci cărţi despre trigonometria plană şi sferică, apare în 1595 la Heidelberg, fiind tradusă în limba engleză în 1614 şi limba franceză în 1619. Lui îi datorăm termenu trigonometrie. Altă lucrare a sa este Thesaurus mathematicus. Bartholomaeus Pitiscus încetează din viaţă pe 2 iulie 1613 în Heidelberg, Germania.





Surse: ro.wikipedia.org; www.scritube.com; en.wikipedia.org; 

marți, 23 august 2011

Aniversari culturale 23.08.11(Charles Coulomb)


23.08.1806 A murit, la Paris CHARLES COULOMB – fizician francez

205 ani de la moartea fizicianului francez

Charles Auguste de Coulomb s-a născut pe data de 14 iunie 1736, în oraşul Angoulême, Franţa. A studiat matematica şi ştiinţele naturii la Paris, după care a urmat cariera armelor. Charles Auguste de Coulomb a lucrat ca inginer militar pentru Franţa în Indiile de Vest dar s-a retras la Blois, Franţa în timpul Revoluţiei Franceze pentru a continua cercetările în magnetism, frecare şi electricitate. În 1777 a inventat balanţa de torsiune pentru a măsura forţa atracţiei magnetice şi electrice. Cu această invenţie Coulomb a putut formula principiul cunoscut ca Legea lui Coulomb, care guvernează interacţiunea dintre sarcinile electrice. În 1779 Coulomb a publicat tratatul Teoria maşinilor simple o analiză a frecării în mecanică. După război Coulomb a revenit de la pensie şi a ajutat noul guvern în definirea unui sistem metric pentru greutăţi şi măsuri. Unitatea sarcinei electrice, coulombul, a fost numită în onoarea lui. Pe lângă activitatea sa în domeniul ştiinţei, Coulomb a avut o serie de funcţii importante în viaţa publică, în cadrul Ministerului Învăţământului şi funcţia de supraveghetor general al apelor şi izvoarelor. A murit la 23 August 1806 la Paris.






Surse: ro.wikipedia.org; www.scritube.com; tiberiucalina.blogspot.com; www.angouleme.fr;

luni, 22 august 2011

Aniversari culturale 22.08.11(Jean Honore Fragonard)

22.08.1806 A murit, la Paris JEAN HONORE FRAGONARD – pictor francez

205 ani de la moartea pictorului francez

Jean Honore Fragonard s-a născut pe 5 aprilie 1732, la Grasse, Alpes Maritimes, localitate din sudul Franţei, fiul lui Francois Fragonard şi Francoise Petit. Familia se mută la Paris şi Jean Honore lucrează o perioadă în cancelaria unui notar. Aici îşi petrece timpul mai mult desenând astfel că părinţii îl trimit să studieze desen şi pictură cu Jean Simeon Chardin. După şase luni este primit în atelierul lui Francois Boucher, unul dintre pictorii cei mai renumiţi din Paris în acea perioadă. Recunoscând talentul tânărului dar şi lipsa de experienţă, Boucher îl pune să realizeze replici ale tablourilor sale. Deşi este încă elev al Academiei, Fragonard a câştigat Prix de Rome în 1752. Studiază apoi trei ani cu Charles Andres van Loo după care pleacă la Roma. În Italia, Jean Honore Fragonard devine un pictor desăvârşit. Aici se împrieteneşte cu pictorul Hubert Robert, plecând împreună în 1760 într-un turneu şi realizând nenumărate lucrări ilustrând peisajele întâlnite. Studiază deasemeni arta renascentistă fiind fascinat de Tiepolo. Se căsătoreşte cu Marie – Anne Gerard în 17 iunie 1769, fiica unui producător de parfumuri. Începând cu anul 1770 primeşte comenzi de la palatele Louvre şi Belevue pentru picturi decorative. Fragonard este nevoit să părăsească Parisul împreună cu familia după izbucnirea Revoluţiei Franceze în 1789, dar revine în 1791. Intra în Comune des Arts, ajutat de prietenul său Louis David, apoi devine membru al Conservatorului de Arte şi Meserii. Aici se ocupă de administrarea şi organizarea colecţiilor de artă de la viitorul muzeu Louvre. În 1797 va administra şi organiza şi noul muzeu ce va lua fiinţă la Versailles. Părăseşte în 1806 Louvre şi se mută într-o locuinţă din grădinile Palais Royal. Moare subit pe 22 august 1806 în timp ce mânca o îngheţată, fiind înmormântat în cimitirul vechi din Moumartre. 




Surse: ro.wikipedia.org; www.canvasreplicas.com; www.metmuseum.org; 

duminică, 21 august 2011

Aniversari culturale 21.08.11(Eugen Jebeleanu)

21.08.1991 A murit, la Bucureşti EUGEN JEBELEANU – poet şi traducător român

20 ani de la moartea poetului şi traducătorului român

Eugen Jebeleanu s-a născut pe 24 aprilie 1911, la Câmpina. Fiul lui Valeriu Jebeleanu, funcţionar, şi al Aureliei. Urmează studii primare în oraşul natal, apoi, din toamna anului 1922, cele secundare la Liceul Andrei Şaguna din Braşov. Debutează cu poezii în Viaţa literară în 1927, doi ani mai târziu producându-se şi debutul editorial cu volumul Schituri cu soare, apărut la Braşov în 1929. Tot aici tipăreşte revista Pe drumuri noi. După absolvirea liceului se mută la Bucureşti, unde urmează cursurile Facultăţii de Drept. În anii 1930, a lucrat ca jurnalist în presa bucureşteană de stânga. Poet ermetic în perioada interbelică, realist socialist în perioada proletcultistă. După 1944 apare volumul Ceea ce nu se uită 1945, Scutul păcii 949, Poeme de pace şi de luptă 1950, În satul lui Sahia 1952, Bălcescu 1952. Remarcabil este sentimentul cosmicului pe care-l degajă aceste poezii, registru care prefigurează Surâsul Hiroshimei, volum de mare succes mai târziu în 1958. În anul 1955 este ales membru corespondent al Academiei Române. Este laureat al premiului internaţional Etna Taormina în 1970. Pe data de 3 mai 1973 este laureat al premiului internaţional Gottfried von Herder. Din anul 1974 devine membru titular al Academiei Române. Eugen Jebeleanu se stinge din viaţă pe 21 august 1991, la Bucureşti.





Surse: Harfa şi Minotaurul, Eugen Jebeleanu, Editura Albatros, Bucureşti, 1977; ro.wikipedia.org; www.biografii-online.net; www.autorii.com; www.radioromaniacultural.ro;

joi, 18 august 2011

Aniversari culturale 18.08.11(Neagu Djuvara)


18.08.1916 S-a născut, la Bucureşti NEAGU DJUVARA – istoric, diplomat şi filolog român

95 ani de la naşterea istoricului, diplomatului şi filologului român

Neagu Djuvara s-a născut în data de 18 august 1916, la Bucureşti. Neagu Djuvara şi-a făcut studiile la Paris, licenţiat în litere la Sorbona, istorie, 1937 şi doctor în drept Paris, 1940. Participă la campania din Basarabia şi Transnistria ca elev-ofiţer de rezervă iunie - noiembrie 1941 rănit aproape de Odessa. Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, este trimis de Antonescu curier diplomatic la Stockholm în dimineaţa zilei de 23 august 1944, în legătură cu reluarea negocierilor de pace cu Uniunea Sovietica. Numit secretar de legaţie la Stockholm de guvernul Sănătescu, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, cănd comuniştii preiau şi Externele. Implicat în procesele politice din toamna lui 1947, hotărăşte să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizaţii al exilului românesc, secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români, la Paris; ziaristică; Radio Europa Libera; secretar general al Fundaţiei Universitare Carol I. În 1961, pleacă în Africa, în Republica Niger, unde va sta douăzeci şi trei de ani în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului nigerian al Afacerilor Străine şi, concomitent, profesor de drept internaţional şi de istorie economică, la Universitatea din Niamey. După ce a acceptat în prima fază un contract pe doi ani cu Ministerul de Externe al Nigerului, în 1961 Neagu Djuvara îl prelungeşte până în 1984. Între timp, reluase studiile de filozofie la Sorbona. În mai 1972, obţine doctoratul de stat, docenţa, la Sorbona cu o teză de filozofie a istoriei, mai târziu, obţine şi o diplomă a Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale de la Paris, I.N.A.L.C.O. Din 1984 şi până în 1989, reia activitatea din cadrul emigraţiei româneşti, ca secretar general al Casei Româneşti de la Paris. În 1990 revine în ţară, încă nehotărât dacă să rămână sau nu, având în vedere ca România de după 1989 este foarte diferită de cea pe care o lăsase în urmă, în 1944. Din 1991 în 1998, profesor - asociat la Universitatea din Bucureşti. E membru de onoare al Institutului de Istorie A.D. Xenopol din Iasi şi a Institutului de Istorie Nicolae Iorga din Bucureşti.



Surse: ro.wikipedia.org; www.neagudjuvara.ro;

miercuri, 17 august 2011

Aniversari culturale 17.08.11 (Aleksandr Butlerov)

17.08.1886 A murit, la Kazan ALEKSANDR BUTLEROV – chimist rus

125 ani de la moartea chimistului rus

Aleksandr Mihailovici Butlerov s-a născut pe 15 septembrie 1828, în Kazan, fiul al unui proprietar de pământ, un ofiţer în rezervă. El a fost educat la o casă particulară din Kazan, apoi a studiat la gimnaziu din Kazan. La vârsta de 16 ani a intrat la Universitatea de Fizică şi Matematică. În 1849 a absolvit Universitatea. În 1851 Butlerov primit o diplomă de master, iar în anul 1854 la Universitatea din Moscova, a susţinut teza de doctorat, după care a fost ales profesor titular şi în 1857 profesor de chimie la Universitatea din Kazan. În 1851 s-a căsătorit cu Glumilinoy. Precizat pentru prima oară de Butlerov în 1861 conceptul de structură chimică este definit de felul şi numărul relaţiilor reciproce existente între atomii unei molecule, în ultimă instanţă de modul de legare a acestora. Între structura chimică a unei substanţe şi proprietăţile sale fizice şi chimice există o relaţie univocă. Moleculele formate din acelaşi fel şi număr de atomi în care relaţiile reciproce dintre aceştia sunt diferite se numesc izomere, izo-acelaşi, mer-parte, limba greacă. De cele mai multe ori izomerii sunt indivizi chimici diferiţi între ei, cu proprietăţi fizice şi chimice bine individualizate. Butlerov a murit în Kazan pe 17 august 1886. El a fost îngropat în capela familiei Butlerov în cimitirul satului pe malul Kama.




Surse: ro.wikipedia.org; www.biografii.ru; brainwash.ro;

marți, 16 august 2011

Aniversari culturale 16.08.11(Theodor Pallady)

16.08.1956 A murit, la Bucureşti THEODOR PALLADY – pictor român

55 ani de la moartea pictorului român

Theodor Pallady s-a născut pe 24 aprilie 1871, la Iaşi. Mutându-se ulterior la Bucureşti, urmează cursurile Liceului Sfântul Gheorghe, sub îndrumarea profesorului Fidelis Walch. În 1886, se înscrie la Şcoala de Poduri şi Şosele de la Bucureşti, fiind apoi transferat la Şcoala Politehnică de la Dresda. Studiază la Politehnica din Dresda între 1887-1889, în particular a luat lecţii de desen şi pictură de la Erwin Oehme, îl sfătuieşte să plece la Paris. În capitala Franţei, lucrează în atelierul lui Arman Jean 1889-1891, apoi intră la Şcoala de arte frumoase. În 1892, trece în atelierul lui Gustave Moreanu, unde îi va avea colegi, pe Matisse, Rouault, Camoin, Jean Puy. După moartea lui Moreanu 1897 lucrează în atelierele lui Aime Morot şi Fernand Cormont, frecventând, în acelaşi timp, clasa lui Puvis de Chavannes. În 1904 se întoarce în ţară, expunând la Ateneul Român, la saloanele oficiale. Menţine, legătura cu Parisul, unde deschide mai multe expoziţii personale, până în anul 1940. Expune la Bienala de la Veneţia în anii 1924, 1940, 1942. Participă constant la expoziţii, atât la Paris, cât şi în ţara, în cadrul Salonului Oficial, a Tinerimii Artistice sau a Artei române, precum şi la cele organizate de către Căminul Artei şi alte expoziţii personale. În 1926, i se acordă Marele Premiu Naţional pentru pictură. În creaţia sa, abordează toate genurile, de la portret, la peisaj, nuduri şi natură statică. În anii de maturitate artistică, se poate constata o frecvenţă a autoportretelor. Cele mai importante naturi statice realizate de Pallady sunt Pălăria şi umbrela artistului, Natură moartă cu ceaşcă verde, Floarea soarelui şi mască, Natură moartă cu felii de pepene. Portretele şi autoportretele sale reuşesc să surprindă starea de spirit a modelelor, caracterul şi tipologia lor, într-un mod expresiv, de mare sobrietate. În nudurile realizate de el rezidă o pregnantă impresie de spontaneitate, de instantaneu. Reprezentative sunt următoarele lucrări: Nud cu scrisoare, Nud pe chaise-longue, Nud în fotoliu. A realizat o serie de peisaje cu tematică pariziană pe parcursul şederii sale acolo, alegând pentru acestea locuri aflate în apropierea Senei, şi colţuri de stradă, care evocă atmosfera caracteristică Paris-ului. Reprezentative pentru aceasta perioadă sunt Pod peste Sena, Pantheonu-ul din Paris şi Pe cheiul Senei. Multe din lucrările realizate în timpul şederii sale la Paris au fost expuse în 1945, în cadrul expoziţiei Franţa văzută de pictori români. La împlinirea a 85 de ani, în 1956, a primit titlul de Maestru emerit al artei, organizându-se Expoziţia retrospectivă Theodor Pallady. Curând după aceea, pe 16 august 1956, se stinge din viaţă, la Bucureşti. 



Surse: ro.wikipedia.org; www.scritube.com; brainwash.ro; www.brukenthalmuseum.ro;

joi, 11 august 2011

Aniversari culturale 11.08.11( Genuri muzicale)

11.08.2011  GENURI MUZICALE - rock and roll

Invitată cu chitara d-ra Livia Răducan


Bilioteca "Nicolae Iorga" a organizat joi 11 august 2011, începând cu ora 14.00, în incinta bibliotecii, în cadrul serviciului "Genuri muzicale" o audiţie muzicală Rock and Roll.
La această activitate tineri din comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, au ascultat melodii celebre ale Regelui muzicii Rock and roll, Elvis Presley dar şi ale lui Ştefan Bănică junior şi alţii.
Invitată specială a fost d-ra Livia Răducan care a susţinut un miniconcert la chitară, în care a interpretat melodii din genul propus.
Frumuseţea acestui moment cultural artistic a rămas tuturor participanţilor întipărit în minte şi a uns inimile micilor (viitori) artişti, care îşi doresc ca joia viitoare în cadrul aceluiaşi serviciu să asculte muzică Pop.

Aniversari culturale 11.08.11(Iancu de Hunedoara)

11.08.1456 A murit, la Zemun IANCU de HUNEDOARA – voievod român

555 ani de la moartea voievodului român

Iancu de Hunedoara s-a născut în jurul anului 1407. Prezenţa familiei Corvinilor pe scena Istoriei, se face cunoscută mai pregnant după 18 octombrie 1409, când regele Sigismund de Luxemburg dăruieşte lui Voicu Corvin, tatăl lui Iancu printr-un act de danie castelul Hunedoara, cu pământurile care ţineau de el, oraşul Hunedoara, 35 de sate, vămi, mine de sare, aur, argint şi fier, avere pe care Iancu a sporit-o apoi considerabil. A bătut monedă proprie, cu efigia lui, stimulând comerţul şi activităţile productive. Primind o educaţie aleasă lingvistică, politică şi de tactică militară, cunoscător al limbii latine şi a câtorva limbi europene, Iancu de Hunedoara are o vocaţie veritabilă pentru cariera militară pe care o probează cu mare succes în bătălii, prin tacticile adoptate. Prin calităţile sale de om de stat, în anul 1441 ajunge voievod al Transilvaniei iar în 1446 guvernator al Ungariei. Se implică ferm pentru refacerea sistemului politic şi militar comun al ţărilor române. Dispune de o armată numeroasă instruită şi bine echipată, devenind iubit şi respectat de aceasta. În Ţara Românească l-a sprijinit pe Basarab al II-lea şi apoi pe Vlad Dracul, iar în Moldova pe Bogdan al II-lea, tatăl lui Ştefan cel Mare. Instalat la domnie cu sprijinul lui Iancu de Hunedoara domnitorul muntean Vlad Ţepeş 1476, îl sprijinea în lupta antiotomană. Fermitatea, energia şi severitatea cu care a reprimat orice opoziţie din interiorul şi exteriorul principatului l-au înscris în rândul marilor personalităţi ale vremii. În bătălia de la Belgrad, la 1456, Iancu de Hunedoara a fost sprijinit de oştiri din cele trei tări româeşti, precum şi de o mică oştire de cruciaţi a lui Ioan de Capistrano. Victoria lui Iancu, a cărui strategie şi tactică militară originală, mai complexă şi mai elastică, mult mai modernă decât a sultanului, a prevăzut lovituri variate, care în final au dejucat tactica lui Mohamed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, a fost strălucită. Acesta a fugit împreună cu resturile oştirii, lăsând o pradă imensă, părăsită pe câmpul de bătălie şi în tabăra otomană. Ştirea marii victorii s-a răspândit repede în toată Europa. Bucuria generală a triumfului, a fost însă umbrită şi tulburată adânc de moartea lui Iancu de Hunedoara, la 11 august 1456, răpus de molima ciumei, care cuprinsese armata, în tabăra de lângă Zemun.



Surse: 100 de personalităţi din evul mediu românesc, Marin Matei popescu, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1981; ro.wikipedia.org; www..dacoromania-alba.ro; www..istoria.md;

marți, 9 august 2011

Aniversari culturale 9.08.11(Mihai Viteazul, Leonid Andreev, William Fowler)

9.08.1601 A murit, la Turda MIHAI VITEAZUL – domnitor român

410 ani de la moartea domnitorului român

Mihai Viteazul s-a născut într-o aşezare de la gurile Ialomiţei, în anul 1558, părinţi fiindu-i Pătraşcu vodă cel Bun şi Tudora, sora lui Iane Epirotul, ban al Olteniei. Instruit, cunoştea greaca, turca, energic, perseverent, Mihai s-a îndeletnicit în tinereţe cu treburi de negoţ. A ocupat însă şi funcţii dregătoreşti de la bănişor de Mehedinţi la ban al Craiovei. Mihai a fost numit domnitor în septembrie 1593. A urmărit instalarea autorităţii centrale şi consolodarea acelei părţi din boierime care îi era credincioasă, în frunte cu boierii olteni. După stabilitrea unui sistem de alianţe antiotomane, a început războiul de eliberare de sub dominaţia turcilor încă din anul 1595, înfrângând câteva oşti turceşti şi tătărăşti la Putineiu, Stăneşti, Şerpăteşti şi apoi marea oaste otomană condusă de Sinan Paşa, la Călugăreni pe 13 august 1595 şi la Giurgiu în octombrie 1595. În 1599 l-a învins pe voievodul Andrei Bathory la Şelimbăr şi a pus stăpânire pe Transilvania, iar în mai 1600, după o campanie fulgeratoare, a luat în stăpânire şi Moldova, realizând, la 27 mai 1600, prima unire politică a celor trei ţări române, intitulându-se "domn al Ţării Româneşti, al Transilvaniei şi a toată Ţara Moldovei". Biruit la Mirăslău septembrie 1600 de nobilimea maghiară ajutată de imperiali şi apoi de poloni, care, ocupând Moldova, au pătruns şi în Ţara Românească, a fost nevoit să apeleze direct la ajutorul împăratului Rudolf II. Dar, după ce, împreună cu generalul Basta, a înfrânt armata nobiliară la Guruslău pe 3 august 1601, a fost asasinat mişeleşte la Câmpia Turzii pe 9 august 1601.

