Activitati culturale 9.06.2015 (Charles Dickens)

9.06.1870 S-a stins din viaţă, la Higham, Anglia, CHARLES DICKENS – scriitor englez

145 ani de la moartea scriitorului englez – EXPOZIŢIE DE CARTE

Pentru atragerea unui număr cât mai mare de utilizatori la activităţile Bibliotecii „Nicolae Iorga” din comuna I.C. Brătianu, astăzi data de mai sus, am organizat o expoziţie de carte la sediul bibliotecii  intitulată „CHARLES DICKENS”.

Charles John Huffam Dickens s-a născut la 7 februarie 1812, la Portsmouth, pe coasta de sud a Angliei, fiind al doilea dintre cei opt copii ai familiei. La vârsta de 9 ani a fost trimis la şcoală, dar în scurt timp a fost nevoit să renunţe la studii, pentru că tatăl său a fost întemniţat din cauza datoriilor acumulate. Charles a fost nevoit atunci să lucreze la o fabrică care producea cremă de ghete. A fost o perioadă extrem de dificilă din viaţa sa, în care a experimentat diferite stări, de la singurătatea apăsătoare până la disperare, momente pe care nu avea să le mai uite niciodată şi pe care avea să le ilustreze, mai târziu, în romanele ''David Copperfield'' şi ''Marile speranţe''. Trei ani mai târziu, familia a intrat în posesia unei moşteniri care a permis achitarea datoriilor şi reîntoarcerea lui Charles la şcoală. Din 1833, a devenit jurnalist parlamentar pentru publicaţia ''The Morning Chronicle'', relatând dezbaterile parlamentare şi călătorind prin Anglia pentru a scrie despre campaniile electorale. De asemenea, în aceeaşi perioadă începe să publice o serie de schiţe şi povestiri sub pseudonimul Boz, reunite ulterior în volumul ''Schiţele lui Boz''. În aprilie 1836, s-a căsătorit cu Catherine Hogarth, devenind capul unei familii numeroase, cu 10 copii. Publicarea romanului "Documentele postume ale Clubului Pickwick" între 1836-1837 l-a făcut celebru. Între timp, Dickens devenise editor al publicaţiei Bentley's Miscellany, în care a început să publice primul său roman, ''Oliver Twist'',care spune povestea unui copil orfan, pe care Dickens l-a înzestrat cu propriile sale trăiri, emoţii şi sentimente, experimentate de el în anii grei ai copilăriei şi ai adolescenţei, când era nevoit să trudească pentru a-şi câştiga existenţa. Romanul a fost foarte apreciat atât în Europa, cât şi în America. Din 1838 până în 1841, a publicat ''Nicholas Nickleby'', ''The Old Curiosity Shop'' şi ''Barnaby Rudge''. După prima vizită în SUA, Dickens petrece un an în Italia (1845), unde scrie ''Pictures from Italy''. Următorii doi ani, publică, în foileton, următorul roman, ''Dealings with the Firm of Dombey and Son''. Din 1849 până în 1850, a lucrat la ''David Copperfield'', roman în care abordează din nou propriile sale experienţe, de la copilăria marcată de greutăţi până la cariera de jurnalist. În anii '50, Dickens a suferit două pierderi devastatoare, pe cea a fiicei sale şi pe cea a tatălui, iar în 1858 divorţează şi de soţie. În această perioadă, romanele sale au căpătat o perspectivă sumbră. În ''Bleak House'', publicat tot în foileton între 1852 şi 1853, tratează ipocrizia societăţii britanice, fiind considerat romanul cel mai complex al autorului. A urmat ''Hard Times'' (1854) şi ''Little Dorrit'', care fac parte din acelaşi registru. Depăşind această perioadă sumbră, în 1859 Dickens publică, în ''All the Year Round'', romanul istoric ''A Tale of Two Cities'', a cărui acţiune se petrece în perioada Revoluţiei Franceze, urmat de ''Great Expectations'' (1860-1861), considerat una dintre cele mai mari realizări literare ale scriitorului. Câţiva ani mai târziu, Dickens scrie ''Our Mutual Friend'', roman ce analizează impactul psihologic al bogăţiei în societatea londoneză. În 1865, Dickens a suferit un accident de cale ferată, căruia i-a supravieţuit, dar fără să-şi mai revină vreodată complet. În pofida stării fragile de sănătate, a continuat să călătorească până în 1870. Se stinge din viaţă pe 9 iunie 1870 la Higham, Anglia. A fost înmormântat în Colţul Poeţilor din Catedrala Westminster Abbey.

Surse: Marile speranţe, Charles Dickens, Editura Mondero, Bucureşti, 1998; ro.wikipedia.org; www.autorii.com; www.ziuanews.ro;

Activitati culturale 21.05.2015 (Tudor Arghezi)

21.05.2015  S-a născut la Bucureşti  TUDOR ARGHEZI  –  scriitor român

135 ani de la naşterea scriitorului român - EXPOZIŢIE DE CARTE

Pentru atragerea unui număr cât mai mare de utilizatori la activităţile Bibliotecii „Nicolae Iorga” din comuna I.C. Brătianu, astăzi data de mai sus, am organizat o expoziţie de carte la sediul bibliotecii  intitulată „TUDOR ARGHEZI”.

S-a născut la 21 mai 1880 la Bucureşti, într-o familie originară din Cărbuneşti – judeţul Gorj. Numele său adevărat a fost Ion N. Theodorescu. În perioada de şcoală, câteva chipuri i-au încălzit sufletul. Pe blândul învăţător Abramescu şi pe profesorul de română Gîrbea îi va evoca, peste ani, cu dragoste şi recunoştinţă.

Între 1891-1896 a urmat cursurile Liceului “Sfântul Sava”, perioadă în care se împrieteneşte cu viitorii scriitori Gala Galaction şi N. D. Cocea. În 1896, la 16 ani se produce şi debutul său literar, sub îndrumarea lui Alexandru Macedonski, în revista “Liga Ortodoxă”. Poetul se semnează cu numele său real, Ion Theo. Nu-şi încheie studiile, începe să lucreze în fabrică.

Începând cu 1900 şi până în 1904, poetul este călugăr la Mănăstirea Cernica. Acolo, în liniştea chiliei va învăţa, pe îndelete, taina mânuirii cuvintelor.

În 1905 pleacă într-o călătorie prin străinătate, la Paris apoi prin Elveţia, la Mănăstirea Cordelierilor, unde este rugat insistent să devină catolic. Plictisit de insistenţe, se mută la Geneva, unde scrie poezii, asistă la cursurile universităţii şi lucrează într-un atelier de inele şi capace de ceasornice din aur pentru a-şi câştiga existenţa. Totodată, în cursul anului 1909 vizitează Italia.

În 1912 revine în România. Până în 1916, când România intră în primul război mondial, publică versuri, pamflete şi articole polemice la “Facla”, “Viaţa Românească”, “Teatru”, “Rampa”. În 1918, în timpul realizării Marii Uniri, împreună cu alţi 11 ziarişti şi scriitori este închis în penitenciarul Văcăreşti, acuzat de trădare pentru că se pronunţase în favoarea neutralităţii României în primul război mondial.

Prima sa carte de poezie, “Cuvinte potrivite” apare, cu întârziere, în 1927. Poetul avea 47 de ani. Sub direcţia sa, în anul următor, apare ziarul “Bilete de papagal”. Debutul în proză se produce în 1929, odată cu apariţia cărţii “Icoane de lemn”.

În 1931 apare volumul de versuri “Flori de mucigai”, legat ca de altfel şi “Poarta neagră” de anii de detenţie. Tot acum, pentru copii, publică volumul în proză “Cartea cu jucării”, inaugurând o direcţie secundară în creaţia sa, ce va continua mai apoi cu volumele: “Cântec de adormit Mitzura”, “Buruieni”, “Mărţişoare”, “Prisaca”, “Zdreanţă”, etc.

În 1934 apare romanul “Ochii maicii domnului” în care este evocată dragostea maternă şi devotamentul filial. Urmează în 1935 “Versuri de seară”, romanul “Cimitirul Buna-Vestire” – 1936, volumul de versuri “Hore” – 1939, romanul “Lina” – 1942.

Odată cu instaurarea regimului comunist, în 1944, iese din lagăr. Este reabilitat, distins cu titluri şi premii, ales membru al Academiei Române şi sărbătorit ca poet naţional la 80 şi 85 de ani. În 1965, Universitatea din Viena îi decernează premiul “Gottfried von Herder”, iar Academia Sârbă de Ştiinţe îl alege membru al secţiei de literatură. Publică: “1907 – peisaje”, “Cântare omului”, “Stihuri pestriţe”, “Poeme noi”, “Cu bastonul prin Bucureşti”.

În 1967, pe 14 iulie, se stinge din viaţă, fiind înmormântat, alături de soţia sa Paraschiva, în grădina casei din strada Mărţişor. Casa a devenit astăzi muzeu.


Surse: Cimitirul Buna-Vestire, Tudor Arghezi, Editura 100+1 Gramar, Bucureşti, 1997; ro.wikipedia.org; www.istorii.md;

Aniversari culturale 24.03.2015 (Jules Verne)

24.03.1905 S-a stins din viaţă, la Amiens, Franţa, JULES VERNE – scriitor francez

110 ani de la moartea scriitorului francez - EXPOZIŢIE DE CARTE

Jules Verne pe numele complet Jules Gabriel Verne, s-a născut pe 8 februarie 1828, la Nantes, Franţa, ca fiu al procurorului Pierre Verne şi al soţiei sale, Sophie Marie Adelaïde-Julienne Allotte de la Fuÿe. Jules a fost cel mai mare într-o familie cu cinci copii, care îi mai cuprindea pe fratele său, Paul şi trei surori: Anna, Mathilde  şi Marie. În 1829, familia Verne s-a mutat din reşedinţa de pe strada Olivier-de-Clisson nr. 4, într-o nouă casă, situată pe cheiul Jean-Bart nr. 2, unde s-au născut ulterior Paul, Anna şi Mathilde. În 1840 a avut loc o nouă schimbare de domiciliu, familia mutându-se pe strada Jean-Jacques-Rousseau nr. 6, în apropierea portului, unde avea să se nască Marie. În 1834, la vârsta de şase ani, Jules este trimis la şcoala unei anume d-ne Sambin, pentru ca, în anul următor, să intre împreună cu fratele său la Colegiul Saint-Stanislas, o instituţie religioasă conformă spiritului catolic strict al tatăului său. În 1840, Jules Verne intră la Petit Séminaire de Saint-Donatien, unde a fost urmat de fratele său. Între 1844 şi 1846, Jules şi Paul intră la liceul Regal, perioadă în care Jules Verne frecventează în compania prietenilor săi Le Cercle des externes du Collège Royal, care se ţinea în piaţa Pilori, la librăria lui Père Bodin. După terminarea studiilor de retorică şi filozofie, a luat bacalaureatul la Rennes cu menţiunea "foarte bine" pe 29 iulie 1846. În luna iulie a anului 1848, Jules Verne părăseşte definitiv Nantes pentru Paris. Tatăl său îl îndeamnă să continue studiile de drept, cu speranţa că îi va lua locul într-o zi. În vremea aceea, cea mai mare influenţă asupra tânărului scriitor o are Victor Hugo. În această perioadă, scrisorile lui Jules Verne către părinţi sunt legate doar de cheltuieli şi de banii de care are nevoie. În 1848, împreună cu Michel Carré, Jules Verne începe să lucreze la operete muzicale. Când tatăl său află că fiul său scrie şi compune mai mult decât învaţă pentru Drept, îi întrerupe sprijinul financiar. Graţie vizitelor întreprinse în saloanele literare, Jules Verne intră în legătură cu Alexandre Dumas. Se împrieteneşte cu fiul scriitorului şi îi propune acestuia manuscrisul unei comedii intitulate Les Pailles rompues. Alexandre Dumas fiul îl pune pe Verne în legătură cu fraţii Seveste, care au preluat Teatrul Istoric după eşecul managerial al lui Dumas tatăl. Noua instituţie devine Teatrul Liric, iar Jules Seveste, noul ei director, îl angajează pe Verne ca secretar. Munca nu este remunerată, dar lui Verne i se permite în schimb să-şi joace piesele, dintre care majoritatea sunt scrise împreună cu Michel Carré. În ianuarie 1852 se hotărăşte să refuze cariera avocăţească propusă de tatăl său. În timp ce frecventează Biblioteca naţională devine pasionat de ştiinţă şi de ultimele descoperiri în domeniu, dar este atras în special de georgrafie. În această perioadă, Verne face cunoştinţă cu un personaj deosebit, ilustru geograf şi călător neobosit, exploratorul Jacques Arago, care continuă să străbată lumea în ciuda orbirii. Pe 28 aprilie 1853 se joacă Le Colin-maillard la Teatrul Liric, într-o perioadă în care Jules Verne nu se opreşte