26.08.1910 S-a născut la Skopje MAICA TEREZA – călugăriţă
catolică
105 ani de la naşterea călugăriţei catolice
Maica Tereza de Calcutta, pe numele de botez Agnes Gonxha Bojaxhiu, s-a
născut la 26 august 1910, la Skopje, oraş aflat la vremea aceea sub ocupaţie
otomană, în prezent capitala Macedoniei. Părinţii săi, de origine albaneză,
erau devotaţi bisericii catolice şi implicaţi în toate acţiunile acesteia. Pe
când avea doar 8 ani, tatăl său a murit, iar ea s-a apropiat foarte mult de
mamă, o persoană foarte pioasă şi plină de compasiune faţă de semenii săi, care
i-a insuflat fiicei sale spiritul carităţii. La vârsta de 12 ani a simţit
prima chemare către viaţa religioasă, iar şase ani mai târziu, la 18 ani, în
1928, a plecat la Rathfamham, lângă Dublin, la călugăriţele irlandeze de
Loretho, unde a învăţat limba engleză. Acolo a primit numele Sora Maria Tereza,
după Sfânta Tereza din Lisieux. Un an mai târziu, în 1929, a părăsit Irlanda şi
s-a oprit în India, la Darjeeling, unde, în 1931, a depus primul jurământ de
credinţă. A fost trimisă apoi la Calcutta, unde a predat la Liceul de Fete
''Sfânta Maria'', condus de călugăriţele de Loretho şi în care studiau fete din
familii sărace. În
această perioadă, a învăţat bengaleza şi hindi. La 24 mai 1937, a depus
jurământul final de credinţă, numindu-se, de acum înainte, Maica Tereza. A
continuat să predea la Liceul ''Sfânta Maria'', iar în 1944 a fost numită
directoare a acestuia. Doi ani mai târziu, la 10 septembrie 1946, pe când se
afla într-un tren care urma să o ducă la Darjeeling pentru un popas spiritual
de câteva zile, are revelaţia ''celei de a doua chemări a Domnului''. A auzit
vocea Domnului Iisus Hristos, rugând-o să-şi dedice viaţa celor mai săraci
dintre cei săraci, celor bolnavi şi nevoiaşi. Cum deja depusese jurământul
final de credinţă, nu a putut părăsi mânăstirea fără o permisiune oficială. În
1948 primeşte, din partea arhiepiscopului de Calcutta şi a Vaticanului,
acceptul oficial de a propovădui iubirea pentru aproapele din afara Ordinului. Din
acel moment, Maica Tereza şi-a dezbrăcat hainele de călugăriţă, adoptând
îmbrăcămintea săracilor bengalezi: un sari de culoare albă, cu o bordură
albastră. După şase luni de pregătire medicală, s-a îndreptat către periferia
oraşului, neavând alt scop decât acela de a-i ajuta ''pe cei nedoriţi, pe cei
neiubiţi şi pe cei neîngrijiţi''. Mesajul ei era cât se poate de simplu:
"cei săraci trebuie să ştie că-i iubim". Prin eforturile Maicii
Tereza, milioane de bolnavi şi muribunzi au primit adăpost şi au fost trataţi
în dispensare mobile sau în clinici specializate şi sute de mii de copii
abandonaţi au fost îngrijiţi şi daţi spre adopţie. În octombrie 1950, a
întemeiat, sub numele de Misionarele Carității, o nouă
congregaţie religioasă în Arhidioceza Calcuttei. În anul 1952 a fost deschis
Nirmal Hriday, un cămin din Kalighat, unde şi-au găsit adăpost 60.000 de
bătrâni nevoiaşi, în 1955 — orfelinatul Shishu Bhawan, iar în 1964 — colonia de
leproşi din apropiere de Calcutta. În decursul anilor, au mai fost înfiinţate o
clinică pentru bolnavii de tuberculoză, o maternitate, un cămin pentru mamele
necăsătorite şi numeroase şcoli. În 1965, a deschis primul cămin în afara Indiei, în Venezuela. La New York
a deschis un sanatoriu pentru cei infectaţi cu HIV/SIDA. A călătorit şi la
Beirut, unde a îngrijit atât copiii creştini, cât şi pe cei musulmani. În 1991,
a deschis un cămin la Tirana. A fost prezentă şi în România, în 1990, cu ocazia
deschiderii, la Bacău, a Casei ''Misionarelor Carităţii'', precum şi în 1992. În
1995 susţinea financiar, din donaţii publice, 534 de cămine în 115 ţări, iar în
1997, congregaţia număra 4.000 de surori în 610 fundaţii din 123 de ţări. Maica
Tereza a primit numeroase premii pentru acţiunile de caritate săvârşite pentru
semenii săi din întreaga lume, indiferent de religia acestora. Cea mai
prestigioasă distincţie, însă, este Premiul Nobel pentru Pace, acordat în
octombrie 1979, pentru o viaţă închinată semenilor din lumea întreagă, pentru
ajutorul acordat săracilor, pentru alinarea suferinţelor celor bolnavi, pentru
îngrijirea copiilor, într-un cuvânt — pentru întreaga sa operă de caritate. După
decernarea premiului, Maica Tereza a întreprins o serie de vizite în SUA,
Uniunea Sovietică, RFG, RDG, Albania şi China. La 5 septembrie 1997, inima
Maicii Tereza a încetat să mai bată. A fost înmormântată în sediul central al
congregaţiei Misionarele Carităţii de pe Lower Circular Road din Calcutta. La
ceremonia religioasă au participat 400 de demnitari din 23 de ţări ale lumii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu