21.05.2015 S-a născut la Bucureşti TUDOR ARGHEZI – scriitor
român
135 ani de la naşterea scriitorului român - EXPOZIŢIE DE CARTE
Pentru atragerea unui număr cât mai mare de utilizatori la activităţile
Bibliotecii „Nicolae Iorga” din comuna I.C. Brătianu, astăzi data de mai sus,
am organizat o expoziţie de carte la sediul bibliotecii intitulată „TUDOR ARGHEZI”.
S-a născut la 21 mai 1880 la Bucureşti, într-o familie originară din
Cărbuneşti – judeţul Gorj. Numele său adevărat a fost Ion N. Theodorescu. În
perioada de şcoală, câteva chipuri i-au încălzit sufletul. Pe blândul învăţător
Abramescu şi pe profesorul de română Gîrbea îi va evoca, peste ani, cu dragoste
şi recunoştinţă.
Între 1891-1896 a urmat cursurile Liceului “Sfântul Sava”, perioadă în care
se împrieteneşte cu viitorii scriitori Gala Galaction şi N. D. Cocea. În 1896,
la 16 ani se produce şi debutul său literar, sub îndrumarea lui Alexandru
Macedonski, în revista “Liga Ortodoxă”. Poetul se semnează cu numele său real,
Ion Theo. Nu-şi încheie studiile, începe să lucreze în fabrică.
Începând cu 1900 şi până în 1904, poetul este călugăr la Mănăstirea
Cernica. Acolo, în liniştea chiliei va învăţa, pe îndelete, taina mânuirii
cuvintelor.
În 1905 pleacă într-o călătorie prin străinătate, la Paris apoi prin
Elveţia, la Mănăstirea Cordelierilor, unde este rugat insistent să devină
catolic. Plictisit de insistenţe, se mută la Geneva, unde scrie poezii, asistă
la cursurile universităţii şi lucrează într-un atelier de inele şi capace de
ceasornice din aur pentru a-şi câştiga existenţa. Totodată, în cursul
anului 1909 vizitează Italia.
În 1912 revine în România. Până
în 1916, când România intră în primul război mondial, publică versuri, pamflete
şi articole polemice la “Facla”, “Viaţa Românească”, “Teatru”, “Rampa”. În
1918, în timpul realizării Marii Uniri, împreună cu alţi 11 ziarişti şi
scriitori este închis în penitenciarul Văcăreşti, acuzat de trădare pentru că
se pronunţase în favoarea neutralităţii României în primul război mondial.
Prima sa carte de poezie, “Cuvinte potrivite” apare, cu întârziere, în
1927. Poetul avea 47 de ani. Sub direcţia sa, în anul următor, apare ziarul “Bilete
de papagal”. Debutul în proză se produce în 1929, odată cu apariţia cărţii “Icoane
de lemn”.
În 1931 apare volumul de versuri “Flori de
mucigai”, legat ca de altfel şi “Poarta neagră” de anii de detenţie. Tot acum,
pentru copii, publică volumul în proză “Cartea cu jucării”, inaugurând o
direcţie secundară în creaţia sa, ce va continua mai apoi cu volumele: “Cântec
de adormit Mitzura”, “Buruieni”, “Mărţişoare”, “Prisaca”, “Zdreanţă”, etc.
În 1934 apare romanul “Ochii maicii domnului”
în care este evocată dragostea maternă şi devotamentul filial. Urmează în 1935
“Versuri de seară”, romanul “Cimitirul Buna-Vestire” – 1936, volumul de versuri
“Hore” – 1939, romanul “Lina” – 1942.
Odată cu instaurarea regimului comunist, în 1944, iese din lagăr. Este
reabilitat, distins cu titluri şi premii, ales membru al Academiei Române şi
sărbătorit ca poet naţional la 80 şi 85 de ani. În 1965, Universitatea din
Viena îi decernează premiul “Gottfried von Herder”, iar Academia Sârbă de
Ştiinţe îl alege membru al secţiei de literatură. Publică: “1907 – peisaje”, “Cântare
omului”, “Stihuri pestriţe”, “Poeme noi”, “Cu bastonul prin Bucureşti”.
În 1967, pe 14 iulie, se stinge din viaţă, fiind înmormântat, alături de
soţia sa Paraschiva, în grădina casei din strada Mărţişor. Casa a devenit
astăzi muzeu.
Surse: Cimitirul Buna-Vestire, Tudor Arghezi, Editura
100+1 Gramar, Bucureşti, 1997; ro.wikipedia.org; www.istorii.md;
