Aniversari culturale 6.04.2014 (Niels Henrik Abel)

6.04.1829 S-a stins din viaţă, la Froland, NIELS HENRIK ABEL – matematician norvegian

185 ani de la moartea matematicianului norvegian

Niels Henrik Abel s-a născut pe 5 august 1802, la Findo, Norvegia. Tatăl său, Georg Abel, era pastorul protestant, devotat acţiunilor patriotice. Micul Niels, împreună cu fratele său mai mare, urmează şcoala primară sub îndrumarea tatălui lor. În anul 1815, Niels este înscris de tatăl său la şcoala superioară din Christiania, unde, în timpul primilor ani de curs elementar, nu arată o dispoziţie deosebită pentru studiu. Dar, în 1818, intervine o cotitură în viaţa tânărului Niels. La clasa în care învăţa este numit profesor de matematică Michael Holmboe (1795-1850), cel care avea să publice mai târziu, în 1839, prima ediţie a operelor lui Abel. În anul 1820, tatăl lui Abel se stinge din viaţă, iar povara întregii familii: mama şi cei şase fraţi, revine pe umerii mult prea plăpândului Niels Abel, atunci în vârstă de 18 ani. În aşteptarea numirii într-un post în învăţământ, Abel dă lecţii particulare, dar se ocupă intens şi de lucrările sale personale. Eforturile epuizante şi gravele lipsuri materiale aveau să faciliteze contactarea unei boli necruţătoare. În iulie 1821, este primit ca student la Universitatea din Christiania, dar, în septembrie 1821, după ce susţine examenul numit examen artium, obţine o bursă, acordată de fundaţia universitară, pe care o primeşte până în anul 1825. Pentru a-l ajuta pe tânărul student, mai mulţi profesori au convenit să-i constituie, din lefurile lor, un fond, pentru a păstra pentru ştiinţă acest rar talent, favoare pentru care zelul său neobosit şi buna sa purtare îl fac mai mult decât demn. Încă de la 19 ani Abel a arătat că ecuaţiile de ordin mai mare sau egal ca 5 nu sunt rezolvabile algebric. A demonstrat că ecuaţiile abeliene pot fi rezolvate algebric, a contribuit la teoria seriilor binomiale şi a seriilor infinite în general, la teoria funcţiilor eliptice, introducerea integralelor abeliene şi la stabilirea teoremei lui Abel. După absovire Abel se îndreaptă spre Berlin, unde îi vizitează pe matematicienii Crelle şi Dirksen. După multe abateri de la traiectorie, ajunge la Paris. Abel era victima unor prejudecăţi penibile, tânăr şi norvegian, însemna un fel de condamnare fără drept de recurs ca incapabil de a elabora opere deosebite. Abel revoltat de o asemenea atitudine şi în semn de adâncă sfidare, la semnătura pe care şi-o pune pe un important memoriu prezentat spre publicare, avea să adauge cuvântul "norvegian". Abel nu rămâne mult la Paris. Motivul principal era lipsa banilor. Ocolurile prin Europa fuseseră mult prea costisitoare, nu făcuse cheltuieli suplimentare, decât pentru a cumpăra nenumărate cărţi de matematică şi pentru a se duce la spectacolele de teatru, care îl încântau. După ce munceşte câtiva ani la Paris, se întoarce în Norvegia, dar, negăsindu-şi o slujbă, este nevoit să înfrunte sărăcia, timp în care îşi continuă cercetarea. O bună parte din timp, după întoarcerea sa acasă, Abel a trăit în mizerie. Şi mizeria face casă bună cu tuberculoza, pe care medicii i-au diagnosticat-o şi care avea să îi grăbească sfârşitul vieţii. În aceste condiţii mizere, Abel începe elaborarea unui alt memoriu amplu, "Cercetări asupra funcţiilor eliptice". Există în acest memoriu idei extraordinare, ideea de inversare, deosebit de fructuoasă, dar permanent neglijată, şi de savanţi, şi de elevi. Noile funcţii eliptice formau nu numai continuarea indirectă a funcţiilor trigonometrice şi exponenţiale, dar ele le includeau pe acestea din urmă ca nişte cazuri particulare. În 1824 a demonstrat că sunt imposibil de găsit soluţii ale ecuaţiilor de gradul cinci sau mai mare cu ajutorul radicalilor teorema (Ruffini-Abel). În 1825 a descoperit funcţiile eliptice, funcţii cu dublă periodicitate şi le-a publicat în 1827. În acelaşi timp K. Jacobi a pus bazele funcţiilor eliptice şi a cercetat integralele care îi poartă numele. În zorii zilei de 6 aprilie 1829, Abel se stingea din viaţă la vârsta de 28 de ani şi 8 luni, la Froland. La câteva zile după moarte lui Abel, o scrisoare trimisă de Crelle anunţa numirea lui Abel ca profesor de matematici la Universitatea din Berlin.

Surse: ro.wikipedia.org;  www.arges-online.ro; www.scientia.ro; www.britannica.com;

Aniversari culturale 20.11.11(Radu Grigorovici)

20.11.1911 S-a născut, la Cernăuţi,  RADU GRIGOROVICI – fizician român

100 ani de la naşterea fizicianului român

Radu Grigorovici s-a născut la 20 noiembrie 1911 la Cernăuţi.  A absolvit liceul Aron Pumnul şi apoi Facultatea de Ştiinţe din Cernăuţi, luându-şi licenţa, în 1933, în ştiinţe chimice şi fizice. În 1938 şi-a luat doctoratul cu teza Potenţialul disruptiv în vapori de mercur şi, în 1958, a devenit doctor docent. Şi-a început cariera universitară la Facultatea de Ştiinţe din Cernăuţi a continuat la Facultatea de Ştiinţe şi apoi la Facultatea de fizică din Bucureşti. În cadrul Universităţii Bucureşti, profesorul Grigorovici a desfăşurat o activitate ştiinţifică exinsă vreme de peste  două decade. În 1958, a devenit şeful departamentului  de semiconductori din nou-creatul Institut de Fizică, din  cadrul Academiei Române. De-a lungul acestor ani, cercetarea ştiinţifică a fost unul dintre cele mai importante  aspecte ale vieţii profesorului iar lucrările sale au devenit nu  de puţine ori surse importante pentru alţi cercetători. Una  dintre cele mai mari realizări ale profesorului Grigorovici,  recunoscută de lumea academică, a fost iniţierea ideii de semiconductori amorfi, aceste lucrări i-au adus renume de savant de talie mondială, el fiind recunoscut drept unul dintre fondatorii fizicii materialelor necristaline. Pentru performanţele sale ştiinţifice în anul 1963 este ales membru corespondent al Academiei Române şi doar în 1990, cu multă întârziere, membru titular. În 1977 se înmâna un premiu Nobel. Cei care îl primeau  se numeau Anderson şi Mott.  În discursul de recepţie din 10 decembrie 1977, Mott recunoaşte că paternitate ideii îi  revine profesorului Grigorovici. Sunt incontestabile meritele în managementul ştiinţei, confirmate prin faptul că în perioada 1990-1994 academicianul Radu Grigorovici deţine funcţia de vice preşedinte al Academiei Române. Domnul academician a fost înalt apreciat de comunitatea ştiinţifică internaţională, fiind ales membru al societăţilor de fizică din Franţa, România, SUA, al Comisiei de Semiconductori a Uniunii Internaţionale de Fizica Pură şi Aplicată, doctor honoris causa al Universităţii din Bucureşti, a fost distins cu medalia Institutului de Fizică Teoretică al Academiei de Ştiinţe Ungare pentru promovarea ştiinţei, a fost membru de onoare al Societăţii pentru Cultură şi Literatură Romană din Bucovina, cetăţean de onoare al municipiului Rădăuţi, laureat al Premiului internaţional Stanford Ovshinshy, 2004. În anul 1992 profesorul Radu Grigorovici a fost în unanimitate ales membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, iar în 2007 i s-a oferit medalia Dimitrie Cantemir – cea mai înaltă distincţie a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, apreciind aportul în dezvoltarea ştiinţei universale şi eforturile depuse spre a susţine cercetarea ştiinţifică în Republica Moldova. Radu Grigorovici a murit pe 1 august 2008, la Bucureşti.

Surse: ro.wikipedia.org; fizica.unitbv.ro; www.acad.ro; www.inoe.ro;

Aniversari culturale 20.10.11(James Chadwick)

20.10.1891 S-a născut, la Cheshire, Anglia JAMES CHADWICK – fizician englez

120 ani de la naşterea fizicianului englez

James Chadwick s-a născut pe 20 octombrie 1891, la Cheshire, Anglia, fiu al lui John Joseph Chadwick şi al lui Anne Mary Knowles. A frecventat liceul Manchester după aceea a intrat la universitatea Manchester în 1908. A absolvit  cu onoruri Institulul de Fizică, în 1911. Apoi şi-a petrecut următorii 2 ani în laboratorul de fizică din Manchester sub îndrumarea profesorului Rutherford, unde a studiat numeroase probleme în legătură cu radioactvitatea. În acelaşi an i-a fost acordat premiul 1851 Exihibition Scholarship şi a mers mai departe la Berlin să lucreeze la Physikalisch Technische Reichsanstalt la Charlottenburg sub îndrumarea profesorului H. Geiger. În timpul primului război mondial, el a fost internat în Zivilgefangenenlager, din Ruhleben. După război, în 1919 James s-a întors în Anglia pentru a accepta bursa Wollaston de la colegiul Gonville and Caius, din Cambridge, şi pentru a se întoarce la lucrul său alături de Rutherford, care între timp s-a mutat la laboratorul Cavendish, din Cambridge. Rutherford a reuşt în acel an să dezintegreze un atom bombardându-l cu nitrogen cu particule alpha, obţinând emisia unui proton. Aceea a fost prima transformare nucleară artificială. În Cambridge, Chadwick i s-a alăturat lui Rutherford în a efectua transmutaţia a altor elemente uşoare prin bomabardarea cu particule alpha, şi în a face studii asupra propietăţilor şi structurii nucleului unui atom. El a fost ales ca membru al colegiului Gonville and Caius 1921-1935 şi a devenit asistentul directorului de cercetare în laboratorul Cavendish din 1923. În anul 1925 s-a căsătorit cu Aileen Stewart-Brown sin Liverpool. Împreună au avut două fiice gemene, an trăit la Denbigh, din Norh Wales, pentru că James se ocupa cu plăcere de pescuit şi grădinărit. În 1927 a fost ales ca membru al societăţii Royal. Chadwick a pregătit calea spre fisiunea atomului de uraniu 235 şi spre crearea bombei atomice. Pentru această importantă descoperire, a primit Medalia Hughes a Societăţii Regale în 1932, şi ulterior şi Premiul Nobel pentru Fizică în 1935. Chadwick a devenit profesor de fizică la Universitatea Liverpool în 1935. Ca rezultat al memorandumului Frisch-Peierls din 1940 asupra fezabilităţii bombei atomice, a fost numit membru al Comisiei MAUD care a investigat subiectul mai în profunzime. A lucrat la Proiectul Manhattan în Statele Unite, proiect ce a dezvoltat bombele atomice folosite la Hiroshima şi Nagasaki. Chadwick a fost înnobilat în 1945. A primit medalia Copley în anul 1950 şi medalia Franklin Institute, Philadelphia în 1952. Este membru de onoare la Institului de Fizică şi a primit distincţia de doctorat onorific de la universităţile: Reading, din Dublin, Leeds, Oxford, Birminghan, Montreal, Liverpool şi Edinburgh. Se stinge din viaţă pe 24 iulie 1974 la Cambridge, Anglia.

 

 

 

 

 

 

Surse: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org; www.ipedia.ro; www.namesviews.com; www.nobelprize.org;

Aniversari culturale 19.10.11(Victor Babes)

19.10.1926 A murit, la Bucureşti, VICTOR BABEŞ – bacteriolog român

85 ani de la moartea bacteriologului român

Victor Babeş s-a născut în 4 iulie 1854 la Viena. A fost fiul lui Vincenţiu Babeş - cărturar român erudit, licenţiat în litere şi drept al Universităţii din Viena, secretar al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a Austriei. A făcut studii universitare de medicină la Budapesta şi Viena şi a urmat stagii de perfecţionare la Berlin, Paris şi Viena sub îndrumarea lui Koch, Virchow şi Rokitansky. Unde şi-a luat doctoratul. Babeş îşi începe cariera ştiinţifică în Budapesta ca asistent în laboratorul de Anatomie Patologică 1874 - 1881. În urma descoperirilor lui Louis Pasteur, este atras de microbiologie şi pleacă la Paris unde lucrează un timp în laboratorul lui Pasteur, apoi cu Victor Cornil. Împreună cu acesta publică primul tratat de bacteriologie intitulat Les bactéries et leur rôle dans l'anatomie et l'histologie pathologiques des maladies infectieuses 1885. În anii 1885 - 1886 lucrează în Berlin în laboratoarele lui Rudolf Virchow şi Robert Koch. În 1881 primeşte titlul de profesor asociat, doctor-docent, iar în 1885 postul de professor de Histopatologie la Universitatea din Budapesta. Este numit prin decret regal în 1887, profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti, iar Parlamentul a votat o lege prin care autoriza Guvernul să creeze un institut de bacterio-logie şi patologie sub conducerea sa, clădirea a fost construită de arhitectul francez Louis Blanc. Bacteriolog şi anatomo-patolog, precursor al imunologiei moderne, considerat părintele seroterapiei, a fost al doilea rabiolog din lume, după Louis Pasteur. A fost primul care a demonstrat legătura firească între microbiologie şi anatomie patologică, intuind legătura organică dintre manifestările de boală, simptome şi semne, alterarea funcţiilor şi leziunile care se constituie la diverse trepte de organizare. În 1892 publică împreună cu Gheorghe Marinescu şi Paul Blocq un Atlas de Histologie patologică a Sistemului Nervos. A editat timp de mai mulţi ani Analele Institutului de Patologie şi Bacteriologie din Bucureşti. În anul 1893 este ales membru titular al Academiei Române. Victor Babeş a creat concepţia denumită patomorfologia procesului infecţios, sinteză a microbiologiei cu histopatologia. A fost membru al Academiei Române, membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris şi ofiţer al Legiunii de Onoare în Franţa. Se stinge din viaţă pe 19 octombrie 1926, la Bucureşti.

 

 

 

 

 

Surse: ro.wikipedia.org; www.biblacad.ro; info.40romania.com; ww.ivb.ro;

Aniversari culturale 10.10.11(Henry Cavendish)

 

10.10.1731 S-a născut, la Nisa, Franţa HENRY CAVENDISH – fizician şi chimist englez

280 ani de la naşterea fizicianului şi chimistului englez

Henry Cavendish s-a născut pe 10 octombrie 1731 la Nisa, Franţa, unde locuia familia sa în acel moment. Mama sa a fost Lady Anne Grey. Familia avea strânse legături cu multe familii aristocrate din Marea Britanie. La vârsta de 11 ani, Cavendish a fost elev la Peter Newcome School din Hackney. La vârsta de 18 ani, în 1749 a intrat la Universitatea din Cambridge, în St. Peter's College, cunoscut acum sub numele de Peterhouse, pe care a părăsit-o fără a o absolvi. Prima sa lucrare Factitious Airs a apărut treisprezece ani mai târziu, în 1766. Din cauza comportamentului său asocial şi secretos, adesea publicarea operei sale era evitată şi o parte din concluziile sale nu ajungeau la oamenii de ştiinţă. La sfârşitul secolului XIX, mult timp după moartea sa, James Clerk Maxwell analizând arhivele lui Cavendish, a constatat lucruri atribuite altora. Cavendish este considerat a fi unul din chimiştii pneumatici ai secolului nouăsprezece aşa ca Joseph Priestley, Joseph Black şi Daniel Rutherford. Combinând metalele cu acizi puternici, Cavendish a obţinut hidrogenul H2, gaz pe care l-a izolat şi studiat. Cu toate că hidrogenul a fost obţinut ceva mai înainte, cum ar fi de Robert Boyle, Cavendish este acela căruia i se atribuie recunoaşterea acestui element. Cavendish a arătat că hidrogenul reacţionează cu oxigenul pentru a forma apa. James Watt şi Antoine Lavoisier au făcut o observare similară, de unde rezultă o controversă în ceea ce priveşte cui i se atribuie această descoperire. Cavendish de asemenea a determinat cu precizie compoziţia atmosferei terestre. El a constatat că 79,167% este aer flogistic, cunoscut acum ca azot şi argon şi 20,8333% aer deflogistic, cunoscut acum ca oxigen. De asemenea, a constatat că 1/120 din atmosferă formează gazul, care a fost identificat aproximativ peste 100 de ani mai târziu ca argon de către William Ramsay şi Lord Rayleigh. Cavendish a murit la 24 februarie, 1810 şi a fost îngropat în biserica, care este acum Catedrala Derby împreună cu strămoşii săi.

Surse: ro.wikipedia.org; www. sanatatea.com; www.glogster.com;

Aniversari culturale 6.09.11(John Dalton)

6.09.1766 S-a născut, la Eagesfield, Anglia JOHN DALTON – chimist şi fizician englez

245 ani de la naşterea chimistului şi fizicianului englez

John Dalton s-a născut pe 6 septembrie 1766 la Eagesfield, în apropiere de Cockermounth din Cumberland, Anglia şi a fost educat la şcoala locală a sectei religioase Quakers. La vârsta de 12 ani el a devenit învăţător la şcoala respectivă, dar în anul 1781 s-a mutat în oraşul învecinat Kendal, unde a rămas până în anul 1787, predând matematica şi ştiinţe. Din anul 1787, a început să ţină un jurnal meteorlogic iar prima sa publicaţie se intitula Observaţii şi eseuri meteorologice, 1793. În acelaşi an Dalton s-a mutat la Manchester, unde a fost desemnat profesor de matematică şi de filosofie naturală la New College. Una din primele sale lucrări a fost despre daltonism, de care a suferit el însuşi. Când New College s-a mutat la York, el a devenit profesor de stat şi particular de matematică şi chimie. Interesul lui Dalton pentru meteorologie l-a determinat să efectueze experimenţe cu proprietăţile diferitelor gaze şi felul în care se dizolvau în lichide. A descoperit legea presiunilor parţiale în amestecurile de gaze perfecte 1801, legea proporţiilor multiple 1803 şi legea solubilităţii gazelor. El şi-a prezentat teoria lui Thomas Thomson de la Universiatea din Glasgow, care a inclus-o în ediţia din anul 1807 a lucrări sale Sistemul chimiei. În 1808 a elaborat, prima teorie atomică bazată pe aspectele cantitative ale reacţiilor chimice. A alcătuit primul tabel al maselor atomice relative ele elementelor, considerând masa atomului de hidrogen ca unitate de masă atomică. Tot în anul 1808, Dalton a publicat prima parte a lucrări sale Noul sistem al filosofiei chimice. John Dalton a fost ales Membru al Societăţii Regale în anul 1822. John Dalton a trăit timp de peste 50 de ani la Manchester, unde şi-a continuat munca de laborator şi predarea. Ieşea rar, singura distracţie fiind o partidă de popice în după-amiezele de joi. A murit pe 27 iulie 1844, la Manchester. În conformitate cu dorinţa sa, după moartea sa, a fost efectuată autopsia pentru a determina cauza a ceea ce mai târziu a fost numit daltonism. Ultimul său experiment a arătat că orbirea nu este o problemă a ochiului în sine, ci este cauzată de un deficit de putere senzorială.

Surse: ro.wikipedia.org; www.ziarullumina.ro; www.sistemul-periodic.go.ro; www.biografiasyvidas.com;

Aniversari culturale 24.08.11(Bartholomaeus Pitiscus)

24.08.1561 S-a născut, la Grunberg, Silezia BARTHOLOMAEUS PITISCUS – matematician german

450 ani de la naşterea matematicianului german

Bartholomaeus Pitiscus s-a născut pe 24 august 1561, în Grünberg, Silezia, acum Zielona, Polonia. Studiază teologia calvinistă la Zerbst, apoi la Heidelberg, viitorul său fiind legat în mare parte de Frederick al IV-lea, elector de Rhein (Rin), fiindu-i mai întâi profesor, apoi preot sfătuitor. Ioan Cazimir, unchiul lui Frederick şi regentul Sileziei, încetează din viaţă în 1592, lăsându-i acestuia cale liberă la conducerea regatului. Frederick îi va continua politica de ostilitate faţă de Biserica Catolică. Pitiscus este un sprijinitor înfocat al politicii calviniste de câştigare a unor poziţii importante de influenţă. Lucrarea sa Trigonometria, compusă din cinci cărţi despre trigonometria plană şi sferică, apare în 1595 la Heidelberg, fiind tradusă în limba engleză în 1614 şi limba franceză în 1619. Lui îi datorăm termenu trigonometrie. Altă lucrare a sa este Thesaurus mathematicus. Bartholomaeus Pitiscus încetează din viaţă pe 2 iulie 1613 în Heidelberg, Germania.

Surse: ro.wikipedia.org; www.scritube.com; en.wikipedia.org; 

Aniversari culturale 23.08.11(Charles Coulomb)

23.08.1806 A murit, la Paris CHARLES COULOMB – fizician francez

205 ani de la moartea fizicianului francez

Charles Auguste de Coulomb s-a născut pe data de 14 iunie 1736, în oraşul Angoulême, Franţa. A studiat matematica şi ştiinţele naturii la Paris, după care a urmat cariera armelor. Charles Auguste de Coulomb a lucrat ca inginer militar pentru Franţa în Indiile de Vest dar s-a retras la Blois, Franţa în timpul Revoluţiei Franceze pentru a continua cercetările în magnetism, frecare şi electricitate. În 1777 a inventat balanţa de torsiune pentru a măsura forţa atracţiei magnetice şi electrice. Cu această invenţie Coulomb a putut formula principiul cunoscut ca Legea lui Coulomb, care guvernează interacţiunea dintre sarcinile electrice. În 1779 Coulomb a publicat tratatul Teoria maşinilor simple o analiză a frecării în mecanică. După război Coulomb a revenit de la pensie şi a ajutat noul guvern în definirea unui sistem metric pentru greutăţi şi măsuri. Unitatea sarcinei electrice, coulombul, a fost numită în onoarea lui. Pe lângă activitatea sa în domeniul ştiinţei, Coulomb a avut o serie de funcţii importante în viaţa publică, în cadrul Ministerului Învăţământului şi funcţia de supraveghetor general al apelor şi izvoarelor. A murit la 23 August 1806 la Paris.

Surse: ro.wikipedia.org; www.scritube.com; tiberiucalina.blogspot.com; www.angouleme.fr;

Aniversari culturale 17.08.11 (Aleksandr Butlerov)

17.08.1886 A murit, la Kazan ALEKSANDR BUTLEROV – chimist rus

125 ani de la moartea chimistului rus

Aleksandr Mihailovici Butlerov s-a născut pe 15 septembrie 1828, în Kazan, fiul al unui proprietar de pământ, un ofiţer în rezervă. El a fost educat la o casă particulară din Kazan, apoi a studiat la gimnaziu din Kazan. La vârsta de 16 ani a intrat la Universitatea de Fizică şi Matematică. În 1849 a absolvit Universitatea. În 1851 Butlerov primit o diplomă de master, iar în anul 1854 la Universitatea din Moscova, a susţinut teza de doctorat, după care a fost ales profesor titular şi în 1857 profesor de chimie la Universitatea din Kazan. În 1851 s-a căsătorit cu Glumilinoy. Precizat pentru prima oară de Butlerov în 1861 conceptul de structură chimică este definit de felul şi numărul relaţiilor reciproce existente între atomii unei molecule, în ultimă instanţă de modul de legare a acestora. Între structura chimică a unei substanţe şi proprietăţile sale fizice şi chimice există o relaţie univocă. Moleculele formate din acelaşi fel şi număr de atomi în care relaţiile reciproce dintre aceştia sunt diferite se numesc izomere, izo-acelaşi, mer-parte, limba greacă. De cele mai multe ori izomerii sunt indivizi chimici diferiţi între ei, cu proprietăţi fizice şi chimice bine individualizate. Butlerov a murit în Kazan pe 17 august 1886. El a fost îngropat în capela familiei Butlerov în cimitirul satului pe malul Kama.

Surse: ro.wikipedia.org; www.biografii.ru; brainwash.ro;

Aniversari culturale 9.08.11(Mihai Viteazul, Leonid Andreev, William Fowler)

9.08.1601 A murit, la Turda MIHAI VITEAZUL – domnitor român

410 ani de la moartea domnitorului român

Mihai Viteazul s-a născut într-o aşezare de la gurile Ialomiţei, în anul 1558, părinţi fiindu-i Pătraşcu vodă cel Bun şi Tudora, sora lui Iane Epirotul, ban al Olteniei. Instruit, cunoştea greaca, turca, energic, perseverent, Mihai s-a îndeletnicit în tinereţe cu treburi de negoţ. A ocupat însă şi funcţii dregătoreşti de la bănişor de Mehedinţi la ban al Craiovei. Mihai a fost numit domnitor în septembrie 1593. A urmărit instalarea autorităţii centrale şi consolodarea acelei părţi din boierime care îi era credincioasă, în frunte cu boierii olteni. După stabilitrea unui sistem de alianţe antiotomane, a început războiul de eliberare de sub dominaţia turcilor încă din anul 1595, înfrângând câteva oşti turceşti şi tătărăşti la Putineiu, Stăneşti, Şerpăteşti şi apoi marea oaste otomană condusă de Sinan Paşa, la Călugăreni pe 13 august 1595 şi la Giurgiu în octombrie 1595. În 1599 l-a învins pe voievodul Andrei Bathory la Şelimbăr şi a pus stăpânire pe Transilvania, iar în mai 1600, după o campanie fulgeratoare, a luat în stăpânire şi Moldova, realizând, la 27 mai 1600, prima unire politică a celor trei ţări române, intitulându-se "domn al Ţării Româneşti, al Transilvaniei şi a toată Ţara Moldovei". Biruit la Mirăslău septembrie 1600 de nobilimea maghiară ajutată de imperiali şi apoi de poloni, care, ocupând Moldova, au pătruns şi în Ţara Românească, a fost nevoit să apeleze direct la ajutorul împăratului Rudolf II. Dar, după ce, împreună cu generalul Basta, a înfrânt armata nobiliară la Guruslău pe 3 august 1601, a fost asasinat mişeleşte la Câmpia Turzii pe 9 august 1601.

9.08.1871 S-a născut, la Oriol, Rusia LEONID ANDREEV – scriitor rus

140 ani de la naşterea scriitorului rus

Leonid Nikolaevici Andreev s-a născut la 9 august 1871 la Oriol. După un debut fulminant în 1901, Andreev este receptat ca unul dintre cei mai de seamă scriitori ai vremii. Scrierile ulterioare Râsul roşu, Guvernatorul, Iuda Iscarioteanul, Povestea celor şapte spânzuraţi etc. stârnesc polemici aprinse în epocă. Cele mai îndrăzneţe căutări stilistice sunt mai uşor sesizabile în dramaturgie, în piese ca Viaţa omului, Anatema, Împăratul Foamete etc. În Scrisori despre teatru 1912-1913, Andreev avansează caracteristicile teatrului panpsihic, ale cărui teze sunt ilustrate în piese ca Ekaterina Ivanovna, Ideea, Recviem, Valsul câinilor şi altele, dar şi în romanul neterminat Jurnalul Satanei. Se stinge din viata la 12 septembrie 1919, în Finlanda.

9.08.1911 S-a născut, la Pittsburgh, S.U.A. WILLIAM ALFRED FOWLER – fizician american

100 ani de la naşterea fizicianului american

William Alfred Fowler s-a născut la 9 august 1911 în Pittsburgh, S.U.A. După urcarea diferitelor trepte ale ierarhiei universitare, devine profesor la Institutul de tehnologie din California. Deşi specializat în fizica nucleară, el se orientează, la începutul anilor 1950, spre astrofizică, în dezvoltarea căreia a avut o contribuţie majoră în problema nucleosintezei stelare. Contribuţiile lui William Fowler şi Subrahmanyan Chandrasekhar la dezvoltarea astrofizicii stelare, pentru care cei doi savanţi au primit premiul Nobel pentru fizică în 1983, se referă la elaborarea unei teorii coerente care explică într-un mod plauzibil naşterea şi evoluţia stelelor. William Fowler, în colaborare cu Sir Fred Hoyle, a analizat din punct de vedere teoretic procesele fizice care au loc în nuc1eul stelelor, iar Chandrasekhar a elaborat teoria cosmogonică privind evoluţia acestora. Conform teoriei lor, o stea se formează din nori de materie interstelară în urma unui proces de contracţie, condensare, datorat forţelor gravitaţionale care acţionează înjurul unui nucleu dens, existent anterior. Ca urmare a creşterii temperaturii la valori de ordinul milioanelor de grade, se declanşează reacţii nucleare de fuziune care au ca rezultat transformarea hidrogenului în heliu. De la un moment dat, masa radiaţiilor emise echilibrează contracţia gravitaţională şi steaua devine stabilă pentru o perioadă lungă de timp, de ordinul miliardelor de ani. A decedat în 14 martie 1995 la Pasadena, California, S.U.A.

Surse: 100 de personalităţi din evul mediu românesc, Marin Matei popescu, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1981; ro.wikipedia.org; www.historia.ro; www.compendium.ro; www.roportal.ro; www..ledabooks.ro; russiapedia.rt.com; www.nobelphysics.com; optdolari.blogspot.com;

Aniversari culturale 1.06.11(Nicolae Milescu Spatarul, Nicolas Leonard Sadi Carnot, Marilyn Monroe, Ziua Internationala a Copilului)

1.06.1636 S-a născut, la Vaslui NICOLAE MILESCU SPĂTARUL – cărturar umanist român

375 ani de la naşterea cărturarului umanist român

Nicolae Milescu Spătarul s-a născut în 1 iunie 1636 la moşia Micleşti lângă Vaslui, ca fiu al unui boier Gavril, originar din Peloponez. A studiat istoria, teologia şi filosofia la Şcoala Patriarhiei din Constantinopole cu profesori vestiţi ca Gabriel Vlasios şi Ion Cariofilis, învăţând limbile latină, elenă, slavonă, turcă şi neogreacă. La 17 ani îl găsim grămătic la curtea domnitorului Gheorghe Ştefan, în Moldova. În 1655 îl însoţeşte pe Gheorghe Ştefan în Ţara Românească, descoperind, în trecere pe la Mănăstirea Neamţ, importante documente legate de domnia lui Alexandru cel Bun. În 1659, noul domn moldovean, Gheorghe Ghica, îi acordă rangul de spătar. În acelaşi an, la 20 noiembrie, îl urmează pe Gheorghe Ghica în Ţara Românească. Aici este numit mare spătar. În 1660 Nicolae Milescu trece în Moldova unde domnea Ştefăniţă Lupu. La 10 ianuarie 1661 termină de tradus din greceşte Catehismul ortodox al patriarhului Afanasie al Alexandriei, “Carte cu multe întrebări, foarte de folos, pentru multe treburi ale credinţei noastre”, în care afirmă originea latină a creştinismului la noi şi latinitatea limbii române. În 1664, aflat la Constantinipol, traduce din “elineşte” folosind vechi versuri slavone, “Vechiul Testament” şi scrierea filosofică “Despre singurul ţiitoru gând” în ianuarie 1671. Este recomandat ţarului Alexei Mihailovici de Mitropolitul Dosoftei al Ierusalimului ca bun teolog şi poligot. Este primit la curtea ţarului, la Departamentul solilor, ca interpret de greacă, latină şi română. În 1672, Nicolae Milescu scrie din porunca ţarului un “Aritmologhion” în limba slavonă şi o “povestire despre Sibile”. Dar faima lui europeană i-a venit de la misiunea încredinţată în 1675 de ţarul Alexei Mihailovici de a conduce o împortantă solie în China, soldată pe plan diplomatic, literar şi ştiinţific cu trei scrieri de o excepţională însemnătate în cadrul cel mai larg al contactelor dintre Europa şi Asia: “Cartea în care e descrisă călătoria prin Siberia, din oraşul Tobolsc până la hotarul Chinei”, “Raportul soliei în China” şi “Descrierea Chinei”. De altfel aceste lucrări îl aşează pe Nicolae Milescu între marii etnografi ai lumii şi între pionierii sinologiei. Opera lui nu este numai jurnalul plin de peripeţii al unei ambasade trimise în misiune diplomatică în China, ci este o carte modernă de explorare ştiinţifică a unor ţinuturi până atunci mai puţin cunoscute europenilor. Călătorind pe drumuri necunoscute, printre popoare şi rase diferite, vâslind pe râuri pe care nu mai vâslise nici un european până la el, curiozitatea, veşnic trează a acestui moldovean din sec. al XVIII-lea, se opreşte asupra configuraţiei solului descris în amănunţime, râurilor pe care le străbate, notează aspectul particular al munţilor, face măsurători topografice. Privirea lui iscoditoare a prins şi viaţa specific omenească pe care o trăiesc popoarele aşa de diferite ca înfăţişare, ocupaţia, armele, manifestările religioase, superstiţiile. În 1708, Nicolae Milescu Spătarul moare, la vârsta de 72 de ani, lăsând posterităţii multiple dovezi ale prodigioasei sale personalităţi.

1.06.1796 S-a născut, la Paris NICOLAS LEONARD SADI CARNOT – fizician francez

215 ani de la naşterea fizicianului francez

Nicolas Leonard Sadi Carnot s-a născut pe 1 iunie 1796 în Paris, primul fiu al unui eminent lider militar şi geometru, Nicholas Marguerite Lazare Carnot, fratele mai mare al lui Hippolyte Carnot şi unchiul lui Marie François Sadi Carnot. Tatăl său l-au numit după poetul persan Sadi din Shiraz şi el a fost mai cunoscut după acest al treilea nume. De la vârsta de 16 ani (1812), a trăit la Paris şi a urmat cursurile la École Polytechniqueunde unde a avut ca profesori pe Joseph Louis Gay-Lussac, Simeon Denis Poisson şi André- Marie Ampère. După absolvire a devenit ofiţer în armata franceză, înainte de a face cercetării ştiinţifice în teoria căldurii. Din 1814, el a servit în armată. După înfrângerea finală a lui Napoleon în 1815, tatăl său a plecat în exil. El a obţinut mai târziu concediu permanent de absenţă din armata franceză. La 28 de ani în 1824 a publicat o carte intitulată Reflecţii asupra puterii motrice a focului, în care a dat prima descriere de succes a motoarelor termice, cunoscută azi sub numele de Ciclul Carnot. Nicolas Leonard Sadi Carnot a murit din cauza epidemiei de holeră, la doar 36 de ani pe 24 august 1832. Din cauza îngrijorării răspândirii holerei, multe dintre lucrurile şi scrierile sale au fost înmormântate împreună cu el. Astfel, doar câteva scrieri ştiinţifice au supravieţuit în afară de cartea sa.

1.06.1926 S-a născut, la Los Angeles California MARILYN MONROE – actriţă americană

85 ani de la naşterea actriţei americane

Marilyn Monroe pe numele său adevărat Norma Jean Baker, s-a născut pe data de 1 iunie 1926, în Los Angeles, California. Şi-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei în orfelinat. Potrivit majorităţii biografilor, tatăl său biologic a fost Charles Stanley Gifford, agent de vânzări pentru un studio cinematografic unde lucra mama lui Monroe, Gladys Pearl Monroe Baker Eley. Dar, potrivit certificatului ei de naştere, tatăl ar fi norvegianul Martin Edward Mortensen. Mama, Gladys Baker, având serioase probleme psihice, a fost internată la un sanatoriu când Marilyn avea numai cinci ani. De aceea, fetiţa a copilărit alături de mai multe familii adoptive, unde a fost neglijată şi abuzată, iar ulterior a fost lăsată într-un orfelinat. A renunţat la liceu când avea 16 ani şi s-a căsătorit cu un muncitor în vârstă de 21 de ani, Joe Dougherty. Acesta a plecat să lupte în cel de-al doilea război mondial, timp în care Norma Jeane Dougherty a început să lucreze într-o fabrică. A fost remarcată de fotograful militar David Conover, care i-a oferit să colaboreze cu o agenţie de modelling. Monroe a acceptat şi a pozat în câteva reviste, ceea ce i-a deschis unele porţi în industria filmului. Primele ei filme au fost făcute pentru 20th Century Fox, într-o vreme în care ea şi-a luat numele care a făcut-o celebră. Dacă în primii ani a avut numai apariţii în roluri minore, Marilyn a început să fie cunoscută, ajutată fiind şi de remarcabila ei prezenţă scenică. La numai 24 de ani, 20th Century Fox i-au propus un contract de şapte ani, transformând-o într-o adevărată "bombă sexy". Imaginea de sex-symbol este confirmată prin filme precum „All About Eva”, "Niagara", "Love Nest", "Don't Bother to Knock", "How to Marry a Millionaire" şi "Seven Years Itch". Şi-a concentrat mereu eforturile să obţină roluri consistente, iar la un anumit moment dat visul i-a devenit realitate. Marele ei regret a fost că, pentru majoritatea oamenilor, nu era mai mult decât un chip blond cu forme apetisante. Marilyn a dus o luptă colosală pentru a face cunoscută şi cealaltă parte a sa, talentul şi fragilitatea. A făcut un rol de comedie excelent în filmul Staţia de autobuz, din 1955. La opt ani după divorţul de Joe Dougherty, în 1946, ea se căsătoreşte cu celebrul jucător de baseball Joe DiMaggio. Nici această căsnicie, nici mariajul ulterior cu dramaturgul Arthur Miller nu i-au adus împlinirea. Ultima s-a apariţie pe marile ecrane a fost în 1961, în filmul „Inadaptaţii”, scris special de Miller pentru ea. Cei doi au divorţat cu o săptămână înainte de premiera filmului. În perioada următoare, Marilyn a încercat să mai facă un film, însă a fost concediată din cauza bolilor frecvente şi absenţelor îndelungate de pe platourile de filmare, despre care mulţi considerau că au fost cauzate de dependenţa ei de droguri. În 5 august 1962, a murit din cauza unei supradoze de somnifere. 

1.06 ZIUA INTERNAŢIONALĂ A COPILULUI

Surse: Aniversări Culturale, Nr. 1/2011, Editura Bibliotecii Naţionale a României, Bucureşti, 2011; www.ro.wikipedia.org; biblioteca.vaslui.ro; www.giosan.ro; en.wikipedia.org; www.evitherm.org; www.hotnews.ro; www.cinema8.ro;

Aniversari culturale 12.04.11(Primul zbor in spatiu, Gheorghe Manu)

12.04.1961 Primul zbor din lume al cosmonautului IURI GAGARIN, la bordul navei VOSTOK I

50 de ani de la primul zbor al cosmonautului Iuri Gagarin

În 12 aprilie 1961, primul om a zburat în spaţiu. Acesta a fost Iuri Gagarin, la bordul navei Vostok I, făcând un înconjur complet al Pământului. Zborul a durat 180 de minute. Iuri Gagarin s-a născut la Moscova, pe 9 martie 1934, iar în 1955 se înrola în aviaţia sovietică, pentru ca patru ani mai târziu să înceapă antrenamentele pentru a deveni cosmonaut. Pe 12 aprilie 1961, visul său de a vedea Pământul din spaţiu se împlinea la bordul rachetei Vostok 1. După numai 14 minute de la lansare, racheta – încarcată doar cu provizii de apă şi oxigen – părăsea atmosfera Terrei, intrând în spaţiul cosmic. Atunci a văzut pentru prima dată planeta albastră în toată splendoarea ei. “Cerul este foarte întunecat, iar Pământul este albăstrui”, au fost cuvintele lui Gagarin referitoare la acel moment unic, notând şi faptul că toate corpurile cereşti se văd mult mai bine de acolo, din spaţiu. Zborul în jurul Terrei a fost lipsit de peripeţii şi a durat o oră şi 48 de minute, timp în care Gagarin a experimentat imponderabilitatea şi influenţa condiţiilor de zbor în spaţiu asupra organismului său. La întoarcere, după intrarea în atmosferă, cosmonautul s-a paraşutat din capsula care se decuplase de rachetă. Iuri Gagarin a murit şapte ani mai târziu, în 1968, într-un tragic accident de avion, în timpul pregătirilor pentru o a doua misiune în spaţiu. Rusul, care la numai 27 de ani devenea primul om care a zburat în spaţiu, a intrat în istorie, lăsând în urma sa o imensă poartă deschisă către cosmos.

 

12.04.1961 A murit, la Aiud GHEORGHE MANU – fizician român

50 de ani de la moartea fizicianului român

Gheorghe Manu s-a născut la Bucureşti la 13 februarie 1903 în Bucureşti. Tatăl - Ioan G. Manu - consilier la Curtea de Casaţie, bunicul - general Gheorghe Manu - luptător în războiul de independenţă şi ministru în mai multe rânduri, mama - Elisabeta Cantacuzino - descendentă din Şerban Cantacuzino, domnul Ţării Româneşti. Studiază la Facultatea de Fizică din Bucureşti. Doctor în fizică nucleară la Paris, unde Marie Curie îi oferă conducere unei secţii importante din institut şi o catedră la Sorbona cu condiţia renunţării la cetăţenia română. Refuză şi se întoarce la Bucureşti, unde, între 1935-1944, funcţionează ca profesor la catedra de fizică nucleară a Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti. Este considerat, alături de profesorul Horia Hulubei, unul dintre cei mai mari fizicieni atomişti ai ţării. Cunoştinţe temeinice în domeniile: filosofie, teologie, drept, istorie şi literatură, de care au beneficiat colegii de detenţie de mai târziu. Intră în Mişcarea Legionară în anul 1937, iar în 1943 este conducător interimar al acesteia. În 1945 face parte din comitetul de conducere al Mişcării Naţionale de Rezistenţă anticomunistă. Redactează documentul În spatele Cortinei de Fier, expediat şi tipărit în occident. Arestat în 1948, este condamnat la muncă silnică pe viaţă. Este trimis să lucreze la minele de plumb de la Baia Sprie împreună cu alţi 60 de deţinuţi, ca măsură disciplinară în urma unei greve. Revine la Aiud în 1954, unde susţine prin alfabetul morse sute de conferinţe şi prelegeri multidisciplinare. Se stinge din viaţă pe 12 aprilie 1961 în Aiud.

Surse: www.ro.wikipedia.org; g1b2i3.wordpress. com; www.aerospaceguide.net; www.fgmanu.ro;

Aniversari culturale 4.04.11(Petru Anghel, Simion Stoilov)

4.04.1931 Se naşte, la Ciugud, Alba PETRU ANGHEL – poet român

80 de ani de la naşterea poetului român

Petru Anghel s-a născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, judeţul Alba. Urmează liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, între anii 1942-1950. Facultatea de Filologie (1950 - 1954) urmată la Bucureşti, îl „formează” în tainele literaturii şi ale scrisului, dar îl îndepărtează, ca spaţiu, de locurile natale. Debutul în presa centrală, cu poezie, în martie 1954, în „Gazeta literară” condusă de Zaharia Stancu va fi începutul unui şir lung de volume de-a lungul timpului, poetul Petru Anghel fiind membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1976. Criticii literari l-au asemănat cu Octavian Goga, Slavici şi Agârbiceanu, Coşbuc, Blaga sau Pavel Dan. Volumele de poezie publicate: Final deschis (Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1967), Firul de iarbă (Bucureşti, Editura Albatros, 1979), Frumosule fiu (Bucureşti, Editura Eminescu, 1975), Fiinţa noastră cea de toate zilele (Bucureşti, Editura Albatros, 1977 – Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Sibiu), Frunza în octombrie (Bucureşti, Editura Eminescu, 1979), Foşnetul verii în Transilvania (Bucureşti, Editura Eminescu, 1983), Facă-se voia voastră (Bucureşti, Editura Albatros, 1985), Fondul principal de cuvinte (Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1986), Fascinaţia ierbii (Bucureşti, Editura Eminescu, 1988), Fermece pentru copii (din fermecate farmacii) (Bucureşti, Casa editorială Odeon, 1993, cu ilustraţii de Tia Peltz), Foamea de aer (Bucureşti, Casa editorială Odeon, 2003, selecţie din toate volumele anterioare), în manuscris: Frunza memoriei sau memoria frunzei (memorii).

4.04.1961 A murit, la Bucureşti  SIMION STOILOV – matematician român

50 de ani de la moartea matematicianului român

Simion Stoilov s-a născut la Bucureşti la 14 septembrie 1887. Simion Stoilov provenea dintr-o familie de sârbi refugiaţi în ţara noastră. A fost făcut ofiţer pe timpul lui Alexandru Ioan Cuza. Ca ofiţer, a participat la războiul din 1877. Mama lui Simion Stoilov a fost olteancă, din Craiova. În acest oraş viitorul matematician, Simion Stoilov, a urmat cursul primar, la şcoala Obedeanu, şi liceal. La vârsta de 13 ani a rămas orfan de tată. Simion Stoilov nu şi-a făcut studiile universitare în ţară, ci la Sorbona. După absolvirea liceului, el a plecat în 1907 la Paris, cu gândul de a se face inginer. Dar s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe, unde a fost student al lui Emile Picard, Henri Lebesgue, Emile Borel, Edouard Goursat şi Jacques Hadamard; Şi-a luat licenţa în matematici la Sorbona, în 1910. Tot la Sorbona Stoilov şi-a trecut doctoratul în matematici în iunie 1916. Deşi teza era gata din 1914, doctoratul şi l-a susţinut mai târziu, fiindcă în intervalul 1914-1916 a fost concentrat ca ofiţer, în ţară. În iunie 1919 îşi trece docenţa în Analiză Matematică la Universitatea din Iaşi, Facultatea de Ştiinţe. În ianuarie 1920 a fost numit conferenţiar de Algebră Superioară la aceeaşi facultate, unde funcţionează până la 12 decembrie 1921. La această dată este trecut conferenţiar de Analiză Matematică la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, iar la 1 aprilie 1923 este numit profesor titular de Teoria Funcţiilor şi Algebră Superioară la Universitatea din Cernăuţi, Facultatea de Ştiinţe. În 1936 Simion Stoilov a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1945, membru titular, secţia ştiinţifică. Stoilov a decedat la Bucureşti, la 4 aprilie 1961, în urma unei congestii cerebrale. A fost incinerat la crematoriul "Cenuşa".

Surse: www.ro.wikipedia.org; www.adevarul.ro; www.poezie.ro; www.obedeanu.go.ro; en.wikipedia.org;