23.05.1871 S-a născut la Târgu Frumos, Iaşi GARABET IBRĂILEANU – critic, istoric şi scriitor român
140 de ani de la naşterea criticului, istoricului şi scriitorului român
Garabet Ibrăileanu s-a născut pe 23 mai 1871, la Târgu Frumos, judeţul Iaşi, a urmat şcoala primară la Bacău şi Roman 1879-1883, gimnaziul la Roman 1883-1887, liceul la Bârlad 1887-1890. Între 1891-1895 e student la Facultatea de Litere de la Universitatea din Iaşi. Încă din timpul studenţiei se face remarcat de Alexandru Philippide, care îl cooptează în echipa de cercetători angajaţi de Academie în vederea redactării Dicţionarului Limbii Române. Tot între 1891-1895 publică, mai ales sub pseudonimul Cezar Vraja, numeroase articole politice şi de critică literară în presa socialistă „Munca”, „Lumea nouă”, „Evenimentul literar”. Este profesor în învăţământul secundar, mai întîi în Bacău, apoi în Iaşi, la Liceul Internat. Între 1904-1906 colaborează sporadic la „Noua revistă română” şi „Curentul nou”. La 1 martie 1906 devine secretar general de redacţie, funcţie deţinută pînă în 1933, al nou-înfiinţatei reviste „Viaţa românească”, avându-i ca directori pe C. Stere şi C. Bujor. Ajunge profesor suplinitor de istoria literaturii române şi estetică literară la Facultatea de Litere din Iaşi, din 1908, titularizându-se mai apoi în 1912, în pofida lui Eugen Lovinescu, după ce obţine titlul de doctor cu teza Opera literară a domnului Vlahuţă. Volume publicate: Spiritul critic în cultura românească, Scriitori şi curente, Note şi impresii, După război – Cultură şi literatură, Scriitori români şi străini, Studii literare. Personalitatea complexă a lui Ibrăileanu n-ar putea fi însă apreciată just dacă am ignora cursurile sale, care constituie de fapt, aşa cum s-a remarcat, o foarte valoroasă operă de istorie literară, plină de idei originale şi de interpretări adesea surprinzătoare. Din 1934, retras cu totul din viaţa literară, criticul se stinge în sanatoriul „Casa Diaconeselor”, din Bucureşti, pe data de 10 martie 1936. Trupul îi este incinerat, iar cenuşa depusă la Cimitirul Eternitatea, din Iaşi.23.05.1906 A murit, la Christiania ( Oslo ), Norvegia HENRIK IBSEN – scriitor norvegian
105 ani de la moartea scriitorului norvegian
Henrik Ibsen s-a născut pe data de 20 martie 1828, în micul oraş-port Skien, Norvegia, a mai avut 5 fraţi. Când a ajuns la vârsta de 8 ani tatăl sau a dat faliment. Pentru urmîtorii 8 ani familia sa a trăit într-o mică fermă de lângă Skien. La 15 ani Ibsen era ucenicul unui farmacist din Grimstadt. Avea o viaţă singuratică şi băiatul s-a apucat de scris, în special poezie. În 1849 Ibsen a intrat la universitatea din Christiania (actualul Oslo), dar a renunţat repede datorită lipsei de bani. Viaţa sa a fost grea pentru mulţi ani. A scris pentru un ziar şi s-a îngrijit de un mic teatru. A călătorit în Germania şi Danemarca ca să studieze designul de scenă. A mai scris în această perioadă poezie şi piese fără succes. În 1864, ajutat de un mic guvernator, şi de prietenii săi, Ibsen a părăsit Norvegia şi s-a stabilit la Roma. Prima sa piesă de succes, Brand, a fost scrisă prima oară în 1865 ca un poem narativ. Refăcută ca o dramă, a fost pentru prima oară pusă pe scenă în 1885. În ea se povesteşte aspra viaţă a unui ministru care renunţă la compromisurile favorurilor pe care le putea obţine pentru o viaţă sinceră. Urmatoarea sa piesă a fost Peer Gynt (1867), povestea unui călător prin lume implicat într-o serie de aventuri remarcabile. Punctul de vedere al autorului este clar: o viaţă fără ritm are puţin sens şi menire. A urmat Liga Tinereţii (1868), despre corupţia în politică, şi Impărat şi Galilean (1873), o pledoarie pentru un nou tip de Creştinism. Stâlpul societăţii (1877) şi Casa unei păpuşi (1879) se ocupă de reformele sociale bazate pe principii de onestitate şi libertate. Fantomele (1881), despre tragedia bolilor care afectează mintea, este probabil cea mai mare piesă a lui Ibsen. Printre ultimele sale piese se găsesc Un inamic al oamenilor (1882), o comedie cu serioase sub-sensuri; Raţa Sălbatică (1884) combină realitatea cu poezia şi Rosmersholm (1886), se ocupă de conflictul dintre conştiinţă şi dorinţa de libertate. Hedda Gabler (1890) este o puternică tragedie domestică ce se termină prin sinucidere. Printre ultimele sale piese au fost The Master Builder (1892) şi Când noi morţi ne trezim (1899). După ani de trai alternant la Roma sau Dresden şi Munich Ibsen se întoarce în Norvegia în 1892. Era bogat, onorat de către lume şi iubit de către conaţionalii săi. Piesele sale erau traduse în multe limbi şi s-au pus pe scene din ţări de prin toată lumea. A murit în Christiania pe 23 mai 1906.Surse: www.ro.wikipedia.org; g1b2i3.wordpress.com; 150.uaic.ro; www.psant.com; www.norwaves.com;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu