10.06.2015 BĂIEŢII DIN STRADA PAL – MOLNAR
FERENC
RECENZIE DE CARTE
Pentru popularizarea fondului de carte Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna
I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, a organizat o recenzie de carte şi anume romanul
"Băieţii din strada Pal" de Molnar Ferenc. Activitatea s-a desfăşurat
în incinta şcolii generale „Ion Creangă” din comuna noastră, la care au
participat eleviii clasei a VII-a.
Molnar Ferenc este pseudonimul literar al lui Ferenc Neumann
(1878-1952). La vârsta de 18 ani, şi-a început cariera în jurnalism şi studiile
de drept internaţional la Universitatea din Geneva. A făcut parte din
colectivul redacţional al ziarului Budapesti napló, ocazie cu care şi-a
schimbat numele german, pentru a putea fi perceput ca scriitor mghiar, ca mulţi
alţi scriitori, a abandonat timpuriu o carieră de jurist în favoarea uneia de
jurnalist al cărei apogeu a fost probabil atins în timpul celui de-al doilea
război mondial când a fost corespondent de război. Ca mulţi alţi jurnalişti,
Molnar a devenit scriitor şi nu unul oarecare. Este cunoscut mai ales pentru
teatrul său de succes care s-a jucat nu numai în Ungaria, ţara sa natală, dar
şi în Germania, Austria şi Statele Unite. Scrierile sale se carecterizau
printr-o severă critică socială îndulcită de un stil ironic, uşor amuzant. Dintre
romanele sale doar unul s-a remarcat. Scris în anul 1907, „Băieţii din strada Pal”
este inspirat din viaţa unui cartier sărac al Budapestei. Dincolo de adânca
sensibilitate cu care este scris, romanul impresionează prin prospeţimea cu
care scriitorul ajuns la maturitate îşi aminteşte în cele maimici detalii
universul de gânduro, de sentimente, de bucurii şi necazuri ale copilăriei. În
copilăria noastră, cu toţii am fi vrut să fim curajoşi precum Boka, hotărâţi
precum Nemecsek şi visăm la un loc care să ne ofere siguranţa unui cămin,
precum maidanul pentru băieţii din Strada Pál. Romanul redă povestea unor
şcolari din Budapesta care îşi apără locul lor de joacă, maidanul, de un grup
rival. Decorul este oferit de societatea în transformare a capitalei maghiare
dinaintea primului război mondial, dar succesul internaţional neîntrerupt al
romanului până în zilele noastre constituie o dovadă că este purtătorul unor
aspecte de viaţă care ar fi putut avea loc oriunde şi oricând. Personajele
principale ale romanului - Nemecsek Ernő, Boka, Geréb, Áts Feri - prezintă
modele de caracter care devin reprezentative la simpla amintire a numelui. Finalul
romanului este unul aproape filosofic, în care trecerea anilor şi schimbarea
locurilor fac ca tot ce odată a fost la propiu o problemă de viaţă şi de moarte
să fie acum de neînţeles, izolat definitiv într-o lume de nicăieri, de
niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu