Aniversari culturale 12.07.11(Erasmus din Rotterdam)

12.07.1536 A murit, la Basel, Elveţia ERASMUS din ROTTERDAM – scriitor şi filosof olandez

475 ani de la moartea scriitorului şi filosofului olandez

Erasmus din Rotterdam s-a născut în 1466, dintr-o legătură nelegitimă. Un tânar călugăr olandez, Geert de Praet, din Goda, fugise din mănăstirea în care-l pusese familia şi a făcut cunoştinţă cu fiica unui medic din Sevenberg, al cărui nume de botez era Margareta. Din dragostea lor vinovată a luat naştere copilul Geert Geerts. Mai târziu, scriitorul şi-a luat numele latino-grec Desiderius Erasmus. Prima educaţie i-au dat-o părinţii, la Gouda, pâna la vârsta de nouă ani, apoi a fost trimis la Utrecht, spre a cânta în corul catedralei, urmând în acelaşi timp cursurile şcolii ce funcţiona pe lânga ea. Erasmus nu avea ureche muzicală, aşa că a trecut la studiul limbilor şi literaturilor clasice la şcoala din Deventer. Progresele repezi pe care le-a făcut în acest studiu i-au surprins pe profesorii lui. Din nefericire, precocele elev n-a putut urma pâna la sfârşit cursurile şcolii. O epidemie de ciumă i-a răpit mama şi nu mult după aceea i-a murit şi tatăl. Rudele l-au internat în şcoala Fraţilor vieţii comune din Herzogenbusch. În 1486, Erasmus a intrat în mănăstirea augustinilor de la Steyn, de lânga Gouda, dar nu din vocaţie religioasă, ci din dorinţa de a se folosi de biblioteca acelei mănăstiri, care trecea drept cea mai bună din regiune. A fost recomandat episcopului din Cambrai, care îşi propusese să întreprindă o vizită la Roma, ca secretar, pentru că ştia foarte bine limba latină. S-a dus la Cambrai, dar vizita la Roma nu a mai avut loc. Episcopul l-a ajutat cu bani să plece la Paris pentru a-şi continua studiile, la Colegiul Montaigu. Erasmus a ales să dea lecţii particulare, care i-au permis să trăiască independent. L-a cunoscut pe Thomas Morus, pe atunci student, cu care a rămas prieten toată viaţa. Între 1497 şi 1505, Erasmus a făcut de mai multe ori drumul între Londra şi Paris. În Anglia era preţuit numai pentru spiritul său pătrunzător, pentru cunoştinţele sale întinse, pentru limba latină, curată şi elegantă, pe care o vorbea. A izbutit să atragă atenţia şi să-şi asigure simpatiile cercurilor culte din alte ţări, printr-o lucrare, un dicţionar de citate din autori clasici, greci şi latini. În 1500, lucrarea a apărut la Paris sub titlul Adagia. În 1505, Universitatea din Cambridge l-a însărcinat să facă pentru studenţii ei un curs de limba şi literatura greacă. În anul următor, a luat drumul Italiei. S-a oprit la Torino, unde a obţinut titlul de doctor în teologie. Cercurile ecleziastice din jurul scaunului papal l-au primit bine, l-au dezlegat de jurământul călugăresc, i-au permis să se îmbrace civil. În 1509, tronul Angliei a fost ocupat de Henric al VIII-lea, pe care Erasmus îl cunoscuse mai înainte ca prinţ moştenitor şi care i se arătase foarte favorabil. Ca urmare, s-a întors în Anglia, prin Elveţia, Germania şi Ţările de Jos. Cancelarul Universităţii din Cambridge, episcopul John Fischer, i-a oferit o catedră de limba şi literatura greacă şi l-a însărcinat să facă un curs de teologie la Queens-College. Sănătatea lui Erasmus a fost întotdeauna delicată, iar clima insulară nu i-a fost prea favorabilă. Marele învăţat şi-a întors din nou privirile spre Italia, unde clima era mult mai blândă şi unde se suise pe tronul pontifical, sub numele de Leon al X-lea, cardinalul Giovanni de Medici, care îi arătase, la trecerea lui prin Roma, o prietenie deosebită. Erasmus n-a ajuns decât pâna în Elveţia. La Basel a tipărit o ediţie greacă şi o traducere latină a Noului Testament. Pentru că n-a fost invitat să-şi prezinte omagiile noului papă, s-a întors în Anglia. În 1516, Erasmus a primit oferta regelui Spaniei şi a Ţărilor de Jos, care avea să devină ulterior împărat german şi să rămână în istorie sub numele de Carol Quintul. Regele i-a oferit o retribuţie de 400 de florini anual şi titlul de consilier regal, fără nici o obligaţie precisă, rămânând ca Erasmus să fie consultat în anumite probleme ce ţineau de competenţa lui specială. Pentru că era atât de cunoscut şi de preţuit i s-a cerut să se pronunţe în conflictele ideologice care-i frământau pe contemporanii săi. Acest fapt i-a tulburat adânc tot restul vieţii. Duşmănit din toate părţile, dar mai mult din partea protestanţilor, Erasmus a fost nevoit să se refugieze la Freiburg, în Breisgan. Neputându-se însă împăca cu clima de acolo a vrut să se întoarcă în Ţările de Jos, ca să revadă locul în care s-a născut. În trecerea prin Basel a căzut grav bolnav. A murit în noaptea de 11 spre 12 iulie 1536, fără asistenţa nici uneia din Biserici.

Surse: Aniversări culturale, nr. 1/2011, Editura Bibliotecii Naţionale a României, Bucureşti, 2011; ro.wikipedia.org; www.ziaruldemures.ro; www.lib-art.com;