Aniversari culturale 7.10.2013 STÉPHANE LUPASCO

07.10.1988 S-a stins din viaţă, la Paris, Franţa, STÉPHANE LUPASCO –  filosof francez de origine română

25 ani de la moartea filosofului francez de origine română

Stéphane Lupasco, născut Ştefan Lupaşcu, a venit pe lume la 11 august 1900, în Bucureşti. Aparţine unei vechi familii moldoveneşti originară din Basarabia. Până la vârsta de 13 ani Ştefan Lupaşcu primeşte educaţie în familie, pentru ca între anii 1913 şi 1915 să urmeze cursurile liceului „Sfântul Gheorghe” din Bucureşti. În 1916 familia se stabileşte în Franţa. Viitorul filosof îşi ia bacalaureatul la liceul „Buffon” din Paris în anul 1920. Între 1924-1927 urmează studiile universitare la Sorbona, arătându-se preocupat de matematică, biologie, psihologie, istorie, logică şi microfizică pe care o studiază cu Louis de Broglie. Ştefan Lupaşcu se licenţiază în 1928. În 1935 publică prima sa operă filosofică, teza de doctorat intitulată “Du devenir logique et de l’affectivité”, susţinută la Sorbona, sub conducerea lui Abel Rey. Teza este publicată în două volume: “Le dualisme antagoniste et les exigences historiques de l'esprit” şi “Essai d'une nouvelle théorie de la connaissance”. Publică, în acelaşi an, o teză complementară – “La physique macroscopique et sa portée philosophique”. După al doilea război mondial, Ştefan Lupaşcu este directorul sectorului „Cercetări” din principala instituţie de cercetare ştiinţifică franceză, „Centre national de la recherche scientifique”. Apare pentru prima dată în România, în octombrie 1937, eseul „Infinitul şi experienţa”, apoi în octombrie 1939 „Gândire şi viaţă a popoarelor” pentru ca, în 1940, Editura Fundaţiilor să-i tipărească lucrarea „Experienţa microfizică şi gândirea umană”. La Paris, în 1947 îi apare volumul “Logique et contradiction”. În 1951 publică “Le principe d'antagonisme et la logique de l'énergie - Prolégomènes à une science de la contradiction”. În paginile acestei cărţi îşi enunţă pentru prima dată principiul antagonismului, pe bazele căruia fundamentează o logică non-aristotelică - a terţului inclus. În 1952, candidează la Collège de France, dar nu reuşeşte. În 1953 primeşte titlul de Ofiţer al Academiei Naţionale de Educaţie. În 1960 apare “Les trois matières”, carte prin intermediul căreia Lupaşcu se face cunoscut şi apreciat pe plan internaţional. În 1976, i se gravează o medalie de către James Guitet (Club Français de la Médaille), pe o faţă aflându-se efigia lui Ștefan Lupaşcu, iar pe cealaltă faţă formulele fundamentale ale logicii terţului inclus. Îi apar “Psychisme et sociologie”  în 1978 şi “L'univers psychique” în 1979. În 1984 primeşte premiul Academiei Americane de Arte şi ştiinţe. În 1986 publică ultima sa carte, “L'homme et ses trois éthiques”, în colaborare cu Solange de Mailly-Nesle şi Basarab Nicolescu. În 1987 devine membru fondator al Centre International de Recherches et Études Transdisciplinaires (C.I.R.E.T.).  Se stinge din viaţă pe 7 octombrie 1988, la Paris. În 1991 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

Surse: Lupasco, Stéphane, Logica dinamică a contradictoriului, Bucureşti, Editura Politică, 1982; ro.wikipedia.org; fr. wikipedia.org; basarab-nicolescu.fr;