18.02.2015 ROBINSON CRUSOE – DANIEL DEFOE
RECENZIE DE CARTE
Pentru popularizarea fondului de carte Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna
I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, a organizat o recenzie de carte şi anume romanul
" Robinson Crusoe" de Daniel Defoe. Activitatea s-a desfăşurat
în incinta şcolii generale „Ion Creangă” din comuna noastră, la care au
participat eleviii clasei a VII-a.
Daniel Defoe, pe numele adevărat Daniel Foe, s-a născut în anul 1659/1661, la Londra,
Anglia. Din cauza nonconformismului
religios, Defoe nu a avut acces la o educaţie universitară, astfel, a studiat
la o şcoală a disidenţilor de la periferia Londrei. S-a stins din viaţă pe 24
aprilie 1731 la Londra, Anglia.
Publicat pentru prima dată în anul 1719, Robinson Crusoe este
considerat de mulţi primul roman englezesc. Scenariul naraţiunii este unul
fundamental. Tânăr şi impulsiv, Robinson Crusoe tânjea numai după aventuri şi
camaraderie, atunci când a hotărât să devină marinar. Fiindcă părinţii lui îşi
doreau ca el să urmeze o carieră în avocatură, a trebuit să aştepte vârsta de
optsprezece ani, pentru a putea decide singur. Aşadar, Robinson pleacă pe mare.
Ceva vreme are parte de o călătorie tumultuoasă, după care scapă din ghearele
piraţilor şi apoi ajunge să deţină o plantaţie în Brazilia. Şi totuşi, dorinţa
lui de aventuri rămâne la fel de aprinsă. Mulţi ani mai târziu, sufletul lui
tânjeşte în continuare după noi expediţii. Dar soarta îl aruncă pe o insulă
pustie, pe care se trezeşte fiind singurul supravieţuitor al unui teribil
naufragiu. Singurătatea intensă şi prelungită a lui Robinson, naufragiat pe o
insulă pustie, îl privează de uneltele necesare vieţii şi îl confruntă cu
problema esenţială a existenţei sale. În marea de tăcere ce îl înconjoară,
chiar şi cuvintele încep să îl părăsească. Pentru a se păstra ca fiinţă
civilizată, încearcă să ţină un jurnal, dar puţina cerneală îndoită cu apă pe
care o salvează de pe epavă începe să se termine, iar cuvintele scrise se şterg
până la urmă, lăsându-i jurnalul la fel de gol ca şi orizontul. Singurătatea
totală nu îl îndreaptă pe Robinson spre nebunie, tăcere sau disperare. El
reuşeşte să găsească în izolare baza pentru un nou tip de scriere şi o nouă
formă a conştiinţei de sine. Pe măsură ce îşi ciopleşte noi unelte din
materialele la îndemână, el inventează o nouă modalitate de a-şi istorisi
povestea vieţii şi a lumii sale. Aceasta este forma narativă pe care Robinson o
lasă moştenire unei lumi în pragul Iluminismului, forma în care continuăm, şi
acum, să ne istorisim povestea vieţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu