Aniversari culturale 12.04.11(Primul zbor in spatiu, Gheorghe Manu)

12.04.1961 Primul zbor din lume al cosmonautului IURI GAGARIN, la bordul navei VOSTOK I

50 de ani de la primul zbor al cosmonautului Iuri Gagarin

În 12 aprilie 1961, primul om a zburat în spaţiu. Acesta a fost Iuri Gagarin, la bordul navei Vostok I, făcând un înconjur complet al Pământului. Zborul a durat 180 de minute. Iuri Gagarin s-a născut la Moscova, pe 9 martie 1934, iar în 1955 se înrola în aviaţia sovietică, pentru ca patru ani mai târziu să înceapă antrenamentele pentru a deveni cosmonaut. Pe 12 aprilie 1961, visul său de a vedea Pământul din spaţiu se împlinea la bordul rachetei Vostok 1. După numai 14 minute de la lansare, racheta – încarcată doar cu provizii de apă şi oxigen – părăsea atmosfera Terrei, intrând în spaţiul cosmic. Atunci a văzut pentru prima dată planeta albastră în toată splendoarea ei. “Cerul este foarte întunecat, iar Pământul este albăstrui”, au fost cuvintele lui Gagarin referitoare la acel moment unic, notând şi faptul că toate corpurile cereşti se văd mult mai bine de acolo, din spaţiu. Zborul în jurul Terrei a fost lipsit de peripeţii şi a durat o oră şi 48 de minute, timp în care Gagarin a experimentat imponderabilitatea şi influenţa condiţiilor de zbor în spaţiu asupra organismului său. La întoarcere, după intrarea în atmosferă, cosmonautul s-a paraşutat din capsula care se decuplase de rachetă. Iuri Gagarin a murit şapte ani mai târziu, în 1968, într-un tragic accident de avion, în timpul pregătirilor pentru o a doua misiune în spaţiu. Rusul, care la numai 27 de ani devenea primul om care a zburat în spaţiu, a intrat în istorie, lăsând în urma sa o imensă poartă deschisă către cosmos.

 

12.04.1961 A murit, la Aiud GHEORGHE MANU – fizician român

50 de ani de la moartea fizicianului român

Gheorghe Manu s-a născut la Bucureşti la 13 februarie 1903 în Bucureşti. Tatăl - Ioan G. Manu - consilier la Curtea de Casaţie, bunicul - general Gheorghe Manu - luptător în războiul de independenţă şi ministru în mai multe rânduri, mama - Elisabeta Cantacuzino - descendentă din Şerban Cantacuzino, domnul Ţării Româneşti. Studiază la Facultatea de Fizică din Bucureşti. Doctor în fizică nucleară la Paris, unde Marie Curie îi oferă conducere unei secţii importante din institut şi o catedră la Sorbona cu condiţia renunţării la cetăţenia română. Refuză şi se întoarce la Bucureşti, unde, între 1935-1944, funcţionează ca profesor la catedra de fizică nucleară a Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti. Este considerat, alături de profesorul Horia Hulubei, unul dintre cei mai mari fizicieni atomişti ai ţării. Cunoştinţe temeinice în domeniile: filosofie, teologie, drept, istorie şi literatură, de care au beneficiat colegii de detenţie de mai târziu. Intră în Mişcarea Legionară în anul 1937, iar în 1943 este conducător interimar al acesteia. În 1945 face parte din comitetul de conducere al Mişcării Naţionale de Rezistenţă anticomunistă. Redactează documentul În spatele Cortinei de Fier, expediat şi tipărit în occident. Arestat în 1948, este condamnat la muncă silnică pe viaţă. Este trimis să lucreze la minele de plumb de la Baia Sprie împreună cu alţi 60 de deţinuţi, ca măsură disciplinară în urma unei greve. Revine la Aiud în 1954, unde susţine prin alfabetul morse sute de conferinţe şi prelegeri multidisciplinare. Se stinge din viaţă pe 12 aprilie 1961 în Aiud.

Surse: www.ro.wikipedia.org; g1b2i3.wordpress. com; www.aerospaceguide.net; www.fgmanu.ro;

Aniversari culturale 11.04.11(Theodor Rogalski)

11.04.1901 S-a născut, la Bucureşti THEODOR ROGALSKI – pianist şi dirijor român

110 de ani de la naşterea pianistului şi dirijorului român

Theodor Rogalski s-a născut pe 11 aprilie 1901 în Bucureşti. A făcut studii muzicale temeinice în Bucureşti la Conservator, între anii 1919-1920, cu Gheorghe Cucu, Alfonso Castaldi, Dimitrie Cuclin, la Leipzig între anii 1920-1923, cu Siegfried Karg-Elent, Wunsche şi la Schola Cantorum din Paris între anii 1924-1926, cu Vincent d'Indy, Maurice Ravel. A fost corepetitor la Opera Română între anii 1926-1930, dirijor al Orchestrei Radio în perioada 1930-1951 şi al Filarmonicii între 1950-1954, director artistic şi director al Ansamblului Periniţa în perioada 1950-1952, profesor de orchestraţie la Conservator între anii 1950-1954. Ca pianist a susţinut multe recitaluri camerale. Ca dirijor a apărut în fruntea orchestrelor româneşti şi străine, a realizat înregistrări discografice. A orchestrat o cantitate impresionantă de piese din cele mai diverse genuri, a cules şi prelucrat folclor. Printre distincţiile obţinute se numără cele pentru compoziţie: menţiuni şi Premiul al II-lea Enescu; menţiune la Concursul Internaţional de la Veneţia, 1933. Absorbit în principal de activitatea dirijorală, Rogalski a compus relativ puţin, dar la un nivel calitativ ridicat: muzică de teatru, trei balade pentru tenor şi orchestra: Iancu Jianu, Toma Alimos, Mihu Copilu'; muzică simfonică: Două dansuri româneşti pentru suflători, baterie şi pian la patru mâini, Două schiţe simfonice, Două capricii pentru orchestră, Trei dansuri româneşti; muzica la filmul Viaţa învinge; piese camerale instrumentale: Cvartetul de coarde din 1925 şi vocale. Se stinge din viaţă pe 2 februarie 1954 la Zurich.

Surse: www.ro.wikipedia.org; www.scritube.com; www.adevarul.ro;

Aniversari culturale 7.04.11(Amza Pellea)

7.04.1931 S-a născut, la Băileşti, Dolj AMZA PELLEA – actor român

80 de ani de la naşterea actorului român

Amza Pellea s-a născut la data de 7 aprilie 1931 la Băileşti, într-o familie cu cinci copii, tatăl său s-a numit tot Amza Pellea, fiind directorul cooperativei "Munca Noastră" din Băileşti în anul 1933. A absolvit cursurile Colegiului Naţional Carol I din Craiova fiind un reprezentant al promoţiei de aur a teatrului românesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul Naţional din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie şi Teatrul Naţional din Bucureşti, unde s–a impus ca unul dintre actorii consacraţi ai scenei româneşti. În perioada 22 martie 1973 - 24 septembrie 1974 a fost Director al Teatrului Naţional din Craiova. A fost profesor la I.A.T.C. La Festivalul de Film de la Moscova, din 1977, a câştigat premiul pentru cel mai bun actor (premiul pentru interpretare masculină) pentru rolul lui Manolache Preda din filmul Osânda o ecranizare de Sergiu Nicolaescu după "Velerim şi Veler Doamne" de Victor Ion Popa. Rămas probabil în conştiinţa publicului prin rolul domnitorului din Mihai Viteazul şi prin rolul comic al lui Nea Mărin, reuşeste în „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte” să atingă ambele personaje, umilul, şi câteodată veselul Ipu recapătă, în finalul filmului, figura dârză şi tragică a soldatului ţăran din primul război mondial. A decedat în condiţii nici astăzi pe deplin cunoscute, la vîrsta de 52 de ani. Este înmormântat la cimitirul Bellu din Bucureşti. O mare pierdere pentru cinematografia neamului românesc.

Surse: www.ro.wikipedia.org; www.cinemarx.ro; www.intelepciune.ro;