Aniversari culturale 5.06.2014 (Constantin I. Nottara)

5.06.1859  S-a născut la Bucureşti,  CONSTANTIN I. NOTTARA  – actor român

155 ani de la naşterea actorului român

Constantin I. Nottara s-a născut pe 5 iunie 1859, la Bucureşti, într-o familie de origine greacă, cu rădăcinile aflate în Bizanţ, prin secolul al XIII-lea. Familia Nottara s-a stabilit în Bucureşti la începutul secolului al XIX-lea, prin bunicul actorului, care era medic. Constantin Nottara a fost elevul lui Ştefan Vellescu, profesor de artă dramatică la Conservatorul din Bucureşti. În 1877 el a început să joace pe scena Teatrului Naţional. Unul dintre pionierii şcolii realiste de interpretare scenică, la început şi-a interpretat personajele în stilul romantic sub influenţa cerinţelor vremii şi sub îndrumarea lui Mihail Pascaly, dar apoi a revoluţionat interpretarea scenică în maniera realistă. A avut peste 700 de roluri în 60 de ani: Shylock, Hamlet şi Lear din teatrul shakespearean, Oedip din Oedip Rege de Sofocle, Don Salluste din Ruy Blas de Hugo, bătrânul medic din Medicul în dilemă de Shaw, Ştefan Tipătescu din O scrisoare pierdută şi Ion din Năpasta de Ion Luca Caragiale, Vlaicu din Vlacicu Vodă de Alexandru Davila, Ştefan cel Mare din Apus de Soare şi Tudose din Hagi Tudose de Delavrancea şi multe altele. A avut o activitate intensă şi ca director de scenă şi ca profesor la Conservatorul de Artă Dramatică şi Lirică din Bucureşti. Printre elevii săi, celebri au fost Tony Bulandra, Velimir Maximilian, Ion Manolescu, Maria Ventura, Maria Filotti. Nottara a participat chiar la turnarea în 1912 a primului film artistic românesc, Războiul de Independenţă, regizat de Grigore Brezeanu, unde a avut rolul lui Osman Paşa. A fost traducător de piese, director de scenă, “acţionar pe viaţă” al Teatrului Naţional, dar mai presus de toate a fost un talentat actor care a revoluţionat interpretarea pe scena românească, studiind toată gama de trăiri umane. Jocul lui Nottara profund emoţionant, pus în valoare de un glas modulat caracteristic, şi expresiv prin frazare, se întemeia pe construirea gândită şi precisă a rolului, astfel încât nimic din interpretare să nu rămână nejustificat. A trecut în nefiinţă pe 16 octombrie 1935, la Bucureşti. A locuit pe actualul Bulevard Dacia la nr. 105, unde se află acum casa memorială care îi poartă numele.

Surse: ro.wikipedia.org;   www. nottara.ro; www.rador.ro; www.cinemagia.ro;

Aniversari culturale 18.03.2014 (Ion Fintesteanu)

18.03.1899 S-a născut la Bucureşti, ION FINTEŞTEANU – actor român

115 ani de la naşterea actorului român

Ion Finteşteanu s-a născut pe 18 martie 1899, la Bucureşti. De când era copil s-a jucat de-a teatrul, actor, regizor, director de trupă, rupător de bilete şi impresar prin mahalaua Lăzureanu (cartier al vechilor Bucureşti). Licean fiind, îşi dă concursul la şezătorile corale Carmen şi la Societatea Petre Maior, precum şi Enăchiţă Văcărescu; La începutul primului război mondial, Ion Finteşteanu avea 17 ani şi s-a refugiat la Iaşi unde a fost tenor în corul Societăţii Române de Operă, apoi a fost cooptat în trupa Teatrului Naţional din Iaşi şi a jucat în spectacolul Marşul nupţial de Henri Bataille. S-a întors în capitală la terminarea războiului şi a fost acceptat la Conservatorul de Artă Dramatică, la clasa Luciei Sturdza Bulandra. Student fiind, devine şi angajat în compania condusă de soţii Bulandra. Termină Conservatorul, în 1921, ca premiat la clasa Luciei Sturdza Bulandra. Din 1921 a jucat pe scena Teatrului Naţional în roluri ca Nebunul din Regele Lear de W. Shakespeare, Karenin din Ana Karenina de Tolstoi, Bădia din Căruţa cu paiaţe de Mircea Stefănescu, Grigore Bucsan din Ultima Oră de M. Sebastian, Polonius din Hamlet de W Shakespeare, Dr. Dorn din Pescăruşul de Cehov, Farfuridi, Pristanda, Cetăţeanul turmentat din O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Ianke din Take, Ianke şi Cadâr de Victor Ion Popa; Grigore Dragomirescu din Citadela Sfărâmata de Horia Lovinescu, Charly din Fraţii Thomson de Serk Roggers, etc. În 1956 participă la Festivalul Internaţional de artă dramatică de la Paris, cu rolurile Farfuridi din O scrisoare pierdută şi  Grigore Bucsan din Ultima oră. A predat Arta Actoriei la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, în 1957 era inaugurat studioul Casandra al Teatrului Naţional cu spectacolul Plicul de Liviu Rebreanu cu studenţii clasei profesorului Ion Fintesteanu. A regizat spectacole de teatru ca Take, Ianke şi Cadâr de Victor Ion Popa, Tartuffe de Moliére, Institutorii de Otto Ernst, Moartea ultimului golan de Virgil Stoenescu, a publicat cartea De la clovnul citire. A debutat în cinematografie în anul 1923, cu filmul Ţigăncuşa de la iatac, regizat de Alfred Halm.  Ion Finteşteanu a murit pe 21 octombrie 1984, la Bucureşti.

Surse: ro.wikipedia.org;  www.cinemagia.ro; www.cinemarx.ro;

Aniversari culturale 5.11.2013 (Vivien Leigh)

5.11.1913 S-a născut, la Darjeeling, India  VIVIEN LEIGH – actriţa de origine engleză

100 ani de la naşterea actriţei de origine engleză

Vivien Leigh, Lady Olivier, cu numele întreg Vivian Mary Hartley s-a născut pe 5 noiembrie 1913, în Darjeeling, India, este fica lui Ernest Hartley, un ofiţer britanic şi a Gertrudei Robinson Yackje. Vivien Hartley a avut prima apariţie pe o scenă la vârsta de trei ani, când a recitat poezia Micuţa Bo Peep, în cadrul trupei de teatru a mamei sale. Gertrude Hartley a încercat să-i transmită fiicei sale iubirea pentru literatură şi i-a captat interesul pentru lucrările unor scriitori precum Hans Christian Andersen, Lewis Carroll şi Rudyard Kipling, dar şi pentru povestirile mitologiei greceşti. Fiind singurul copil al cuplului Vivian-Hartley, a beneficiat de o educaţie înaltă, studiind la Convent of the Sacred Heart din Roehampton, Londra, din anul 1920. Vivian Hartley şi-a desăvârşit studiile în Europa, reîntorcându-se la părinţii săi, în Anglia, în anul 1931, Vivien le-a mărturisit părinţilor săi că dorinţa ei este să devină actriţă. S-a bucurat de sprijinul amândurora, tatăl său a ajutând-o să se înscrie în Academia Regală de Artă Dramatică din Londra. La finele anului 1931, Vivien îl întâlneşte pe Herbert Leigh Holman, cunoscut sub numele de Leigh, un avocat cu treisprezece ani mai în vârstă decât ea, cei doi se căsătoresc pe data de 20 decembrie 1932. Pe 12 octombrie 1933 dă naştere unei fetiţe, căreia i-a dat numele Suzanne. Vivien s-a simţit însă sufocată de acest mariaj. După divorţ, prietenii au recomandat-o unui regizor pentru un rol în filmul Things Are Looking Up, care a marcat debutul său în carieră. S-a logodit cu un agent, John Gildon, care îi sugerează să işi schimbe numele profesional din Vivian Holman în Vivian Leigh. După apariţia în filmul The Mask of Virtue în anul 1935, Leigh primeşte recenzii excelente din partea criticilor, care sunt urmate de interviuri şi articole în ziare. Laurence Olivier a văzut-o pe Leigh jucând în The Mask of Virtue, între cei doi dezvoltându-se o prietenie după ce acesta a felicitat-o pentru interpretarea sa. În timp ce jucau rolul unor iubiţi în filmul Fire Over England 1937, între Olivier şi Leigh s-a declanşat o atracţie puternică, iar după terminarea filmului, cei doi au început o aventură. În tot acest timp Leigh a citit romanul Pe aripile vântului, scris de Margaret Mitchell şi i-a cerut impresarului său să o sugereze lui David O. Selznick, care plănuia realizarea unui film. Pe aripile vântului i-a adus lui Leigh imediat atenţia criticilor şi faimă. Împreună cu cele zece premii ale academiei de film câştigate, acesta i-a adus multe alte premii de prestigiu lui Leigh pentru acest rol. Vivien Leigh a fost considerată una dintre cele mai frumoase actriţe ale zilelor sale, iar regizorii au încercat să sublinieze acestă calitate în filmele în care a jucat. A fost laureată a două premii Oscar, unul pentru interpretarea personajului Scarlett O'Hara din Pe aripile vântului 1939, iar cel de-al doilea pentru rolul Blanche DuBois din producţia Un tramvai numit dorinţă 1951. De-a lungul celor 30 de ani de carieră, actriţa a interpretat roluri variate, începând de la eroinele comediilor lui Noël Coward şi ale lui George Bernard Shaw, până la personaje din opere clasice ale lui William Shakespeare, precum Ofelia, Cleopatra, Julieta sau Lady Macbeth. Merivale a avut o influenţă stabilă aupra lui Leigh a însoţit-o într-un turneu de promovare în Australia, Noua Zeelandă şi America Latină, care a început în luna iulie a anului 1961 şi s-a sfârşit în mai, 1962. Ea a primit recenzii pozitive de-a lungul acestei călătorii. Deşi ea a avut câteva depresii a continuat să lucreze la teatru, iar în anul 1963 a câştigat un premiu Tony pentru cea mai bună actriţă într-un rol principal dintr-un musical, pentru interpretarea din Tovarich. Ea a mai apărut în filmele O nouă primăvară 1961 şi Corabia nebunilor 1965. În luna mai a anului 1967 ea urma să apară alături de Michael Redgrave în producţia lui Edward Albee, numită A Delicate Balance, când s-a îmbolnăvit din nou de tuberculoză, de care suferea de peste douăzeci de ani, însă după câteva săptămâni de odihnă părea să se însănătoşească. Vivien Leigh s-a stins din viaţă pe 8 iunie 1967. Trupul său a fost incinerat, iar cenuşa sa a fost aruncată în lacul de lângă casa sa, Tickerage Mill, lângă Blackboys, East Sussex, Anglia. O ceremonie în memoria sa a fost ţinută la biserica St Martin-in-the-Fields, cu un tribut final ţinut de către John Gielgud. În Statele Unite, Leigh a devenit prima actriţă care a fost omagiată de „Prietenii Bibliotecilor din Universitatea Californiei de Sud”. După moartea actriţei, unii critici au denumit interpretarea lui Leigh, în rolul lui Lady Macbeth ca una dintre cele mai mari contribuţii ale sale aduse teatrului. În anul 1969, o placă comemorativă adusă lui Leigh a fost plasată în biserica actorilor, St Paul's, Covent Garden, iar în 1985 portretul său a apărut, alături de cele ale altor actori britanici, pe timbre poştale ce comemorau „Anul Filmului Britanic”.

Surse: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org; www.cinemagia.ro; classicmoviechat.com; www.biography.com;

Aniversări culturale 30.09.2013 DEM RĂDULESCU

30.09.1931 S-a născut, la Râmnicu Vâlcea, DEM RĂDULESCU – actor român

Celebrul actor şi scenarist de comedie Dem Rădulescu, pe numele său real Dumitru R. Rădulescu, s-a născut la data de 30 septembrie 1931 într-o familie de negustori din oraşul Râmnicu Vâlcea. După ce a terminat liceul "Alexandru Lahovari" la Râmnicu Vâlcea, „Bibanul” cum era poreclit de colegii de liceu a trebuit să aleagă între sportul de performanţă şi actorie, unde evident a ales actorie. A debutat ca amator la vârsta de 17 ani, într-un bal organizat de fanfara gării din Râmnicu Vâlcea. În anul 1954 a absolvit cursurile, Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, beneficiind de bursă pe toată perioada studiilor. A debutat în acelaşi an la Teatrul Naţional din Bucureşti, căruia i-a rămas fidel toata viaţa. În 1956 a câştigat premiul I pentru interpretare cu piesa "Steaguri pe turnuri" la un concurs pentru tineri actori şi a fost remarcat de Sică Alexandrescu. A jucat în nenumărate roluri de actorie, îndeosebi în piesele lui I.L. Caragiale. A jucat în peste 50 de filme "Veronica" "Telegrame", "Un surâs în plină vară" , "Şapte băieţi şi o ştrengăriţă", seria "B.D.", "Astă seară dansăm în familie", "Un Saltimbanc la Polul Nord", serialul TV "Fram", "A doua cădere a Constantinopolului", " Secretul lui Bachus ", " Titanic vals", " Cucoana Chiriţa ", " Eu, tu şi Ovidiu", "Primăvara bobocilor". A avut o carieră în box, evoluând la categoria mijlocie. Prin rolurile pe care le-a interpretat, a devenit în scurtă vreme unul dintre cei mai populari actori, iubit de publicul larg de toate vârstele şi categoriile. Umorul său natural, cizelat prin studiu, a devenit marca inconfundabilă a personalităţii sale. Graţie talentului sau pedagogic şi a bogatei sale experienţe creatoare în activitatea didactică, a contribuit la formarea a zeci de tineri actori valoroşi ca profesor la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. S-a stins din viaţă la vârsta de 69 de ani pe data de 10 septembrie 2000 la Bucureşti. 

Surse:  ro.wikipedia.org; www.cinemagia.ro; www.cinemax.ro; 

Aniversari culturale 14.05.13 (Frank Sinatra)

14.05.1998 S-a stins din viaţă, la Los Angeles,  FRANK SINATRA – cântăreţ şi actor american

15 ani de la moartea cântăreţului şi actorului american

Francis Albert Sinatra a văzut lumina zilei la 12 decembrie 1915, la Hoboken, New Jersey, SUA. S-a născut cu probleme de respiraţie, de care bunica sa l-a lecuit repede, băgându-l cu capul sub apă.

Chiar dacă era un rebel şi nu împlinea visurile familiei, Frank a beneficiat de tot sprijinul părinţilor săi. Mama sa a fost cea care i-a găsit primul loc de muncă în domeniul artistic, ca animator la Hoboken Union Club. Tot mama, Dolly Sinatra, a fost cea care a intervenit pe lângă grupul vocal din Hoboken, The Three Flashes, să-l primească în rândurile sale pe tânărul Frank.

Şi-a început cariera muzicală împreună cu Harry James şi Tommy Dorsey. "Our Love" este prima piesă înregistrată de Sinatra, împreună cu formaţia lui Frank Mane, în 1939. Trompetistul Harry James, lider al unei formaţii de succes în acea vreme, îl remarcă şi îl angajează în trupa sa pe tânărul de 23 de ani pe postul de solist vocal. Sinatra a avut succes ca interpret de muzică uşoară în anii 40, devenind idolul bobby soxer-ilor. Cariera sa profesională a stagnat la începutul anilor 1950, dar a revenit în 1954, după ce a câştigat premiul Oscar şi un Glob de aur.

Este laureat al premiului Academiei Americane de Film pentru cel mai bun actor într-un rol secundar, în 1954, pentru rolul jucat în filmul From Here to Eternity.

Între anii 1951-1957 a fost căsătorit cu Ava Gardner.

În 1957, Sinatra îşi mută emisiunea tv "The Frank Sinatra Show" la ABC pentru trei milioane de dolari. Este şi perioada în care cucereşte America alături de prietenii săi, Dean Martin şi Sammy Davis Jr, sub numele de Rat Pack. La împlinirea a 50 de ani, în 1965, Sinatra înregistrează retrospectiva "September of My Years" şi dărâmă topurile cu "Strangers in the Night" şi "My Way".

La 12 iunie 1971, la un concert caritabil în Hollywood, Sinatra şi-a anunţat retragerea ieşind de pe scenă în acordurile piesei "Angel Eyes" şi spunând: "Mă scuzaţi cât dispar". Nu s-a mai întors pentru bis. Dar publicul l-a vrut înapoi. În 1973, Frank a revenit cu un album şi un show televizat numite "Ol' Blue Eyes Is Back". Starul nu mai era însă la fel de strălucitor. A continuat să înregistreze albume şi să susţină turnee până în 1994, când cade pe scenă, în timpul unui concert.

La 14 mai 1998, "Vocea" se stinge, în urma unui atac de cord, la Cedars-Sinai Medical Center din Los Angeles. Pe piatra sa funerară este gravat un epitaf dictat parcă de Frank însuşi: "The Best Is Yet to Come"-"Ce e mai bun de-abia de-acum urmează".

Surse: ro.wikipedia.org; www.cinemagia.ro; www.sinatra.com;

Aniversari culturale 15.09.11(Emil Botta)

15.09.1911 S-a născut, la Adjud, Vrancea, EMIL BOTTA  – actor şi poet român

100 ani de la naşterea actorului şi poetului român

Emil Botta s-a născut la Adjud pe 15 septembrie 1911, fiul medicului Theodor Botta şi al Aglaei. Fratele eseistului Dan Botta. Bunicul din partea mamei, Francesco Maria Franceschi, era corsican de origine. După ce face clasele primare la Adjud, visând să devină actor fuge de acasă la vârsta de 15 ani. În 1929 se înscrie la Conservatorul de artă dramatică din Bucureşti, pe care îl va absolvi în 1932. După ce joacă pe scenele mai multor teatre bucureştene şi din provincie, devine actor al Teatrului Naţional din capitală. Rămâne autorul unor memorabile interpretări din dramtrurgia lui Shakespeare, Goethe, Cehov, Caragiale, Ion din Năpasta. Cinematografia epocii comuniste îi va oferi destul de puţine şi de limitate posibilităţi pentru a-şi valorifica talentul şi maniera de interpretare unică. Interpretează în aceeaşi perioadă şi diverse roluri în filme nepropagandistice ca Paşi spre lună de Ion Popescu-Gopo sau Pădurea spânzuraţilor de Liviu Ciulei, momentul culminant constituindu-l apariţia sa în Reconstituirea lui Lucian Pintilie. Ca poet a debutat în revista lui Tudor Arghezi, Bilete de papagal, impunându-se apoi ca o voce lirică unică, pusă mereu sub semnul tragicului, dar şi al măştilor unui actor cu teatrul în sânge. În 1966, prin publicarea volumului retrospectiv Poezii la Editura pentru Literatură, se relansează ca scriitor. Ulterior tipăreşte şi texte noi, în ciclul Vineri din volumul Versuri 1971 şi în volumul Un dor fără saţiu 1976, pe care critica literară le întâmpină cu entuziasm. Moare pe 24 iulie 1977, la Bucureşti, din cauza unui stop cardiac.

Surse: ro.wikipedia.org; www . cinemarx.ro; www.romlit.ro;

Aniversari culturale 13.07.11(Maria Ventura)

13.07.1886 S-a născut, la Bucureşti MARIA VENTURA – actriţă româncă

125 ani de la naşterea actriţei române

Maria Ventura s-a născut pe 13 iulie 1886, la Bucureşti, ca Maria-Aristiţa, fiica actorilor Grigore Ventura şi Lea Fanşeta Vermont, a făcut primele clase de liceu la Bucureşti, apoi a continuat la Paris, la Liceul Lamartine. A studiat Arta Dramatică la Conservatorul din Paris cu Eugène Silvain şi Paul Mounet. Încă din timpul studenţiei a participat la mai multe spectacole alături de Sarah Bernhardt. A întreprins un turneu în America, împreună cu Edouard de Max şi Sarah Bernhardt, iar în 1905, a primit Premiul I pentru interpretarea unei tragedii şi Premiul II pentru comedie, acordate de Conservatorul din Paris. Debutul parizian are loc în 1919, la Comedia Franceză, cu Le voile dechiré de Pierre Wolff. A jucat pe scenele mai multor teatre pariziene, Thèatre d’Orange, Odéon, Réjane sau Comédie Française care o numeşte societară, începând cu 1 ianuarie 1922, a continuat să joace până la 31 decembrie 1945, când a ieşit la pensie. Interpretează personaje principale din piesele marilor autori, Jean Racine, Jean Baptiste Molière, Anton Pavlovici Cehov, George Bernard Shaw, Luigi Pirandello, François Mauriac sau Georges Bataille. Din 1929, când a întemeiat un teatru care-i va purta numele la Bucureşti, joacă anual în România, piese din dramaturgia universală sau românească. Pe 11 septembrie 1912 , în sala Eforie din Bucureşti, are loc premiera a primului film românesc, Independenţa României, în care rolurile principale au fost deţinute de Constantin Nottara, în rolul regelui Carol I şi Maria Ventura, în rolul reginei Elisabeta. Filmul, finanţat de Leon Popescu, a fost cumpărat şi rulat la Budapesta, Viena şi Paris. Maria Ventura se stinge din viaţă la ora 3 dimineaţa, pe 3 decembrie 1954, la Paris şi este înmormântată pe 6 decembrie la cimitirul Passy, lângă Trocadero.

Surse: Aniversări culturale, nr. 1/2011, Editura Bibliotecii Naţionale a României, Bucureşti, 2011; ro.wikipedia.org; enciclopediaromaniei.ro; ftp.unet.ro;

Aniversari culturale 1.06.11(Nicolae Milescu Spatarul, Nicolas Leonard Sadi Carnot, Marilyn Monroe, Ziua Internationala a Copilului)

1.06.1636 S-a născut, la Vaslui NICOLAE MILESCU SPĂTARUL – cărturar umanist român

375 ani de la naşterea cărturarului umanist român

Nicolae Milescu Spătarul s-a născut în 1 iunie 1636 la moşia Micleşti lângă Vaslui, ca fiu al unui boier Gavril, originar din Peloponez. A studiat istoria, teologia şi filosofia la Şcoala Patriarhiei din Constantinopole cu profesori vestiţi ca Gabriel Vlasios şi Ion Cariofilis, învăţând limbile latină, elenă, slavonă, turcă şi neogreacă. La 17 ani îl găsim grămătic la curtea domnitorului Gheorghe Ştefan, în Moldova. În 1655 îl însoţeşte pe Gheorghe Ştefan în Ţara Românească, descoperind, în trecere pe la Mănăstirea Neamţ, importante documente legate de domnia lui Alexandru cel Bun. În 1659, noul domn moldovean, Gheorghe Ghica, îi acordă rangul de spătar. În acelaşi an, la 20 noiembrie, îl urmează pe Gheorghe Ghica în Ţara Românească. Aici este numit mare spătar. În 1660 Nicolae Milescu trece în Moldova unde domnea Ştefăniţă Lupu. La 10 ianuarie 1661 termină de tradus din greceşte Catehismul ortodox al patriarhului Afanasie al Alexandriei, “Carte cu multe întrebări, foarte de folos, pentru multe treburi ale credinţei noastre”, în care afirmă originea latină a creştinismului la noi şi latinitatea limbii române. În 1664, aflat la Constantinipol, traduce din “elineşte” folosind vechi versuri slavone, “Vechiul Testament” şi scrierea filosofică “Despre singurul ţiitoru gând” în ianuarie 1671. Este recomandat ţarului Alexei Mihailovici de Mitropolitul Dosoftei al Ierusalimului ca bun teolog şi poligot. Este primit la curtea ţarului, la Departamentul solilor, ca interpret de greacă, latină şi română. În 1672, Nicolae Milescu scrie din porunca ţarului un “Aritmologhion” în limba slavonă şi o “povestire despre Sibile”. Dar faima lui europeană i-a venit de la misiunea încredinţată în 1675 de ţarul Alexei Mihailovici de a conduce o împortantă solie în China, soldată pe plan diplomatic, literar şi ştiinţific cu trei scrieri de o excepţională însemnătate în cadrul cel mai larg al contactelor dintre Europa şi Asia: “Cartea în care e descrisă călătoria prin Siberia, din oraşul Tobolsc până la hotarul Chinei”, “Raportul soliei în China” şi “Descrierea Chinei”. De altfel aceste lucrări îl aşează pe Nicolae Milescu între marii etnografi ai lumii şi între pionierii sinologiei. Opera lui nu este numai jurnalul plin de peripeţii al unei ambasade trimise în misiune diplomatică în China, ci este o carte modernă de explorare ştiinţifică a unor ţinuturi până atunci mai puţin cunoscute europenilor. Călătorind pe drumuri necunoscute, printre popoare şi rase diferite, vâslind pe râuri pe care nu mai vâslise nici un european până la el, curiozitatea, veşnic trează a acestui moldovean din sec. al XVIII-lea, se opreşte asupra configuraţiei solului descris în amănunţime, râurilor pe care le străbate, notează aspectul particular al munţilor, face măsurători topografice. Privirea lui iscoditoare a prins şi viaţa specific omenească pe care o trăiesc popoarele aşa de diferite ca înfăţişare, ocupaţia, armele, manifestările religioase, superstiţiile. În 1708, Nicolae Milescu Spătarul moare, la vârsta de 72 de ani, lăsând posterităţii multiple dovezi ale prodigioasei sale personalităţi.

1.06.1796 S-a născut, la Paris NICOLAS LEONARD SADI CARNOT – fizician francez

215 ani de la naşterea fizicianului francez

Nicolas Leonard Sadi Carnot s-a născut pe 1 iunie 1796 în Paris, primul fiu al unui eminent lider militar şi geometru, Nicholas Marguerite Lazare Carnot, fratele mai mare al lui Hippolyte Carnot şi unchiul lui Marie François Sadi Carnot. Tatăl său l-au numit după poetul persan Sadi din Shiraz şi el a fost mai cunoscut după acest al treilea nume. De la vârsta de 16 ani (1812), a trăit la Paris şi a urmat cursurile la École Polytechniqueunde unde a avut ca profesori pe Joseph Louis Gay-Lussac, Simeon Denis Poisson şi André- Marie Ampère. După absolvire a devenit ofiţer în armata franceză, înainte de a face cercetării ştiinţifice în teoria căldurii. Din 1814, el a servit în armată. După înfrângerea finală a lui Napoleon în 1815, tatăl său a plecat în exil. El a obţinut mai târziu concediu permanent de absenţă din armata franceză. La 28 de ani în 1824 a publicat o carte intitulată Reflecţii asupra puterii motrice a focului, în care a dat prima descriere de succes a motoarelor termice, cunoscută azi sub numele de Ciclul Carnot. Nicolas Leonard Sadi Carnot a murit din cauza epidemiei de holeră, la doar 36 de ani pe 24 august 1832. Din cauza îngrijorării răspândirii holerei, multe dintre lucrurile şi scrierile sale au fost înmormântate împreună cu el. Astfel, doar câteva scrieri ştiinţifice au supravieţuit în afară de cartea sa.

1.06.1926 S-a născut, la Los Angeles California MARILYN MONROE – actriţă americană

85 ani de la naşterea actriţei americane

Marilyn Monroe pe numele său adevărat Norma Jean Baker, s-a născut pe data de 1 iunie 1926, în Los Angeles, California. Şi-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei în orfelinat. Potrivit majorităţii biografilor, tatăl său biologic a fost Charles Stanley Gifford, agent de vânzări pentru un studio cinematografic unde lucra mama lui Monroe, Gladys Pearl Monroe Baker Eley. Dar, potrivit certificatului ei de naştere, tatăl ar fi norvegianul Martin Edward Mortensen. Mama, Gladys Baker, având serioase probleme psihice, a fost internată la un sanatoriu când Marilyn avea numai cinci ani. De aceea, fetiţa a copilărit alături de mai multe familii adoptive, unde a fost neglijată şi abuzată, iar ulterior a fost lăsată într-un orfelinat. A renunţat la liceu când avea 16 ani şi s-a căsătorit cu un muncitor în vârstă de 21 de ani, Joe Dougherty. Acesta a plecat să lupte în cel de-al doilea război mondial, timp în care Norma Jeane Dougherty a început să lucreze într-o fabrică. A fost remarcată de fotograful militar David Conover, care i-a oferit să colaboreze cu o agenţie de modelling. Monroe a acceptat şi a pozat în câteva reviste, ceea ce i-a deschis unele porţi în industria filmului. Primele ei filme au fost făcute pentru 20th Century Fox, într-o vreme în care ea şi-a luat numele care a făcut-o celebră. Dacă în primii ani a avut numai apariţii în roluri minore, Marilyn a început să fie cunoscută, ajutată fiind şi de remarcabila ei prezenţă scenică. La numai 24 de ani, 20th Century Fox i-au propus un contract de şapte ani, transformând-o într-o adevărată "bombă sexy". Imaginea de sex-symbol este confirmată prin filme precum „All About Eva”, "Niagara", "Love Nest", "Don't Bother to Knock", "How to Marry a Millionaire" şi "Seven Years Itch". Şi-a concentrat mereu eforturile să obţină roluri consistente, iar la un anumit moment dat visul i-a devenit realitate. Marele ei regret a fost că, pentru majoritatea oamenilor, nu era mai mult decât un chip blond cu forme apetisante. Marilyn a dus o luptă colosală pentru a face cunoscută şi cealaltă parte a sa, talentul şi fragilitatea. A făcut un rol de comedie excelent în filmul Staţia de autobuz, din 1955. La opt ani după divorţul de Joe Dougherty, în 1946, ea se căsătoreşte cu celebrul jucător de baseball Joe DiMaggio. Nici această căsnicie, nici mariajul ulterior cu dramaturgul Arthur Miller nu i-au adus împlinirea. Ultima s-a apariţie pe marile ecrane a fost în 1961, în filmul „Inadaptaţii”, scris special de Miller pentru ea. Cei doi au divorţat cu o săptămână înainte de premiera filmului. În perioada următoare, Marilyn a încercat să mai facă un film, însă a fost concediată din cauza bolilor frecvente şi absenţelor îndelungate de pe platourile de filmare, despre care mulţi considerau că au fost cauzate de dependenţa ei de droguri. În 5 august 1962, a murit din cauza unei supradoze de somnifere. 

1.06 ZIUA INTERNAŢIONALĂ A COPILULUI

Surse: Aniversări Culturale, Nr. 1/2011, Editura Bibliotecii Naţionale a României, Bucureşti, 2011; www.ro.wikipedia.org; biblioteca.vaslui.ro; www.giosan.ro; en.wikipedia.org; www.evitherm.org; www.hotnews.ro; www.cinema8.ro;

Aniversari culturale 7.04.11(Amza Pellea)

7.04.1931 S-a născut, la Băileşti, Dolj AMZA PELLEA – actor român

80 de ani de la naşterea actorului român

Amza Pellea s-a născut la data de 7 aprilie 1931 la Băileşti, într-o familie cu cinci copii, tatăl său s-a numit tot Amza Pellea, fiind directorul cooperativei "Munca Noastră" din Băileşti în anul 1933. A absolvit cursurile Colegiului Naţional Carol I din Craiova fiind un reprezentant al promoţiei de aur a teatrului românesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul Naţional din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie şi Teatrul Naţional din Bucureşti, unde s–a impus ca unul dintre actorii consacraţi ai scenei româneşti. În perioada 22 martie 1973 - 24 septembrie 1974 a fost Director al Teatrului Naţional din Craiova. A fost profesor la I.A.T.C. La Festivalul de Film de la Moscova, din 1977, a câştigat premiul pentru cel mai bun actor (premiul pentru interpretare masculină) pentru rolul lui Manolache Preda din filmul Osânda o ecranizare de Sergiu Nicolaescu după "Velerim şi Veler Doamne" de Victor Ion Popa. Rămas probabil în conştiinţa publicului prin rolul domnitorului din Mihai Viteazul şi prin rolul comic al lui Nea Mărin, reuşeste în „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte” să atingă ambele personaje, umilul, şi câteodată veselul Ipu recapătă, în finalul filmului, figura dârză şi tragică a soldatului ţăran din primul război mondial. A decedat în condiţii nici astăzi pe deplin cunoscute, la vîrsta de 52 de ani. Este înmormântat la cimitirul Bellu din Bucureşti. O mare pierdere pentru cinematografia neamului românesc.

Surse: www.ro.wikipedia.org; www.cinemarx.ro; www.intelepciune.ro;

Aniversari culturale 14.02.11(Petru Maior, Octavian Cotescu, Grigore Vieru)

14.02.1821 A decedat, la Budapesta PETRU MAIOR - istoric român

190 de ani de la moartea istoricului român

Petru Maior s-a născut la Tîrgu-Mureş într-o familie greco-catolică cu tradiţie, tatăl său, Gheorghe Maior, fiind preot şi protopop al Iclandului Mare. Anii copilăriei şi primii ani de şcoală şi-i petrece în satul Căpuşul de Câmpie, unde familia Maior se mută la scurtă vreme după naşterea sa. Petru Maior este un reprezentant important al intelectualităţii româneşti transilvănene, membru al Şcolii Ardelene, militant pentru drepturile românilor ardeleni. A participat împreună cu Samuil Micu şi Gheorghe Şincai la redactarea Supplex Libellus Valachorum-ului, un document care stă la baza emancipării socio-politice a românilor. Caracterul polivalent şi erudit al lui Petru Maior este evident prin cărţile publicate de acesta. Prima lucrare este Procanonu unde, pornind de la problematici legate de confesiunea greco-catolică, ajunge să exprime idei din care răzbate o viziune politică premodernistă. Ca istoric se remarcă prin lucrarea Istoria pentru începutul românilor în Dachia, publicată în 1812. Aici elaborează o amplă teză în vederea argumentării originii daco-romane şi a continuităţii poporului român pe fostul teritoriu al Daciei. Lexiconul de la Buda, chiar dacă este o lucrare neterminată, încununează activitatea de filolog a lui Petru Maior, iar Istoria Bisericii românilor atât a cestor dincoace, precum şi a celor dincolo de Dunăre, pune în valoare atât calităţile sale de teolog, cât şi pe cele de istoric.

14.02.1931 Se naşte, la Dorohoi OCTAVIAN COTESCU – actor român

80 de ani de la naşterea actorului român

Octavian Cotescu a fost un actor român de succes, din generaţia de aur. A început să joace teatru încă din anii de liceu, la Iaşi. A urmat ciclul primar din strada Toma Cosma din Iaşi (1938-1942), Liceul Naţional (1942-1946). Elev în clasa a VI-a, la Liceul Naţional din Iaşi, Octavian Cotescu susţine, în toamna anului 1946, examenul de intrare la Conservatorul Ieşean reuşind cu rolul Mircea Vadu din "Cumpăna", îşi susţine examenul de diplomă la Institutul de Teatru Matei Millo în 1950, după care a fost repartizat la Teatrul Bulandra din Bucureşti, unde a debutat la 12 mai 1951, în spectacolul "Pădurea" de A.N. Ostrovski. A jucat în numeroase filme şi piese de teatru alături de actori ca Toma Caragiu, Dem Rădulescu etc. Împreună cu Coca Andronescu a creat un memorabil cuplu fictiv, originar din Lehliu Gară, Tanţa şi Costel, care a fost prezentat la Televiziunea Română, în anii 1970, într-un mini-serial de mare succes la public şi la critică. La Iaşi, tânărul Octavian Cotescu se vede atras de scenă, de spectacolul teatral, fapt ce îl determină să se prezinte în faţa unei comisii de selecţie pentru colectivul de teatru al organizaţiei "Apărarea patriotică". În activitatea sa de actor se poate număra multe filme artistice, piese de teatru, teatru de televiziune dar şi teatru radiofonic. Actorul Octavian Cotescu a fost în ultimii ani de viaţă rector al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică (IATC) din Bucureşti (1981 - 1985). A decedat la data de 22 august 1985 lăsând în urmă o carieră de invidiat pentru orice mare actor.

14.02.1935 Se naşte, la Pererâta, judeţul Hotin GRIGORE VIERU – poet român

S-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererâta din fostul judeţ Hotin, pe teritoriul de azi al Republicii Moldova, în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit şcoala de şapte clase din satul natal în anul 1950, după care a urmat şcoala medie din orăşelul Lipcani, pe care o termină in 1953. A debutat editorial în 1957, student fiind, cu o plachetă de versuri pentru copii, "Alarma", apreciată de criticii literari. În 1958, Vieru a absolvit Institutul Pedagogic "Ion Creangă" din Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie. În acelaşi an, i-a apărut a doua culegere de versuri pentru copii, "Muzicuţe", şi s-a angajat ca redactor la revista pentru copii „Scânteia Leninistă”. În 1990, Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române, în 1991 devine membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia Română îl propune pentru premiul Nobel pentru Pace. În 1993, poetul este ales membru corespondent al Academiei Române. La împlinirea vârstei de 60 de ani, în 1995, Vieru este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la Uniunea Scriitorilor din Chişinău. În acelaşi an, poetul este ales membru al Consiliului de administraţie pentru Societatea Română de Radiodifuziune. În 1996 este decorat cu Ordinul Republicii. La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie, în apropiere de Chişinău. La 48 de ore după accident, inima lui Grigore Vieru a încetat să bată, pe fondul unor politraumatisme multiple şi al unei poliinsuficienţe a sistemelor şi organelor.

 

Aniversari culturale 24.01.11(Unirea Principatelor, Victor Eftimiu, Birlic)

24.01.1859 UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE

Alegerile de deputaţi în Adunările elective s-au desfăşurat sub semnul unor înverşunate înfruntări între forţele partidei naţionale unioniste şi forţele reacţionare potrivnice Unirii.  Elementele antiunioniste erau avantajate de sistemul de vot impus prin Convenţie, care restrângea corpurile elective din cele două ţări la câteva mii de alegători. În timp ce alegerile din Moldova au adus în Adunarea lelctivă o majoritate a partidei naţionale, în Ţara Românească reacţiunea a obţinut majoritatea. În ziua de 5 ianuarie 1859, Adunarea electivă de la Iaşi a ales ca domn al Moldovei pe candidatul partidei naţionale, Alexandru Ioan Cuza. După alegerea din Moldova, privirile întregului popor român erau aţintite spre Bucureşti. Adunarea electivă şi-a deschis lucrările la 22 ianuarie 1859. Încă din prima zi, mii de oameni, mobilizaţi de tineri unionişti, se adunaseră în faţa clădirii unde avea loc adunarea. Erau prezenţi tăbăcari, măcelari, meseriaşi, negustori, ţărani din satele judeţelor Ilfov şi Dâmboviţa, elevi ai claselor superioare şi ai învăţământului de specialitate. Mulţimea manifesta vehement împotriva partidei reacţionare, care susţinea alegerea lui Gh. Bibescu. În această atmosferă, în noaptea de 23/24 ianuarie, deputaţii partidei naţionale au convocat o şedinţă la hotelul "Concordia" unde au hotărât să propună Adunării ca domn al Ţării Româneşti tot pe Alexandru Ioan Cuza. În dimineaţa zilei de 24 ianuarie, ora 11, reprezentanţii partidei naţionale au propus ţinerea unei şedinţe secrete pentru desemnarea candidatului. Propunerea făcută de Vasile Boerescu în persoana lui Al. I. Cuza a fost acceptată în unanimitate, deputaţii conservatori fiind nevoiţi să cedeze voinţei poporului. Trecându-se la vot, toate cele 64 de buletine purtau numele celui ales la 5 ianuarie în Moldova. Prin propriile-i forţe, poporul român realizase Unirea şi întemeiase statul său naţional. "Unirea naţiunea a făcut-o" avea să declare M. Kogălniceanu în 1862. Ziua de 24 ianuarie se înscria pentru totdeauna în istoria patriei ca "Ziua renaşterii naţionale". Punând bazele României moderne, Unirea din 1859 a însemnat o etapă esenţială pe drumul unităţii naţionale, a cărei întregire deplină avea să se înfăptuiască în 1918.

24.01.1889 Se naşte, Boboshticë, Albania  VICTOR EFTIMIU – scriitor român

Al doilea din cei 12 copii ai negustorului macedoromân Gheorghe (Ghergo) Eftimiu şi ai Mariei. Cetăţenia română o va obţine Eftimiu abia în 1919. După ce urmează, în comuna natală, primele clase (1895-1897) în limba greacă, îşi va însoţi (1897) părinţii la Bucureşti, fiind aici înscris la şcoala primară de pe strada Silvestru. Stabilit definitiv la Bucureşti în 1905, Eftimiu îşi publică, în acelaşi an, prima poezie în efemera revistă Speranţa, scoasă de el însuşi. După colaborarea la Dumineca, Viaşa literară şi artistică, redactează, la Sibiu, împreună cu Octavian Goga, revista Ţara noastră (1908). Onorariile primite în contul colaborării la Luceafărul (Sibiu), Tribuna (Arad), Lupta (Budapesta) s. a. îi permit o călătorie la Paris, via Budapesta-Viena, şi o şedere de doi ani (1909-1910) în capitala Franţei. Întors în ţară, va fi în scurtă vreme un om afirmat director al Teatrului Comedia (1912), director, în mai multe rânduri (1920-1921; 1930; 1944-1945), al Teatrului Naţional din Bucureşti, al celui din Cluj (1927), preşedinte al SSR (1 sept 1944-1948), membru al Academiei (din 1950), preşedinte al PEN-Clubu-lui Român şi preşedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor (din mai 1972), distins cu multe alte titluri onorifice, premii şi decoraţii, frecvent călător peste hotare s. a. m. d. Victor Eftimiu a fost autorul pieselor de teatru în versuri Înşirăte mărgărite, Omul care a văzut moartea, Cocoşul negru, Prometeu. Scriitor cu priza la public, dar repede perimat postum, Eftimiu este autorul a circa 140 de volume, între care peste 40 de piese de teatru, unele dintre ele mereu jucate şi reluate; a scris, în total, aproximativ 200 000 de versuri, 5 000 de articole literare, a ţinut peste 1 000 de conferinţe publice.

24.01.1905 Se naşte, la Fălticeni  GRIGORE VASILIU (BIRLIC) – actor român

 

Grigore Vasiliu se naşte la 24 ianuarie 1905 la Fălticeni într-o familie modestă de negustori. Neastâmpărul şi spiritul ludic este remarcat încă din copilarie, când îşi manifesta dorinţa de a deveni clovn de circ sau când, mai târziu, stârnea hohote de râs colegilor de liceu prin grimasele pe care le făcea în timpul orelor. În paralel cu frecventarea cursurilor la Facultatea de Drept, apare ca figurant în piese la Teatrul Naţional din Cernăuţi. Aşa este remarcat şi primeşte roluri mai substanţiale, cu mare succes la public. Datorită defectului de vorbire(era peltic), este respins de şapte ori la admiterea în Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuţi pe care îl continuă, din 1933, la Bucureşti. După venirea în capitală, apare în special în piese la Teatrul Vesel, promovat de dramaturgul Tudor Muşătescu şi regizorul Sică Alexandrescu. Din această perioadă i se trage porecla Birlic - din piesa cu acelaşi nume în care juca rolul unui funcţionar din Fălticeni. În 1934 îşi face debutul în cinematografie cu filmul Bing-Bang, alături de Stroe şi Vasilache. În anii 1950 şi 1960 apare în special în piesele şi schitele lui Caragiale, multe din ele fiind şi ecranizate. A fost căsătorit cu actriţa Angela Mateescu şi apoi cu Valeria Nanci, fără să aibă copii din nicio căsătorie. Cu puţin timp înainte de a muri, oferă un spectacol memorabil în reluarea piesei Birlic, pe care o şi regizează. Moare pe 14 februarie 1970 şi este înmormântat la Cimitirul Bellu.

Aniversari culturale 21.12(Petru Movila, Heinrich Boll, Stela Popescu)

21.12.1596 Se naşte, la Suceava PETRU MOVILĂ – teolog şi om de cultură român, mitropolit al Kievului

Petru Movilă s-a născut la Suceava, în anul 1596, ca fiu al lui Simion Movilă. După moartea tatălui său, tânărul fiu de domnitor va pribegi, împreună cu mama şi cu fraţii săi în Ţara Românească, după care se vor aşeza definitiv în Polonia. Învăţătura şi-o va începe în casa părintească, apoi o va continua la vestita şcoală a „Frăţiei” ortodoxe din Kiev şi la Academia Zamoiska din Zemosč, unde va învăţa limbile latină, greacă, slavonă şi polonă, la care se adăugau şi celelalte discipline studiate: gramatica, poetica, retorica, dialectica, teologia. Potrivit obiceiului nobililor polonezi, a trebuit să înveţe şi mânuirea armelor, luând parte şi la două lupte ale polonilor împotriva turcilor, la Ţuţora şi Hotin. După o păstorire de 13 ani, mitropolitul Petru Movilă a trecut la cele veşnice, în ziua de 1 ianuarie 1647, fiind îngropat în biserica cea mare a mânăstirii Pecerska. prin testamentul său, averea sa fost lăsată Colegiului de la Kiev şi catedralei Sfintei Sofia şi mânăstirii Pecerska, pentru refacerea lor şi pentru azilul de bătrâni. În anul 1995, pe data de 27 iulie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina a trecut în rândul sfinţilor pe marele ierarh român, ca dată de prăznuire fiind stabilită ziua de 31 decembrie.

21.12.1917 Se naşte, la Cologne (Köln), German Empire HEINRICH BÖLL – scriitor german

Heinrich Theodor Böll este cel de-al doilea scriitor german, după Thomas Mann, distins cu Premiul Nobel pentru Literatură (1972). Membru al Grupului 47 şi profund implicat în viaţa publică din Germania postbelică, Boll şi-a asumat, alaturi de Gunter Grass, rolul de conştiinţă a generaţiei sale. Cărţile lui, traduse în peste treizeci de limbi, vorbesc despre vina tragică a poporului german, rănile încă nevindecate şi necesitatea de a privi în faţă un trecut întunecat şi dureros. Dintre scrierile sale, amintim: Fotografie de grup cu doamna, Casa văduvelor, Destinul unei ceşti fără toartă, Unde ai fost, Adame?, Opiniile unui clovn (2007), Partida de biliard de la ora nouă şi jumătate (2008) şi Onoarea pierdută a Katarinei Blum (2009). Se stinge din viaţă la 67 de ani pe 16 iulie 1985.

21.12.1935 Se naşte, la Bălţi, Basarabia STELA POPESCU – actriţă româncă de teatru şi film

Stela Popescu actriţă de comedie, s-a născut la data de 21 decembrie 1935 într-un târguşor cu foarte mulţi evrei, datorită cărora avea o viaţă comercială foarte bogată. Mama sa purta pe vremea aceea sandale nemţeşti şi se îmbraca în mătase naturală. Amintirile sale din copilarie erau romantice, chiar dacă lucrurile acolo s-au petrecut dramatic. În memoria sa, Orheiul a rămas un colt de rai, o frumuseţe plină de flori, unde îşi aminteşte aevea o curte minunată cu un păr care facea pere cât un "cap de copil". Părinţii săi erau amândoi învăţători.

Aniversari culturale 14.12(Henri Coanda, Radu Beligan, I.Al. Bratescu-Voinesti)

14.12.1910 Henri Coandă experimentează primul avion cu reacţie

Este încercat în zbor la Issy-les-Moulineaux (Franţa) primul avion cu motor aeroactiv din lume, Coandă 1910, inventat, construit şi pilotat de savantul şi inventatorul român Henri Coandă. Aparatul a fost expus la Salonul de aeronautică din Paris în anul 1910. 

14.12.1918 S-a născut, la Galbeni(Filipeşti), Bacău RADU BELIGAN – actor român

 Născut pe 14 decembrie 1918 în satul Galbeni judeţul Bacău – sat al cărui nume anagramat, a făcut renumele actorului BELIGAN. A studiat dreptul şi filozofia la Bucureşti, a început Conservatorul de Artă dramatică sub îndrumarea doamnei Lucia Sturza Bulandra, a cochetat cu literatura. Începând cu teatrul Munca şi Voie Bună şi continuând cu alte companii teatrale îşi construieşte reputaţia de actor comic popular. Nu se cantonează însă în acest gen, Victor Ion Popa îl distribuie în “Cvadratura cercului“ de Kataev. Apoi joacă în “Steaua fără nume“ (Miroiu), “Trei surori“(Tuzenbach), “ Ziariştii“ (Cerchez) şi apoi Dandanache. În cinematografie printre primele roluri este memorabilul rol a lui Rică Venturiano.

14.12.1946 A decedat, la Bucureşti IOAN ALEXANDRU BRĂTESCU-VOINEŞTI – scriitor român

La 1 ianuarie se naşte la Târgovişte viitorul scriitor Ioan Alexandru Brătescu- Voineşti, al doilea copil al lui Alexandru Brătescu şi al Alexandrinei. După luarea bacalaureatului, se înscrie la Medicina. După primul an (1887- 1888), trece la Drept, dornic să-şi mai ia curând o diplomă. Îşi ia licenţa în Drept şi intra în magistratură, la Bucureşti, în anul 1891. În 1903 apare primul volum al scriitorului, Nuvele şi schiţe,cuprinzând 10 lucrări. Scriitorul este distins cu premiul Academiei pentru volumul În lumea dreptăţii şi numit în comitetul Teatrului Naţional. I. Al. Brătescu- Voineşti şi-a dobândit renumele său literar, între altele, şi pentru adâncimea cu care a abordat problemele morale, privitoare la comportamentul oamenilor în societate. Puiul, Bietul Tric, Moartea lui Castor, sunt numai schiţe; tot schite sunt şi alte lucrări ale scriitorului ca: Nicuşor, Călătorului îi şade bine cu drumul, Blana lui Isaia, Privighetorea, Microbul. Între nuvele, asadar naraţiuni ample, cu o desfăşurare de fapte mai bogată, cu subiect mai dezvoltat, urmărind mai îndeaproape viaţa eroului principal, sunt Niculaiţă Minciună, Pană Trăsnea Sfântul, În lumea dreptaţii, Neamul Udreştilor, Sminteala lui Radu Finuleţ, etc.

14.12.1955 România devine membru O.N.U.
 

Consiliul de Securitate al O.N.U. recomandă Adunării Generale admiterea în O.N.U. a 16 state, printre care şi România. Adunarea Generală votează în aceeaşi zi admiterea simultană a celor 16 state în O.N.U. Prin această admitere, regimurile democrat-populare impuse în Europa de Centru-Est şi Sud-Est de către autorităţile sovietice primesc o recunoaştere internaţională. Admiterea democraţiilor populare în O.N.U. s-a efectuat în ciuda faptului că regimurile comuniste încălcaseră grav cele mai elementare libertăţi ale omului.

Aniversari culturale 29.11(Nicolae Balcescu,Nicolae Cocea, Mihai Mereuta)

29.11.1852 A decedat, la Palermo  NICOLAE BALCESCU – istoric, scriitor şi revoluţionar român.

Nicolae Bălcescu s-a născut la Bucureşti, la 29 iunie 1819 într-o familie fără avere. Tatăl său moare în 1825 când Nicolae avea vârsta de 6 ani. La vârsta de 7 ani, Nicolae începe să înveţe limba greacă acasă. În 1832, la 12 ani îl găsim pe băncile colegiului Sf. Sava, unde îşi arată pentru prima dată vocaţia pentru studiul documentelor.  În 1838 se înrolează în armată ,primind gradul de iuncher. Aici iniţiază un curs pentru a-i învăţa pe ostaşi scrisul, artimetica şi geografia. În octombrie 1840 Nicolae Bălcescu este arestat sub acuzaţia de complot împotriva domnitorului Alexandru Ioan Ghica, alături de Paris Dumitru Filipescu, Eftimie Murgu şi alţii. Judecarea acestora s-a făcut cu dovezi false şi uzând de mijloace infame. Rolul lui Bălcescu în acest complot nu a fost unul principal. El primeşte doar 3 ani de închisoare, din cauză că era minor ( certificatul său de naştere era greşit, data naşterii fiind 1821, în loc de 1819 ). Pedeapsa va fi ispăşită la Mărgineni, unde sănătatea sa va fi afectată de condiţiile din închisoare. Moare la Palermo de tuberculoză la vârsta de 33 de ani.

29.11.1880 S-a născut, la Bârlad NICOLAE D. COCEA – avocat, scriitor, jurnalist şi publicist român.

N.D. Cocea s-a născut la Bîrlad, în 1880 a devenit un jurnalist cunoscut cu câţiva ani înainte de primul război mondial când s-a alăturat lui Constantin Mille, socrul său de la Adevărul. Era boier moldovean dintr-o familie veche, fiu al generalului Dumitru Cocea. A participat la congresul Internaţionalei Socialiste de la Stuttgart. Anii primului război mondial îi petrece în Rusia, unde îşi face diverse relaţii printre bolşevicii cu care va colabora în anii 1920, când Facla, ziarul său, va fi suspendat o vreme de Moscova şi în alte împrejurări, Cocea devenind unul din oamenii bolşevicilor la Bucureşti. Este închis pentru les majestate în anii 1920, după un proces zgomotos, şi trebuie să facă închisoare. În anii 1940, N.D. Cocea s-a retras la Sighişoara, unde a ţinut un interesant jurnal din care au apărut scurte extrase în Magazin istoric în 1968. A murit la începutul anului 1949.

29.11.1924 S-a născut, la Santa Mare, Botoşani MIHAI MEREUŢĂ - actor român.

Mihai Mereuţă se naşte în Botoşani la Santa Mare în 29 noiembrie 1924, într-o familie de ţărani. Termină gimnaziul în localitate şi apoi pleacă la liceu în Iaşi. După terminarea liceului se înscrie la Facultatea de Litere şi Filozofie din Iaşi, unde urmează cursurile de limbă română şi filozofie. În paralel însa urmează şi cursurile Conservatorului George Enescu din Iaşi. După terminarea studiilor atât a Facultăţii de Filozofie cât şi a Conservatorului, în 1948 este angajat ca actor la Teatrul Naţional din Iaşi. Debutul ca artist de teatru îl face pe scena Teatrului Naţional din Ploieşti ( astăzi Teatrul Toma Caragiu ) jucând rolul “cetateanului turmentat” din piesa “O scrisoare pierdută“ de IL Caragiale. În 1957, la solicitarea Luciei Sturdza Bulandra, actorul vine pe scena bucureşteană. Activitatea în lumea teatrului a fost completată de sute de piese radiofonice şi de peste cincizeci de roluri ca actor de film. Mihai Mereuţă a încetat din viaţă în data de 1 aprilie 2003, la Spitalul de Urgenţă Floreasca, în urma unui stop cardiac.