Aniversari culturale 24.01.11(Unirea Principatelor, Victor Eftimiu, Birlic)

24.01.1859 UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE

Alegerile de deputaţi în Adunările elective s-au desfăşurat sub semnul unor înverşunate înfruntări între forţele partidei naţionale unioniste şi forţele reacţionare potrivnice Unirii.  Elementele antiunioniste erau avantajate de sistemul de vot impus prin Convenţie, care restrângea corpurile elective din cele două ţări la câteva mii de alegători. În timp ce alegerile din Moldova au adus în Adunarea lelctivă o majoritate a partidei naţionale, în Ţara Românească reacţiunea a obţinut majoritatea. În ziua de 5 ianuarie 1859, Adunarea electivă de la Iaşi a ales ca domn al Moldovei pe candidatul partidei naţionale, Alexandru Ioan Cuza. După alegerea din Moldova, privirile întregului popor român erau aţintite spre Bucureşti. Adunarea electivă şi-a deschis lucrările la 22 ianuarie 1859. Încă din prima zi, mii de oameni, mobilizaţi de tineri unionişti, se adunaseră în faţa clădirii unde avea loc adunarea. Erau prezenţi tăbăcari, măcelari, meseriaşi, negustori, ţărani din satele judeţelor Ilfov şi Dâmboviţa, elevi ai claselor superioare şi ai învăţământului de specialitate. Mulţimea manifesta vehement împotriva partidei reacţionare, care susţinea alegerea lui Gh. Bibescu. În această atmosferă, în noaptea de 23/24 ianuarie, deputaţii partidei naţionale au convocat o şedinţă la hotelul "Concordia" unde au hotărât să propună Adunării ca domn al Ţării Româneşti tot pe Alexandru Ioan Cuza. În dimineaţa zilei de 24 ianuarie, ora 11, reprezentanţii partidei naţionale au propus ţinerea unei şedinţe secrete pentru desemnarea candidatului. Propunerea făcută de Vasile Boerescu în persoana lui Al. I. Cuza a fost acceptată în unanimitate, deputaţii conservatori fiind nevoiţi să cedeze voinţei poporului. Trecându-se la vot, toate cele 64 de buletine purtau numele celui ales la 5 ianuarie în Moldova. Prin propriile-i forţe, poporul român realizase Unirea şi întemeiase statul său naţional. "Unirea naţiunea a făcut-o" avea să declare M. Kogălniceanu în 1862. Ziua de 24 ianuarie se înscria pentru totdeauna în istoria patriei ca "Ziua renaşterii naţionale". Punând bazele României moderne, Unirea din 1859 a însemnat o etapă esenţială pe drumul unităţii naţionale, a cărei întregire deplină avea să se înfăptuiască în 1918.

24.01.1889 Se naşte, Boboshticë, Albania  VICTOR EFTIMIU – scriitor român

Al doilea din cei 12 copii ai negustorului macedoromân Gheorghe (Ghergo) Eftimiu şi ai Mariei. Cetăţenia română o va obţine Eftimiu abia în 1919. După ce urmează, în comuna natală, primele clase (1895-1897) în limba greacă, îşi va însoţi (1897) părinţii la Bucureşti, fiind aici înscris la şcoala primară de pe strada Silvestru. Stabilit definitiv la Bucureşti în 1905, Eftimiu îşi publică, în acelaşi an, prima poezie în efemera revistă Speranţa, scoasă de el însuşi. După colaborarea la Dumineca, Viaşa literară şi artistică, redactează, la Sibiu, împreună cu Octavian Goga, revista Ţara noastră (1908). Onorariile primite în contul colaborării la Luceafărul (Sibiu), Tribuna (Arad), Lupta (Budapesta) s. a. îi permit o călătorie la Paris, via Budapesta-Viena, şi o şedere de doi ani (1909-1910) în capitala Franţei. Întors în ţară, va fi în scurtă vreme un om afirmat director al Teatrului Comedia (1912), director, în mai multe rânduri (1920-1921; 1930; 1944-1945), al Teatrului Naţional din Bucureşti, al celui din Cluj (1927), preşedinte al SSR (1 sept 1944-1948), membru al Academiei (din 1950), preşedinte al PEN-Clubu-lui Român şi preşedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor (din mai 1972), distins cu multe alte titluri onorifice, premii şi decoraţii, frecvent călător peste hotare s. a. m. d. Victor Eftimiu a fost autorul pieselor de teatru în versuri Înşirăte mărgărite, Omul care a văzut moartea, Cocoşul negru, Prometeu. Scriitor cu priza la public, dar repede perimat postum, Eftimiu este autorul a circa 140 de volume, între care peste 40 de piese de teatru, unele dintre ele mereu jucate şi reluate; a scris, în total, aproximativ 200 000 de versuri, 5 000 de articole literare, a ţinut peste 1 000 de conferinţe publice.

24.01.1905 Se naşte, la Fălticeni  GRIGORE VASILIU (BIRLIC) – actor român

 

Grigore Vasiliu se naşte la 24 ianuarie 1905 la Fălticeni într-o familie modestă de negustori. Neastâmpărul şi spiritul ludic este remarcat încă din copilarie, când îşi manifesta dorinţa de a deveni clovn de circ sau când, mai târziu, stârnea hohote de râs colegilor de liceu prin grimasele pe care le făcea în timpul orelor. În paralel cu frecventarea cursurilor la Facultatea de Drept, apare ca figurant în piese la Teatrul Naţional din Cernăuţi. Aşa este remarcat şi primeşte roluri mai substanţiale, cu mare succes la public. Datorită defectului de vorbire(era peltic), este respins de şapte ori la admiterea în Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuţi pe care îl continuă, din 1933, la Bucureşti. După venirea în capitală, apare în special în piese la Teatrul Vesel, promovat de dramaturgul Tudor Muşătescu şi regizorul Sică Alexandrescu. Din această perioadă i se trage porecla Birlic - din piesa cu acelaşi nume în care juca rolul unui funcţionar din Fălticeni. În 1934 îşi face debutul în cinematografie cu filmul Bing-Bang, alături de Stroe şi Vasilache. În anii 1950 şi 1960 apare în special în piesele şi schitele lui Caragiale, multe din ele fiind şi ecranizate. A fost căsătorit cu actriţa Angela Mateescu şi apoi cu Valeria Nanci, fără să aibă copii din nicio căsătorie. Cu puţin timp înainte de a muri, oferă un spectacol memorabil în reluarea piesei Birlic, pe care o şi regizează. Moare pe 14 februarie 1970 şi este înmormântat la Cimitirul Bellu.