Faceţi căutări pe acest blog

Se încarcă...

NICOLAE IORGA (1871 - 1940)

Nicolae Iorga a fost un savant de renume mondial, a avut o activitate ştiinţifică extraordinară, fiind autorul a 1.003 volume, 12.755 articole şi studii, 4.963 recenzii. Iorga este cel mai mare istoric al românilor, autor a numeroase sinteze, culminate cu Istoria Românilor în 10 volume, pentru care a fost numit pe bună dreptate cel mai mare istoric şi savant al României din toate timpurile. Personalitate care a creat şcoală şi a dat direcţie culturii naţionale, s-a implicat activ în viaţa social-politică a ţării sale. S-a ambiţionat nu doar să scrie istorie, ci să şi facă istorie, într-o epocă de renaştere naţională. Personalitate marcantă a culturii noastre naţionale, despre Nicolae Iorga nu se poate vorbi decât la superlativ despre măreţele sale înfăptuiri, însă în politică s-a dovedit că nu sunt îndeajuns corectitudinea, entuziasmul şi credibilitatea personală. El nu a fost un doctrinar sau ideolog politic. N-a fost preocupat în alcătuirea unor programe de guvernare, ale căror idei să înflăcăreze şi să coaguleze forţele unui popor. Realitatea politică şi socială a acelei epoci s-a dovedit implacabilă cu personalitatea savantului, astfel că a sfârşit nedrept şi tragic, ciuruit de gloanţe, la margine de drum, într-o societate care nu a înţeles să aprecieze şi să respecte valorile sale.

Tabel cronologic

1871 06 iunie - Se naşte, la Botoşani, Nicolae Iorga, fiul avocatului Nicu Iorga şi al Zulniei, născută Arghiropol.
1878-1881 - Urmează şcoala primară din Botoşani, obţinând premiul I la sfârşitul fiecărui an.
1881-1886 - Urmează liceul la Botoşani. E tot premiant întâi. Dă meditaţii şi în 1884 publică primele articole în foaia „Românul”, scoasă de unchiul său Emanuel Arghiropol în oraşul Roman.
1886-1888 - Continuă liceul la Iaşi, cu aceleaşi excelente rezultate. Învaţă strălucitor greaca şi latina. Franceza şi italiana le cunoştea din primii ani de liceu.
1888 - Se înscrie la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi.
1889 - Cu dispensă de la Ministerul Învăţământului îşi trece toate examenele într-un singur an. Absolvă Facultatea de Litere, specialitatea literatură franceză, cu „Magna cumm laude”.
1890 - E numit profesor de latină la Ploieşti, unde nu se prezintă. Se căsătoreşte cu Maria Tassu; călătoreşte în Italia şi Elveţia; beneficiază de o bursă de studii în Franţa şi se înscrie la L’École Pratigue des Hautes Études, secţia istorie-filosofie.
1891 - Îşi pregăteşte la Paris lucrarea de diplomă; se perfecţionează în cunoaşterea limbilor engleză, daneză, olandeză, suedeză şi norvegiană; colaborează la Enciclopedia Franceză.
1893 - Pleacă la Berlin, apoi la Leipzig, unde îşi pregăteşte teza de doctorat, publicată în limba franceză.
1894 - Lucrează în arhivele din Germania şi Italia. Revine în ţară cu o bibliotecă de 10000 de volume şi mii de documente copiate în arhivele din Europa.
1895 - Cătoreşte în Italia, Austria şi Olanda. E numit profesor universitar provizoriu, la 1 noiembrie, deschizându-şi cursul cu lecţia „Despre utilitatea studiilor istorice”.
1896-1897 - La 9 aprilie este ales membru corespondent al Academiei; publică rapoarte consulare prusiene din Iaşi şi Bucureşti.
1898 - Începe să conferenţieze la „Ateneul Român”; călătoreşte în Austria şi Italia în scopuri ştiinţifice.
1899 - Cercetări în arhivele din Transilvania. Activitate bogată în cadrul Academiei. Are numeroase colaborări la publicaţii străine de specialitate.
1900 - În urma unui conflict cu membrii secţiei de istorie a Academiei încetează a mai ţine comunicări în acest for până în 1904. Divorţează de Maria Tassu. Depune spre premiere la Academie „Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea”.
1901 - Se căsătoreşte cu Ecaterina Bogdan, sora istoricului şi slavistului Ioan Bogdan. Marele istoric german Karl Lamprecht îi propune să scrie o istorie a românilor pentru colecţia sa de istorie universală. Apare „Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea”, care inaugurează lunga serie a celei mai cuprinzătoare istorii literare din cultura română.
1903 - Începe să colaboreze la „Sămănătorul”.
1904 - Vede lumina tiparului „Istoria literaturii religioase a românilor până la 1683”.
1905 - Ajunge director al revistei „Sămănătorul”, căreia îi va imprima o orientare foarte precisă, rămasă în istorie sub numele de „sămănătorism”. Ideile lui găsesc partizani devotaţi şi apar chiar reviste care se revendică de la ele.
1906 - La 13 martie, Iorga rosteşte o fulminantă conferinţă în apărarea drepturilor limbii naţionale, provocând o mişcare de masă în Piaţa Teatrului Naţional împotriva unui proiect spectacol în limba franceză. Apare primul număr al publicaţiei de lungă durată „Neamul românesc”, iar în toamnă Iorga abandonează direcţia „Sămănătorului” în urma neînţelegerilor care-l acuză a fi transformat revista într-o tribună personală.
1907-1909 - Apare „Istoria literaturii române în secolul al XIX-lea”, în trei volume. Iorga scoate noi publicaţii prin care îşi continuă activitatea de la „Sămănătorul: Floarea darurilor” în 1907 şi „Neamul românesc literar” în 1908. Se hotărăşte să se statornicească la Vălenii-de-Munte unde îşi instalează o tipografie şi înfiinţează faimoasa lui Universitate populară.