din scris, lucrând la Pierre-Jean, Le siège de Rome şi Monna Lisa, pe care o începe în 1851 şi o termină abia în 1855. Este o perioadă de intensă activitate creatoare, în care apar tot mai multe piese de teatru, dintre care Les Heureux du jour pare să fie foarte apropiată de sufletul lui. Scrie şi noi nuvele, printre care se numără Le mariage de M. Anselme des Tilleuls şi O iarnă printre gheţari, ultima fiind publicată în 1855 în Musée. În martie 1856, Auguste Lelarge, prieten al lui Jules Verne şi membru în Onze-sans-femme, se căsătoreşte cu Aimée de Viane. Verne este rugat să fie martor, lucru pe care-l acceptă, iar căsătoria are loc pe 20 mai la Amiens, în oraşul miresei. Cu ocazia acestei călătorii, Verne o întâlneşte pe viitoarea sa soţie, Honorine, văduva de 26 de ani a lui Auguste Hébé-Morel şi mama a două fete, Valentine şi Suzanne. În 1859 întreprinde o călătorie în Anglia şi Scoţia alături de Aristide Hignard. În timpul ei îşi notează o serie de impresii, pe care le transcrie la revenirea în ţară şi, în 1862, îi prezintă manuscrisul lui Hetzel, care îl refuză. Drept urmare, Verne îl va folosi pentru redactarea romanelor sale scoţiene. Pe 2 iulie 1861, tot datorită lui Alfred Hignard, cei doi prieteni şi Émile Lorois se îmbarcă într-o călătorie spre Norvegia. Scriitorul revine acasă la cinci zile de la naşterea fiului său, Michel, pe 4 august. Un moment semnificativ în viaţa literară a lui Jules Verne l-a constituit întâlnirea cu Pierre-Jules Hetzel (1814-1886), unul dintre cei mai importanţi editori francezi. Când s-au întâlnit, Jules Verne avea 35 de ani, iar Pierre-Jules Hetzel avea 50 de ani şi de atunci până la moartea lui Hetzel ei au format un excelent tandem - scriitor şi editor. În 1862, îi înmânează manuscrisul romanului Cinci săptămâni în balon, care este publicat în 1863 şi cunoaşte un succes imens, chiar şi în afara ţării. Cei doi semnează un contract pe 20 de ani prin care Verne se angajează să-i furnizeze lui Hetzel romane pentru revista adresată tineretului Magasin d'éducation et de récréation. Până la urmă, Verne avea să lucreze timp de patruzeci de ani la Călătoriile sale extraordinare, adunând în cadrul lor 62 de romane şi 18 nuvele. În 1863 Jules Verne scrie Parisul în secolul XX, care avea să apară abia peste mai bine de un secol, în 1994. În 1874 publică Ocolul Pământului în optzeci de zile şi cumpără vasul Saint-Michel II, fiind numit în acela şi an membru onorific al Yacht-Club de France. Pe 15 februarie 1887 decedează mama sa, Sophie Verne. Scriitorul nu poate participa la înmormântare, deoarece merge cu dificultate iar vindecarea este anevoioasă. În 1902 simte cum i se diminuează capacitatea intelectuală. În 1903 scrie puţin, dar nu consideră o problemă lentoarea cu care lucrează. Diabetul, care-i afectează acuitatea vizuală, îl orbeşte progresiv. După o criză severă de la sfârşitul anului 1904, o alta îl doboară pe 16 martie anul următor. Jules Verne se stinge pe 24 martie 1905 la Amiens, în casa de pe bulevardul Longueville nr. 44. Înmormântarea sa atrage o mulţime de cinci mii de persoane. Scriitorul este îngropat la cimitirul La Madeleine à Amiens.

Surse: Printre gheţurile eterne, Jules Verne, Mondocart Pres, Bucureşti, 2002; ro.wikipedia.org; www.autorii.com; www.artline.ro;

Activitati culturale 25.01.2015 (Unirea Principatelor)

25.01.2015  UNIREA PRINCIPATELOR

EXPOZIŢIE DE CARTE

Pentru atragerea unui număr cât mai mare de utilizatori la activităţile Bibliotecii „Nicolae Iorga” din comuna I.C. Brătianu, astăzi data de mai sus, am organizat o expoziţie de carte la sediul bibliotecii  intitulată „UNIREA PRINCIPATELOR”.

Ziua de 24 ianuarie se înscrie pentru totdeauna în istoria patriei ca "Ziua renaşterii naţionale". Punând bazele României moderne, Unirea din 1859 a însemnat o etapă esenţială pe drumul unităţii naţionale, a cărei întregire deplină avea să se înfăptuiască în 1918.

Surse: ro.wikipedia.org; 

Activitati culturale 15.01.2015 (Fiind prescolar ...biblioteca vizitam!)

15.01.2015  Fiind preşcolar ... biblioteca vizitam!

GRĂDINIŢA ÎN VIZITĂ LA BIBLIOTECĂ

Pentru atragerea unui număr cât mai mare de tineri la activităţile Bibliotecii „Nicolae Iorga” din comuna I.C. Brătianu, astăzi 15.01.2015, în parteneriat cu Şcoala “Ion Creangă” şi Grădiniţa din comuna I.C. Brătianu, am organizat împreună cu doamna educatoare Dumanovschi Anişoara, la sediul bibliotecii, o vizită a micuţilor de la grupa combinată, pentru a  sărbători împreună “165 de ani de la naşterea marelui poet naţional Mihai Eminescu”, la activitatea intitulată “Fiind preşcolar ... biblioteca vizitam!”. La început am admirat expoziţia de carte,  am recitat poezii, am vizionat o prezentare power point despre viaţa lui Mihai Eminescu, iar la final am ascultat melodii minunate pe versuri scrise de Eminescu. Din partea doamnei educatore toţi am primit ecusoane cu portretului lui Mihai Eminescu.

La această activitate educativă au participat un număr de 14 prichindei de la grupa combinată însoţiti de doamna educatoare Dumanovschi Anişoara şi trei mămici voluntare.

Aniversari culturale 19.06.2014 ( George Calinescu)

19.06.1899  S-a născut la Bucureşti  GEORGE CĂLINESCU  –  scriitor şi critic român

115 ani de la naşterea scriitorului şi criticului român – EXPOZIŢIE DE CARTE

George Călinescu s-a născut pe 19 iunie 1899, la Bucureşti, sub numele Gheorghe Vişan, fiul Mariei Vişan. Copilul e crescut de impiegatul C.F.R. Constantin Călinescu şi de soţia sa, Maria, în casa cărora mama băiatului lucra ca menajeră. Familia Călinescu, se mută la Botoşani, apoi la Iaşi. Aici Gheorghe Vişan e înscris la Şcoala ”Carol I”. În 1907, Maria Vişan acceptă ca soţii Călinescu, să-l înfieze. De acum, se va numi Gheorghe Călinescu. Se mută la Bucureşti în 1908. Primele două clase primare le face la Iaşi, la Colegiul Carol I, celelalte două la Bucureşti, apoi gimnaziul Dimitrie Cantemir la Bucureşti şi îşi încheie studiile medii la Liceul Gheorghe Lazăr şi pe cele universitare la Bucureşti, la Facultatea de Litere şi Filozofie. Îşi ia licenţa în Litere în 1923. Teza de licenţă purta titlul Umanismul lui Carducci. Devine profesor de limba italiană, apoi pleacă la Roma, pentru doi ani cu o bursă oferită de Academia din România, instituţie de propagandă culturală românescă, fondată de profesorul şi istoricul Vasile Pîrvan. În 1926 se mută cu chirie într-o casă din Bucureşti, obţine o detaşare la Liceul Gh. Şincai şi citeşte pentru prima oară la cenaclul lui Eugen Lovinescu, Sburătorul. În 1929, se căsătoreşte cu Alice Vera, fiica unor mici proprietari bucureşteni. Episodul foarte amuzant al primei întâlniri a celor doi viitori soţi este descris cu lux de amănunte în romanul Cartea nunţii. Editează, de asemenea, revistele Sinteza în 1927, în colaborare cu alţi scriitori, şi două numere din revista sa personală Capricorn în 1930. Aventura de a avea propria sa revistă se încheie cu un eşec financiar, dar în paginile acestor reviste descoperă reţeta criticii aplicate literaturii române. Cele două reviste constituie astfel un soi de poligon de încercări. Cea mai fertilă experienţă e cea de cronicar la revista Viaţa românească, începând cu 1931, revista fiind coordonată de criticul Garabet Ibrăileanu. Din 1931 devine profesor definitiv de literatură română. În 1933 va inaugura în Adevărul literar şi artistic rubrica celebră Cronica mizantropului, care va da titlul cărţii de eseuri. Este autorul unor studii fundamentale despre scriitori români Viaţa lui Mihai Eminescu, Opera lui Mihai Eminescu, Viaţa lui Ion Creangă, ş.a.. Publică, după 1945, studii şi eseuri privind literatura universală Impresii asupra literaturii spaniole, Scriitori străini. Studiul Estetica basmului completează spectrul de preocupări ale criticului şi istoricului literar, fiind interesat de folclorul românesc şi de poetica basmului. A publicat monografii, în volume separate, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu între 1932-1962, biografii romanţate, numeroase alte studii, eseuri, a ţinut numeroase conferinţe, academice sau radiofonice, a scris mii de cronici literare în zeci de reviste din perioada antebelică, interbelică şi după aceea, până în anul morţii, în 1965. A făcut mai multe călătorii de documentare în Uniunea Sovietică, la Kiev, Moscova, Leningrad 1949 şi în China comunistă Am fost în China nouă, 1953, publicîndu-şi impresiile de călătorie în aceste două volume. În anul 1953 îi apare romanul Bietul Ioanide iar începând cu 1956 reintră în viaţa literară printr-o rubrică permanentă Cronica optimistului ţinută în săptămânalul cultural Contemporanul. În noiembrie 1964, este internat cu diagnosticul ciroză hepatică la Sanatoriul Otopeni. George Călinescu se stinge din viaţă pe 12 martie 1965, la Otopeni.

Surse: Dicţionar de literatură română, Dim. Păcurariu, Editura Univers, Bucuresti, 1979; ro.wikipedia.org;  biografii.famouswhy.ro; www.autentici.ro; 

Activitati educative 15.06.2014 (Prichindeii!)

15.06.2014   POEZIA LUI EMINESCU ÎN DESENELE COPIILOR

PRICHINDEII!

Pentru atragerea unui număr cât mai mare de utilizatori la activităţile Bibliotecii „Nicolae Iorga” din comuna I.C. Brătianu, astăzi data de mai sus, cu ocazia comemorării a 125 de ani de la moartea marelui nostru poet Mihai Eminescu, am organizat o expoziţie de carte la sediul bibliotecii şi împreună cu prichindeiii am citit poezii şi am desenat inspiraţi de poezia lui Mihai Eminescu, la final am privit un film de desene animate. Cum a fost vă invit să priviţi în fotografiile următoare.

"Trece lebăda pe ape/ Între trestii să se culce -" Somnoroase păsărele - Mihai Eminescu

"Somnoroase păsărele/ Pe la cuiburi se adună,/ Se ascund în rămurele - / Noapte bună!" Somnoroase păsărele - Mihai Eminescu

"Mai am un singur dor:/ În liniştea serii/ Să mă lăsaţi să mor/ La marginea mării;" Mai am un singur dor - Mihai Eminescu

"Ce te legeni, codrule,/ Fără ploaie, fără vânt,/ Cu crengile la pământ?" Ce te legeni - Mihai Eminescu

"Trece lebăda pe ape/ Între trestii să se culce -" Somnoroase păsărele - Mihai Eminescu

"Ea se uită... Păru-i galben,/ Faţa ei lucesc în lună,/ Iar în ochii ei albaştri/ Toate basmele s-adună" Crăiasa din poveşti - Mihai Eminescu

"A fost odată ca-n poveşti/ A fost ca niciodată,/ Din rude mari împărăteşti,/ O prea frumoasă fată." Luceafărul - Mihai Eminescu

"Lacul codrilor albastru/ Nuferi galbeni îl încarcă;/ Tresărind în cercuri albe/ El cutrenură o barcă." Lacul - Mihai Eminescu

"Din umbra falnicelor bolţi/ Ea pasul şi-l îndreaptă/ Lângă fereastră, unde-n colţ/ Luceafărul aşteaptă."Luceafărul - Mihai Eminescu