9.08.1871 S-a născut, la Oriol, Rusia LEONID ANDREEV – scriitor rus

140 ani de la naşterea scriitorului rus

Leonid Nikolaevici Andreev s-a născut la 9 august 1871 la Oriol. După un debut fulminant în 1901, Andreev este receptat ca unul dintre cei mai de seamă scriitori ai vremii. Scrierile ulterioare Râsul roşu, Guvernatorul, Iuda Iscarioteanul, Povestea celor şapte spânzuraţi etc. stârnesc polemici aprinse în epocă. Cele mai îndrăzneţe căutări stilistice sunt mai uşor sesizabile în dramaturgie, în piese ca Viaţa omului, Anatema, Împăratul Foamete etc. În Scrisori despre teatru 1912-1913, Andreev avansează caracteristicile teatrului panpsihic, ale cărui teze sunt ilustrate în piese ca Ekaterina Ivanovna, Ideea, Recviem, Valsul câinilor şi altele, dar şi în romanul neterminat Jurnalul Satanei. Se stinge din viata la 12 septembrie 1919, în Finlanda.

9.08.1911 S-a născut, la Pittsburgh, S.U.A. WILLIAM ALFRED FOWLER – fizician american

100 ani de la naşterea fizicianului american

William Alfred Fowler s-a născut la 9 august 1911 în Pittsburgh, S.U.A. După urcarea diferitelor trepte ale ierarhiei universitare, devine profesor la Institutul de tehnologie din California. Deşi specializat în fizica nucleară, el se orientează, la începutul anilor 1950, spre astrofizică, în dezvoltarea căreia a avut o contribuţie majoră în problema nucleosintezei stelare. Contribuţiile lui William Fowler şi Subrahmanyan Chandrasekhar la dezvoltarea astrofizicii stelare, pentru care cei doi savanţi au primit premiul Nobel pentru fizică în 1983, se referă la elaborarea unei teorii coerente care explică într-un mod plauzibil naşterea şi evoluţia stelelor. William Fowler, în colaborare cu Sir Fred Hoyle, a analizat din punct de vedere teoretic procesele fizice care au loc în nuc1eul stelelor, iar Chandrasekhar a elaborat teoria cosmogonică privind evoluţia acestora. Conform teoriei lor, o stea se formează din nori de materie interstelară în urma unui proces de contracţie, condensare, datorat forţelor gravitaţionale care acţionează înjurul unui nucleu dens, existent anterior. Ca urmare a creşterii temperaturii la valori de ordinul milioanelor de grade, se declanşează reacţii nucleare de fuziune care au ca rezultat transformarea hidrogenului în heliu. De la un moment dat, masa radiaţiilor emise echilibrează contracţia gravitaţională şi steaua devine stabilă pentru o perioadă lungă de timp, de ordinul miliardelor de ani. A decedat în 14 martie 1995 la Pasadena, California, S.U.A.




Surse: 100 de personalităţi din evul mediu românesc, Marin Matei popescu, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1981; ro.wikipedia.org; www.historia.ro; www.compendium.ro; www.roportal.ro; www..ledabooks.ro; russiapedia.rt.com; www.nobelphysics.com; optdolari.blogspot.com;

luni, 8 august 2011

Aniversari culturale 8.08.11(Paul Anghel)

8.08.1931 S-a născut, la Răcătău, Bacău PAUL ANGHEL – scriitor român

80 ani de la naşterea scriitorului român

Paul Anghel s-a născut pe 8 august 1931 la Răcătău, judeţul Bacău. Fiu al lui Vasile şi al Anei Anghel, învăţători, Paul urmează liceul la Bacău absolvent în 1950, apoi Şcoala de literatură „Mihai Eminescu". A fost redactor la „Contemporanul", apoi redactor-şef la „Tribuna României" 1972-1974. Debutează cu un vast poem în „România liberă", în 1947, mai publicase versuri în „Sportul popular". Debutul editorial îl constituie volumul de proză Şapte inşi într-o căruţă 1961. Debutează ca dramaturg în 1968, când i se reprezintă la Cluj drama istorică Săptămâna patimilor, publicată apoi, în 1972, împreună cu drama Viteazul, în volumul Teatru Premiul „I.L. Caragiale" al Academiei Române. A desfăşurat o vastă şi remarcată activitate publicistică la „Scânteia", „Contemporanul", „Luceafărul", „România literară", „Steaua" şi alte publicaţii. Paul Anghel se stinge din viaţă pe 4 octombrie 1995, la Bucureşti.




Surse: ro.wikipedia.org; www.historia.ro; old.bmms.ro;

duminică, 7 august 2011

Aniversari culturale 7.08.11 (Mata Hari)

7.08.1876 S-a născut, la Leeuwarden MATA HARI – spioană şi dansatoare olandeza

135 ani de la naşterea spioanei si dansatoarei olandeze

Mata Hari, pe numele său adevărat Margaretha Geertruida Zelle, s-a născut pe 7 august 1876 la Leeuwarden. Margaretha a avut trei fraţi. Tatăl lor deţinea un magazin, iar afacerile sale erau încununate de succes, investind în industria petrolului. Astfel, până la vârsta de 13 ani, ea învaţă doar în şcoli private. Cu toate acestea, afacerea tatălui său dă faliment în 1889, iar părinţii divorţează. Mama ei moare în 1891, iar tatăl se recăsătoreşte trei ani mai târziu în Amsterdam. Margaretha se mută cu naşul ei. La vârsta de 14 ani este înscrisă la şcoala unei mânăstiri pentru a deprinde bunele maniere. Fiind implicată într-un scandal, doi ani mai târziu este exmatriculată. Peste alţi doi ani se căsătoreşte cu Campbell MacLeod, un vârstnic ofiţer scoţian din armata olandeză. Căsnicia nu are încă de la început niciun viitor, dar durează totuşi şapte ani. În 1903, Margaretha se mută la Paris şi lucrează ca dansatoare profesionistă sub numele de Lady MacLeod. În curând îşi schimbă numele de scenă în Mata Hari. Meseria ei de bază este cea de dansatoare orientală la un circ. În jurul numelui Mata Hari construieşte şi o poveste tragică, ea istorisind că era fiica unei femei din India care a murit când a născut-o. Numele său ar fi însemnat „ivirea zorilor“. Cariera ei cunoaşte un succes important, dansul său implicând nuditatea. Ea este considerată până astăzi una dintre inventatoarele streaptease-ului. În afara scenei, fascinată de uniforme, ea acceptă să fie amanta unor ofiţeri. Reîntoarsă la Paris în 1915, după o lungă şedere la Berlin, în plin război mondial, este acuzată de spionaj în favoarea Germaniei. Dorind să-şi demonstreze nevinovăţia, se oferă să spioneze în favoarea Franţei. Rămâne un mister felul în care ea şi-a desfăşurat activitatea de spion, însă, se pare că finalmente ajunsese să acţioneze pentru ambele părţi şi evident, să fie plătită de acestea. Pe 12 februarie 1917, Mata Hari este arestată la Paris, chiar dacă nu existau dovezi certe în favoarea acuzaţiilor. A fost condamnată şi executată de către un pluton de execuţie francez, în 15 octombrie 1917, pentru spionaj. Sentinţa avea să fie dusă la îndeplinire de un pluton format din 12 oameni.




Surse: ro.wikipedia.org; www.historia.ro; www.louisnagelkerke.nl;

joi, 4 august 2011

Aniversari culturale 4.08.11 (Ionut Catalin Florea)

De ziua ta, Ionuţ Cătălin Florea!”



4 August 2011, 37 de ani, de la venirea în această lume a pictorului Ionuţ Cătălin Florea, dispărut prematur dintre noi, pe data de 7 mai 2001, la 26 de ani. Cu acest prilej Biblioteca „Nicolae Iorga” din comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, reprezentată de dra bibliotecar Elena Ţopa a organizat sub genericul „De ziua ta, Ionuţ Cătălin Florea!”, ediţia a-II, un atelier de pictură cu tema „Vara”.
Atelierul s-a desfăşurat la sediul bibliotecii comunale, la activitate au participat un număr de 8 copii din comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, cu vârste între 10 şi 14 ani.
La final toţi participanţii au primit diplome, dulciuri şi răcoritoare.
Juriul, a desemnat, cu greu, primele trei lucrări, astfel:
Locul I - Trandafir Diana, 12 ani, clasa a VI-a;
Locul II – Răducan Cerasella, 12 ani, clasa a VI-a;
Locul III – Ciobotaru Geanina, 12 ani, clasa a VI-a.