Activitati culturale 10.06.2015 (Baietii din strada Pal)

10.06.2015   BĂIEŢII DIN STRADA PAL  –  MOLNAR FERENC

RECENZIE  DE CARTE

Pentru popularizarea fondului de carte Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, a organizat o recenzie de carte şi anume romanul "Băieţii din strada Pal" de Molnar Ferenc. Activitatea s-a desfăşurat în incinta şcolii generale „Ion Creangă” din comuna noastră, la care au participat eleviii clasei a VII-a.

Molnar Ferenc este pseudonimul literar al lui Ferenc Neumann (1878-1952). La vârsta de 18 ani, şi-a început cariera în jurnalism şi studiile de drept internaţional la Universitatea din Geneva. A făcut parte din colectivul redacţional al ziarului Budapesti napló, ocazie cu care şi-a schimbat numele german, pentru a putea fi perceput ca scriitor mghiar, ca mulţi alţi scriitori, a abandonat timpuriu o carieră de jurist în favoarea uneia de jurnalist al cărei apogeu a fost probabil atins în timpul celui de-al doilea război mondial când a fost corespondent de război. Ca mulţi alţi jurnalişti, Molnar a devenit scriitor şi nu unul oarecare. Este cunoscut mai ales pentru teatrul său de succes care s-a jucat nu numai în Ungaria, ţara sa natală, dar şi în Germania, Austria şi Statele Unite. Scrierile sale se carecterizau printr-o severă critică socială îndulcită de un stil ironic, uşor amuzant. Dintre romanele sale doar unul s-a remarcat. Scris în anul 1907, „Băieţii din strada Pal” este inspirat din viaţa unui cartier sărac al Budapestei. Dincolo de adânca sensibilitate cu care este scris, romanul impresionează prin prospeţimea cu care scriitorul ajuns la maturitate îşi aminteşte în cele maimici detalii universul de gânduro, de sentimente, de bucurii şi necazuri ale copilăriei. În copilăria noastră, cu toţii am fi vrut să fim curajoşi precum Boka, hotărâţi precum Nemecsek şi visăm la un loc care să ne ofere siguranţa unui cămin, precum maidanul pentru băieţii din Strada Pál. Romanul redă povestea unor şcolari din Budapesta care îşi apără locul lor de joacă, maidanul, de un grup rival. Decorul este oferit de societatea în transformare a capitalei maghiare dinaintea primului război mondial, dar succesul internaţional neîntrerupt al romanului până în zilele noastre constituie o dovadă că este purtătorul unor aspecte de viaţă care ar fi putut avea loc oriunde şi oricând. Personajele principale ale romanului - Nemecsek Ernő, Boka, Geréb, Áts Feri - prezintă modele de caracter care devin reprezentative la simpla amintire a numelui. Finalul romanului este unul aproape filosofic, în care trecerea anilor şi schimbarea locurilor fac ca tot ce odată a fost la propiu o problemă de viaţă şi de moarte să fie acum de neînţeles, izolat definitiv într-o lume de nicăieri, de niciodată.

Surse: Băieţii din strada Pal, Molnar Ferenc, Editura Vizual, Bucureşti, 1998, ro.wikipedia.org;  www.libris.ro; 

Activitati culturale 3.06.2015 (Cautatorii de aur)

3.06.2015   CĂUTĂTORII DE AUR  –  JACK  LONDON

RECENZIE  DE CARTE

Pentru popularizarea fondului de carte Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, a organizat o recenzie de carte şi anume romanul "Căutătorii de aur" de Jack London. Activitatea s-a desfăşurat în incinta şcolii generale „Ion Creangă” din comuna noastră, la care au participat eleviii clasei a VI-a.

Jack London este pseudonimul literar al lui John Griffith Chaney născut pe 12 ianuarie 1876 la San Francisco şi decedat pe 22 noiembrie 1916 la Glen Ellen, California. Jack London a fost cel mai bine vândut, cel mai bine plătit şi cel mai cunoscut autor american al timpului său. A scris 51 de cărţi, sute de articole şi mii de scrisori. Cunoscut îndeosebi pentru titlurile „Chemarea străbunilor“, „Colţ Alb” şi „Lupul de mare”, London este considerat primul autor american care şi-a câştigat existenţa de pe urma scrierilor sale. Jack London a revoluţionat literatura americană şi, cu toate acestea, oamenii îl cunosc mai mult ca autor de cărţi pentru copii. Jack London face parte din generaţia de scriitori americani care, în nuvelele şi romanele lor, au descris îndrăzneaţa acţiune de pionierat în Vestul şi Nordul sălbatic. „Căutătorii de aur” descrie înfruntările, privaţiunile îndurate şi curajul unor astfel de oameni, pentru care cucerirea pământurilor reprezintă adevăratul crez în viaţă. Kit Bellew, neînsemnatul ziarist din civilizatul San Francisco, se transformă, în decursul a nenumărate înfruntări cu natura neprielnică, în vestitul Smoke, explorator, protector şi căutător de aur. Pentru el, principala descoperire însă nu este aurul, ci modul de viaţă care-i conferă certitudinea că şi-a găsit locul ce i se cuvenea în lume. Credinţa şi sufletul curat, pare să concluzioneze Jack London, pot depăşi orice obstacol ridicat de natură ori de înverşunarea oamenilor.

Surse: Căutătorii de aur, Jack London, Editura Corint, Bucureşti, 2000, ro.wikipedia.org;  www.libris.ro;  adevarul.ro;

Activitati culturale 27.05.2015 (Capitanii curajosi)

27.05.2015   CĂPITANII CURAJOŞI  – RUDYARD KIPLING

RECENZIE  DE CARTE

Pentru popularizarea fondului de carte Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, a organizat o recenzie de carte şi anume romanul "Căpitanii curajoşi" de Rudyard Kipling. Activitatea s-a desfăşurat în incinta şcolii generale „Ion Creangă” din comuna noastră, la care au participat eleviii clasei a V-a.

Născut în India, în anul 1865, autorul celebrelor volume “Cartea Junglei”, “Motanul maltez”, “Kim”, “Omul care voia să fie rege”, este familiar cititorilor din nenumărate ţări de pe glob, iar lucrările sale au fost traduse în zeci de limbi. Călător îndrăzneţ, englezul Kipling a călătorit din India până în America şi a cunoscut astfel viaţa oamenilor de pe toate continentele lumii, pe care a redat-o cu mare talent în opera lui. Romanul “Căpitanii curajoşi” surprinde aventura pe mare a lui Harvey Cheyne, răsfăţatul fiu al unui american bogat. Trecând prin nenumărate întâmplări, primejdii şi ameninţări, tânărul Harvey devine un marinar de nădejde, curajos, priceput şi gata să înfrunte orice primejdie. La sfârşitul sezonului de pescuit, după câteva luni de la căderea lui de pe puntea pachebotului de lux, Harvey îşi regăseşte părinţii. Aceştia, fericiţi peste măsură să-şi revadă fiul pe care-l credeau mort, sunt, în acelaşi timp, surprinşi să descopere noul caracter al băiatului lor, căruia munca grea şi riscul vieţii pe mare îi schimbaseră complet concepţiile asupra lumii.

Surse: Căpitanii curajoşi, Rudyaed Kipling, Editura Corint, Bucureşti, 2001, ro.wikipedia.org;  www.libris.ro;  adevarul.ro;

Activitati culturale 20.05.2015 (Tartarin pe Alpi)

20.05.2015   TARTARIN PE ALPI  – ALPHONSE DAUDET

RECENZIE  DE CARTE

Pentru popularizarea fondului de carte Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, a organizat o recenzie de carte şi anume volumul "Tartarin pe Alpi" de Alphonse Daudet. Activitatea s-a desfăşurat în incinta şcolii generale „Ion Creangă” din comuna noastră, la care au participat eleviii clasei a VIII-a.

Alphonse Daudet (1840 – 1897), prozator francez, este descris, în amintirile contemporanilor săi, ca un om de o încântătoare tinereţe spirituală, însufleţit de o reală bucurie de a trăi, în ciuda unor împrejurări nu întotdeauna prielnice manifestării acestei bucurii. Continuând ciclul epic deschis prin „Minunatele isprăvi ale lui Tartarin din Tarascon” 1872, cu „Tartarin pe Alpi” 1885 şi încheindu-l cu „Port Tarascon” 1890. Alphonse Daudet a impus în literatura franceză şi, totodată, în cea universală un personaj pitoresc, acela al meridionalului cu imaginaţia mereu aprinsă, lăudăros şi flecar, pe care-l priveşte cu ironie, dar şi cu o adâncă înţelegere. Şi astfel Tartarin din Tarascon a ajuns să fie un personaj cunoscut de toţi şi familiar tuturor, ale cărui peripeţii neobişnuite în confruntarea cu leii din Africa sau cu vârfurile înzăpezite şi greu accesibile ale Alpilor le citim sau le recitim cu aceeaşi plăcere, la orice vârstă. Tartarin, aduce în prim-plan temperamentul viu, năbădăios, imaginaţia nestăvilită, dorinţa de grandoare, comicul burlesc, trăsături specifice tipului meridional. Toate acestea, împletite cu un limbaj bogat, colorat, fac din "Tartarin pe Alpi" o lectură plină de semnificaţii, îndrăzneaţă şi în acelaşi timp pitorească şi comică.

Surse: Tatarin pe Alpi, Alphinse Daudet, Editura Corint, 1998, ro.wikipedia.org;  www.libris.ro;  adevarul.ro;

Activitati culturale 13.05.2015 (Minunatele ispravi ale lui Tartarin din Tarascon)

13.05.2015   Minunatele isprăvi ale lui Tartarin din Tarascon  – ALPHONSE DAUDET

RECENZIE  DE CARTE

Pentru popularizarea fondului de carte Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, a organizat o recenzie de carte şi anume volumul "Minunatele isprăvi ale lui Tartarin din Tarascon" de Alphonse Daudet. Activitatea s-a desfăşurat în incinta şcolii generale „Ion Creangă” din comuna noastră, la care au participat eleviii clasei a VII-a.

Alphonse Daudet (1840 – 1897), prozator francez, este descris, în amintirile contemporanilor săi, ca un om de o încântătoare tinereţe spirituală, însufleţit de o reală bucurie de a trăi, în ciuda unor împrejurări nu întotdeauna prielnice manifestării acestei bucurii. Minunatele isprăvi ale lui Tartarin din Tarascon, precum si celelalte două volume ale ciclului, Tartarin în Alpi şi Port Tarascon sunt o capodoperă a literaturii umoristice, o carte tinerească în care Alphonse Daudet a reuşit să creeze un erou nepieritor. Un tip meridional, cu imaginaţia mereu aprinsă, flecar şi lăudăros, Tartarin este, în acelaşi timp, un exemplu de comoditate şi de inactivitate care dau naştere unei permanente stări de visare, de dezechilibru între real şi imaginar. În Tartarin zace deopotrivă şi Don Quijote, gata mereu de isprăvi eroice, dar si Sancho Panza, leneş şi laş, care anihilează impulsurile celui dintâi; din contrastul acestora rezultă comicul şi ridicolul lui Tartarin. În umbra personajului principal, Tartarin, a prins viaţă un întreg orăşel din sud, sudul în care s-a născut autorul, cu întreaga sa atmosferă şi cu toate obiceiurile lui.

Surse: Minunatele isprăvi ale lui Tatarin din Tarascon, Alphinse Daudet, Editura Vizual, Bucureşti, 1998, ro.wikipedia.org;  www.libris.ro;  adevarul.ro;

Activitati culturale 06.05.2015 (Cinci saptamani in balon)

06.05.2015   CINCI SĂPTĂMÂNI ÎN BALON  – JULES VERNE

RECENZIE  DE CARTE

Pentru popularizarea fondului de carte Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, a organizat o recenzie de carte şi anume romanul "Cinci săptămâni în balon" de Jules Verne. Activitatea s-a desfăşurat în incinta şcolii generale „Ion Creangă” din comuna noastră, la care au participat eleviii clasei a VI-a.

Jules Verne, pe numele complet Jules Gabriel Verne, s-a născut pe data de 8 februarie 1828 la Nantes, Franţa. A fost un scriitor francez şi un precursor al literaturii ştiinţifico-fantastice. Jules Verne a fost apreciat pentru scrierea operelor legate de viitor, spaţiu, aer şi călătoria în adâncurile mării. Romanul “Cinci săptămâni în balon” în franceză “Cinq semaines en ballon” a celebrului prozator francez Jules Verne, scris în 1863, a fost o reuşită comercială încă din primele zile de la punerea în vânzare. Este primul roman în care Jules Verne mixează ingredientele de succes care l-au făcut repede celebru: povestiri pline de aventuri şi descrieri geografice, istorice şi de tehnologie. “Cinci săptămâni în balon” oferă cititorilor o viziune extraordinară asupra Africii, care, la vremea apariţiei cărţii, nu era cunoscută europenilor. Inventatorul Samuel Fergusson, însoţit de servitorul Joe şi de prietenul său Dick Kennedy, traversează continentul african cu ajutorul unui balon umflat cu hidrogen. El a inventat un dispozitiv care, înlăturând necesitatea de a elibera gaz sau de a arunca lest pentru a regla altitudinea, permite călătorii îndelungate. Călătoria face legătura între explorările întreprinse de Sir Richard Burton şi John Hanning Speke în estul Africii cu cele ale lui Heinrich Barth din regiunile Sahara şi Ciad. Călătoria începe pe coasta de est, în Zanzibar, traversând Lacul Victoria, Lacul Ciad,  Agadez,  Tombouctou,  Jenné şi Ségou, până pe coasta de vest, la St. Louis din  Senegalul zilelor noastre. Cartea descrie interiorul necunoscut al Africii până în apropierea actualei Republici Centrafricane ca pe un deşert, când acesta este, de fapt, o savană. O parte importantă a perioadei de început a explorării o constituie găsirea izvoarelor Nilului. Toate aventurile sunt depăşite de protagonişti în primul rând prin perseverenţă. Romanul e plin de sincronizări norocoase, în care pericolul este evitat deoarece vântul se înteţeşte chiar la momentul oportun, sau personajele privesc exact în direcţia potrivită. Balonul eşuează înainte de final, dar ajunge suficient de departe pentru a aduce protagoniştii pe tărâmuri prietenoase, de unde se întorc în Anglia, încheindu-şi cu succes explorarea. Povestea se încheie abrupt după terminarea călătoriei africane, prezentând doar un scurt rezumat a ceea ce a urmat acestui eveniment.

Surse: ro.wikipedia.org;  www.libris.ro;  adevarul.ro;

Activitati culturale 18.03.2015 (Romania pitoreasca)

18.03.2015   ROMÂNIA PITOREASCĂ  – ALEXANDRU VLAHUŢĂ

RECENZIE  DE CARTE

Pentru popularizarea fondului de carte Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, a organizat o recenzie de carte şi anume opera "România pitorească" de Alexandru Vlahuţă. Activitatea s-a desfăşurat în incinta şcolii generale „Ion Creangă” din comuna noastră, la care au participat eleviii clasei a VII-a.

Alexandru Vlahuţă s-a născut la 5 septembrie 1858, în comuna Pleşeşti, judeţul Tutova, în familia unui mic proprietar de pământ, se stinge din viaţă la 19 noiembrie 1919. Scriitorul de mai târziu şi-a evocat copilăria în pagini autobiografice sau prin intermediul unor eroi ai cărţilor sale.

Cu intenţii profund educative a pornit Vlahuţă la realizarea uneia dintre operele sale cele mai răspândite şi mai de valoare – România pitorească, care a apărut în 1901.

Alcătuită din trei părţi, intitulate: Pe Dunăre, Pe Marea Neagră, În munţii noştri, cartea poartă cititorul prin unele dintre cele mai frumoase şi mai pline de interes aşezări de pe pământul românesc, invitându-l să le descopere odată cu autorul-călător, să le privească, uneori îndelung, să le admire, să se încânte de farmecul lor. Aproape la fiecare pas, latura pitorească, tabloul realizat din notaţia reliefului, a culorii, a mişcării elementelor, din surprinderea melodiei sunetelor, este dublat de dimensiunea istorică.

România pitorească este o operă cu un subliniat caracter documentar care va genera oricând emoţii adevărate şi satisfacţii estetice.

Scriitor patriot, care s-a trudit, în întreaga sa viaţă, să contribuie la apărarea demnităţii semenilor săi, să cinstească, prin tot ceea ce a făcut, ţara şi poporul din rândul căruia s-a înălţat, care a chemat şi a sperat în vremuri mai bune, Alexandru Vlahuţă şi-a câştigat un loc al său în rândul clasicilor literaturii române, afirmaţi în hotarul celor două veacuri în urmă.

Surse: România pitorească, Alexandru Vlahuţă, Editura Regis Group, Bucureşti, 2002; ro.wikipedia.org;  www.libris.ro;  librarie.carturesti.ro;

Activitati culturale 11.03.2015 (Lumea disparuta)

11.03.2015   LUMEA DISPĂRUTĂ  – ARTHUR CONAN DOYLE

RECENZIE  DE CARTE

Pentru popularizarea fondului de carte Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, a organizat o recenzie de carte şi anume romanul ştiinţifico-fantastic "Lumea dispărută" de Arthur Conan Doyle. Activitatea s-a desfăşurat în incinta şcolii generale „Ion Creangă” din comuna noastră, la care au participat eleviii clasei a VI-a.

Arthur Conan Doyle a trăit între anii 1858 – 1930, debutează în literatură la vârsta de 28 de ani şi se impune rapid datorită seriei de romane poliţiste, care-l au ca personaj central pe originalul detectiv Sherlok Holmes.

În 1912, Conan Doyle publică romanul ştiinţifico-fantastic „Lumea dispărută”, în care suntem martorii confruntării a două lumi aflate la distanţă de sute de ani. Conducătorul expediţiei pornit în căutarea lumii dispărute este profesorul Challenger, care se avântă într-o teribilă aventură prin ţinuturile stranii din mlăştinile amazonului, pentru a demonstra autenticitatea unei ipoteze ştiinţifice, care trezeşte neîncrederea în lumea cercetărilor. I se alătură Lordul Roxton, care contribuie cu experienţa sa, la reuşita expediţiei, şi tânărul ziarist Malone, însufleţit de gândul fulminantelor reportaje pe care le va trimite ziarului său. Întâmplările prin care aceştia trec înflăcărează fantezia şi imaginaţia cititorilor constituind o magnifică şi palpitantă lecţie – de botanică, de zoologie, de paleontologie – şi în acelaşi timp, o admirabilă lecţie de demnitate şi cutezanţă.

Surse: Lumea dispărută, Arthur Conan Doyle, Editura Corint, Bucureşti, 2002; ro.wikipedia.org;  www.libris.ro;  librarie.carturesti.ro;

Activitati culturale 4.03.2015 (Niculaita Minciuna)

4.03.2015   NICULĂIŢĂ MINCIUNĂ  – I. AL. BRĂTESCU-VOINEŞTI

RECENZIE  DE CARTE

Pentru popularizarea fondului de carte Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, a organizat o recenzie de carte şi anume povestea "Niculăiţă Minciună" de I. Al. Brătescu-Voineşti. Activitatea s-a desfăşurat în incinta şcolii generale „Ion Creangă” din comuna noastră, la care au participat eleviii clasei a V-a.

Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti s-a născut la Târgovişte la 1 ianuarie 1868 şi a trăit până la 14 decembrie 1946. Primul volum „Nuvele şi schiţe” apare în anul 1903, urmează în 1906 „În lumea dreptăţii” în 1912 „Întuneric şi lumină” şi altele.

Povestea „ Niculăiţă Minciună” apare în volumul „Întuneric şi lumină”.

„Niculăiţă” flăcăul isteţ care observă anumite fenomene ale naturii, comunicându-le şi altora, este adânc îndurerat  văzând că nimeni nu-i dă crezare; toţi ăşi râd de el, poreclindu-l „Niculăiţă Minciună”. Şi dacă Niculăiţă ajunge într-o completă deprimare sufletească, punându-şi capăt vieţii, aceasta se datoreşte comportării murdare şi sadice a oamenilor stăpânirii, a reprezentanţilor ei oficiali. Găsind un portofel cu bani, Niculăiţă îl depune la şeful de jandarmi din sat. Ulterior, când se prezintă păgubaşul, şeful de jandarmi nu numai că nu recunoaşte primirea banilor, dar îl şi bate crunt pe Niculăiţă, dezaxându-l fizic şi moral.

Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti se dovedeşte a fi un mare artist al cuvântului, în primul rând prin măiestria de a construi gradat firul epic.

Surse: Întuneric şi lumină, I. Al. Brătescu-Voineşti, Editura Minerva, Bucureşti, 1997; ro.wikipedia.org;  www.libris.ro;  librarie.carturesti.ro;

Activitati culturale 25.02.2015 (Moara cu noroc)

25.02.2015   MOARA CU NOROC  – IOAN SLAVICI

RECENZIE  DE CARTE

Pentru popularizarea fondului de carte Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, a organizat o recenzie de carte şi anume romanul "Moara cu noroc" de Ioan Slavici. Activitatea s-a desfăşurat în incinta şcolii generale „Ion Creangă” din comuna noastră, la care au participat eleviii clasei a VIII-a.

Primul mare scriitor ardelean modern este Ioan Slavici, născut la Siria, judeţul Arad, în ziua de 18 ianuarie 1848 şi care a trăit până la 1925.

Prima nuvelă a apărut în 1873 “Revoluţia din Pârleşti” urmează “Moara cu noroc”, “Vatra părăsită”, “Pădureanca”, “Popa Tanda”, “Budulea Tachi” şi nu în ultimul rând romanul “Mara”.

Nuvela “Moara cu noroc”, publicată pentru prima dată în anul 1880, este cea mai amplă nuvelă a lui Slavici şi poate fi considerată drept un mic roman. Oamenii şi locurile răsar vii din memoria omului matur, rămas strâns psihologeşte de meleagurile natale, de lumea din pusta ardeleană. Naraţiunea ni se înfăţişează, strâns, sobru, apropiată oarecum de genul poliţist. Locuri sălbatice, mlaştini, păduri negre străbătute de nesfârşite turme de porci, porcari şi boitari cu apucături primitive, hanul din singurătatea de la răscrucea din vale, jafuri nocturne, omoruri la drumul mare iată câteva elemente pentru un roman palpitant, cu toate că nu aceasta pare să fi fost în atenţia autorului. Preocuparea lui principală este latura morală, aceea că lăcomia de bani şi dorinţa de a fi stăpânul de temut al lumii, aduce nenorociri. Este în “Moara cu noroc” pe lângă accentul moral un dram de exotism şi de extraordinar ceea ce a determinat şi realizarea unui bun film care însă nu ne scuteşte de citirea atentă a acestei remarcabile opere clasice.

Surse: Moara cu noroc, Ioan Slavici, Editura Jurnalul Naţional, Bucureşti, 2010; ro.wikipedia.org;