1910 - Este ales membru activ al Academiei Române. Face să apară săptămânalul „Neamul românesc pentru popor”.
1911 - Rosteşteste discursul de recepţie la Academie intitulat „Două concepţii istorice”.
1914 - Întemeiază „Institutul de Studii Sud-Est European”. Ia atitudine contra războiului mondial, „acest odios masacru”.
1915 - Începe să editeze „Revista istorică”.
1916-1917 - Militează prin vorbă şi faptă pentru victoria poporului român în lupta de reintregire naţională şi documentează prin lucrări istorice apartenenţa Transilvaniei la România.
1918 - Devine deputat şi apoi preşedinte al primei Adunări a deputaţilor din România reîntregită.
1919 - Devine membru al Institutului Franţei.
1920 - Apare „Istoria literaturilor romanice în dezvoltarea şi legăturile lor” care va avea trei volume.
1921 - Îşi deschide cursul La Sorbona şi înfiinţează Şcoala română de la Fonteney-aux- Roses lângă Paris. Este sărbătorit cu prilejul împlinirii vârstei de 50 de ani. „Ramuri” scoate un volum omagial.
1923 - Ia fiinţă „Fundaţia Iorga” pentru care donează casa şi biblioteca sa din Bucureşti.
1924 - Organizează şi conduce primul congres internaţional de bizantinologie care are loc în Bucureşti.
1926-1928 - Apar la Paris cele patru volume ale monumentalei opere „Essai de synthese de l'histoire de l'humanite”.
1928 - Începe să apară revista „Cuget clar”. În toţi aceşti ani, Iorga călătoreşte şi conferenţiază neobosit în toate ţările europene, e primit cu fast de mari universităţi care-i decernează titlul de doctor honoris causa, iar în 1930 vizitează Statele Unite ale Americii.
1929 - După ce, în 1927, fusese numit decan al Facultăţii de Litere, acum, devine rector al Universităţii din Bucureşti. Tipăreşte „Istoria literaturii române. Introducere sintetică”, alcătuită dintr-un număr de prelegeri universitare.
1931 - Preşedinte al Consiliului de Miniştri până în 1932. Începe să-şi publice „Memoriile”. Dovezi numeroase şi impresionante ale recunoaşterii internaţionale a operei sale, acum şi în toţi anii următori.
1933-1934 - Iorga ia o atitudine tot mai fermă împotriva pericolului fascist, a expansionismului german şi a ascensiunii politice a Gărzii de Fier.
1934 - Apar câteva opere fundamentale şi anume „O viaţă de om aşa cum a fost”, „Istoria literaturii româneşti contemporane”, „Oameni cari au fost”, „Histoire de la vie byzantine”.
1935 - Circa 180 de conferinţe în ţară şi în străinătate. Publică „La place de Roumains dans l'histoire universalle”, „Istoria lui Mihai Viteazul”, etc.
1936 - Apare primul volum din „Sfaturi pe întunerec”, conţinând conferinţe ţinute la radio, şi tot primul din impunătoarea „Istoria românilor” care va număra în final nu mai puţin de 11 volume. Scoate noua serie din „Cuget clar” cu semnificativul subtitlu „Noul Sămănător”, în ale cărui pagini desfăşoară nedrepte capmanii polemice contra literaturii moderne.
1937-1940 - Ani de muncă încordată şi de luptă neînfricată împotriva primejdiei fasciste. Legionarii îl ameninţă cu moartea. Articolele publicate în aceşti ani sunt un exemplu de conştiinţă civică. Lucrează la un mare proiect de sinteză, un fel de istorie universală, „Istoriologia umană”. Continuă să conferenţieze peste hotare, continuă să primească cele mai înalte onoruri ştiinţifice, continuă să-i apară volume peste volume.
1940 - Atmosfera politică se înăspreşte în condiţiile create de declanşarea războiului la 1 septembrie 1939. După Dictatul de la Viena şi instaurarea regimului antonescian, libertăţile democratice sunt abolite aproape în totalitate. În semn de protest, Iorga suspendă apariţia ziarului său „Neamul românesc”. După cutremurul din 10 noiembrie, care-i avariază casa de la Vălenii-de- Munte, se mută în vila sa de la Sinaia unde lucrează mai departe la „Istoriologia umană”. Într-un asemenea moment, la 27 noiembrie după amiază, este ridicat de legionari şi asasinat cu ferocitate în aceeaşi noapte. A doua zi trupul neînsufleţit este decoperit în apropiere de Ploieşti.

Opera:

  • Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii-Albe, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, Bucureşti, 1900
  • Operele lui Constantin Cantacuzino, Institutul de Arte Grafice şi Editură Minerva, Bucureşti, 1901
  • Despre Cantacuzini, Institutul de Arte Grafice şi Editură Minerva, Bucureşti, 1902
  • Istoriile domnilor Ţării-Româneşti cuprinzând istoria munteană de la început până la 1888, I. V. Socecu, Bucureşti, 1902
  • Drumuri şi oraşe din România, Editura Minerva, Bucureşti, 1904, 292 p.
  • Istoria lui Ştefan cel Mare: Povestea neamului românesc, Editura Minerva, Bucureşti, 1904, 336 p.
  • Privelişti din ţară, 1905-1916
  • Pomenirea lui Ştefan-cel-Mare, Institutul Grafic Minerva, Bucureşti, 1905
  • Mărturii istorice privitoare la viaţa şi domnia lui Ştirbei-Vodă, Institutul de Arte Grafice şi Editură Minerva, Bucureşti, 1905
  • Sate şi mânăstiri din România, Editura Minerva, Bucureşti, 1905, 370 p.
  • Negoţul şi meşteşugurile în trecutul românesc, Institutul Grafic Minerva, Bucureşti, 1906
  • Istoria Bisericii româneşti şi a vieţii religioase a românilor, Vol. I, Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii-de-Munte, 1908, 432 p.
  • Plângerea lui Ioan Sandu Sturza Vodă împotriva sudiţilor străini în Moldova, Librăriile Socec & Comp., Bucureşti, 1912, 11 p. + 1 facs.
  • Pagini despre Basarabia de astăzi, 1912
  • Două tradiţii istorice în Balcani: a Italiei şi a românilor., Librăriile Socec & Comp., Bucureşti, 1913, 16 p.
  • Legăturile românilor cu ruşii apuseni şi cu teritoriul zis “Ucrainian”, Editura Pavel Suru şi Librăriile Socec & Comp., Bucureşti, 1916, 61 p.
  • Sate şi mânăstiri din România, Ediţia a II-a, Editura Librăriei Pavel Suru, Bucureşti, 1916, 296 p.
  • Continuitatea spiritului românesc în Basarabia, Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii-de-Munte, 1918
  • Istoria românilor în chipuri şi icoane, Ediţia I, Editura Ramuri, Craiova, 1921, 336 p.
  • Din opera poetică a lui N. Iorga, Editura Ramuri, Craiova, 1921, 431 p.
  • Mihail Kogălniceanu: Scriitorul, omul politic şi românul, Editura Fundaţiunei A. I. V. Socec, Bucureşti, 212 p.
  • Casandra (poem dramatic în 5 acte); Ovidiu (poem dramatic în 5 acte), Editura Librăriei Socec & Comp., Bucureşti, 162 p.
  • Istoria artei medievale şi moderne în legătură cu desvoltarea societăţii, Editura Librăriei Pavel Suru, Bucureşti, 1923, 298 p.
  • Cărţi representative în viaţa omenirii - După note stenografiate, Vol. 1-4, Editura Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1924-1931
  • Vol. 1, Editura Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1924, 312 p.
  • Vol. 2, Editura Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1928, 158 p.
  • Vol. 3, Editura Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1929, 160 p.
  • Vol. 4, Editura Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1931, 96 p.
  • Istoria comerţului românesc - Epoca mai nouă, Tiparul Românesc, Bucureşti, 1925, 210 p.
  • Războiul pentru independenţa României – Acţiuni diplomatice şi stări de spirit, Editura Naţională, Bucureşti, 1927, 243 p.
  • Istoria românilor - prin călători, Ediţia a II-a, Vol. 1-2, Editura Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1928-1929
  • Vol. 1, 1928, 292 p.
  • Vol. 2, 1929, 228 p.
  • O viaţă de om aşa cum a fost, Vol. 1-3, Editura N. Stroilă, Bucureşti, 1934
  • Vol. 1, Copilărie şi tinereţă, 320 p.
  • Vol. 2, Luptă, 320 p.
  • Vol. 3, Spre înseninare, 250 p.
  • Istoria literaturii româneşti contemporane, Vol. 1-2, Editura Adevărul, Bucureşti, 1934
  • Vol. 1: Crearea formei, 372 p.
  • Vol. 2: În căutarea fondului, 322 p.
  • Sângele lui Minos, Dramă în cinci acte, Editura Datina Românească, Vălenii de Munte, 1935, 71 p.
  • Şcoala nouă” de istorie: O lămurire definitivă, Editura Datina Românească, Vălenii de Munte, 1936, 20 p.
  • Guide historique de la Roumane, Deuxieme edition, Bucarest, 1936, 176 p.
  • Istoria românilor, Ediţia I, 1936-1939
  • Vol. 1, Bucureşti, 1936
  • Partea I: Stămoşii înainte de romani, 272 p.
  • Partea II: Sigiliul Romei, 346 p.
  • Vol. 2, Oameni ai pământului (până la anul 1000), Bucureşti, 1936, 352 p.
  • Vol. 3, Ctitorii, Bucureşti, 1937, 358 p.
  • Vol. 4, Cavalerii, Bucureşti, 1937, 446 p.;
  • Vol. 5, Vitejii, Bucureşti, 1937, 428 p.;
  • Vol. 6, Monarhii, Bucureşti, 1938, 518 p.
  • Vol. 7, Reformatorii, Bucureşti, 1938, 352 p.
  • Vol. 8, Revoluţionarii, Bucureşti, 1938, 400 p.
  • Vol. 9, Unificatorii, Bucurerşti, 1938, 402 p.
  • Vol. 10, Întregitorii, Bucureşti, 1939, 500 p.