Aniversari culturale 11.06.2014 (Richard Strauss)

11.06.1864  S-a născut la Munchen,  RICHARD STRAUSS  – compozitor german

150 ani de la naşterea compozitorului german

Richard Strauss s-a născut pe 11 iunie 1864, la München, fiind fiul lui Franz Joseph Strauss, cornist principal în Orchestra Curţii Munchen. De mic a demonstrat aptitudini muzicale deosebite, primul profesor fiind chiar tatăl său. Apoi adolescentul Richard s-a instruit în materie de teorie, armonie, orchestraţie, studiind temeinic la pian şi vioară. Încă de la începutul prodigioasei sale cariere Richard Strauss s-a impus ca un valoros  compozitor, orchestra fiindu-i mediul cel mai familiar. Primele sale compoziţii, marcate de influenţa lui Berlioz şi Brahms, erau clasice, dar în scurt timp Strauss a început să compună în stilul mai liber, romantic, consacrat de Liszt şi Wagner. Până să împlinească 30 de ani Strauss se dovedise un compozitor prolific. După o perioadă în care a scris compoziţii mai mici, dar primite cu entuziasm de public, Strauss s-a decis să abordeze un nou gen, mult mai dificil - opera. În paralel s-a decis să se dedice muzicii şi ca dirijor, post pe care l-a ocupat timp de 12 ani în cadrul Filarmonicii din Berlin. Din păcate perioada în care a lucrat ca dirijor l-a consumat atât de intens încât a găsit prea puţin timp pentru a compune. Abia mult mai târziu va mai trece printr-o nouă etapă de creativitate maximă, care a dat naştere unui şir de opere mature, deşi marcate de o nostalgie a clasicismului tinereţii. Părea că Richard Strauss este un compozitor care lucra "în salturi", căruia îi trebuia foarte mult timp pentru a se pregăti, pentru a acumula inspiraţie şi a-i da o formă. Pe parcursul vieţii realizează o sinteză modernă a romantismului aflat în prelungirea idealului clasic. Dintre numeroasele sale lucrări amintim poemele simfonice „Don Juan”, ”Till Eulenspiegel”, ”Aşa grăit-a Zarathustra”, apoi „Simfonia Alpilor” şi „Simfonia domestică”, ca şi operele „Salomeea”, „Cavalerul rozelor”, „Electra” (în total 14 creaţii de acest fel), plus câteva balete. Richard Strauss s-a stins din viaţă pe 8 septembrie 1949, la Garmisch-Partenkirchen în Germania.

Surse: ro.wikipedia.org;   www.artline.ro; www.mesageruldecovasna.ro; www.classicfm.com; www.youtube.com;

Aniversari culturale 2.08.11(Gheorghe Burada, Mihail Jora)

2.08.1831 S-a născut, la Iaşi GHEORGHE BURADA – dirijor român

180 ani de la naşterea dirijorului român

Gheorghe Burada s-a născut pe 2 august 1831, la Iaşi. Este primul fiu dintr-o veche familie de cărturari din părţile Odobeştilor. Tatăl său, Tudorachi Burada, căpătase diferite ranguri boiereşti, pînă la cea de vornic. Mama lui, Maria, femeie cultă, cu alese calităţi pedagogice şi culturale, a transmis fiilor ei dragostea pentru literatură şi muzică. Soţii Burada au avut şase copii: Gheorghe, Teodor, Constantin, Mihai, Ion şi Eufrosina. Primii patru s-au ocupat amănunţit de muzică, dovedind remarcabile calităţi artistice. Gheorghe Burada a studiat vioara în casa părintească. S-a perfecţionat peste hotare cu diferiţi profesori particulari la Paris, Viena şi Dresda. Numele lui a rămas însă legat nu de cariera de violonist, ci de cea de dirijor de cor şi profesor de teorie-solfegii. Primele coruri din Moldova de la Biserica Sf. Atanasie 1854, Biserica Trei Ierarhi 1860 şi de la Mitropolia Moldovei şi Sucevei 1864 s-au constituit prin strădania acestui neobosit muzician. Gheorghe Burada a fost şef de orchestră la Teatrul cel Mare din Copou în mai multe rânduri, a făcut aranjamente muzicale pentru o serie de piese din repertoriul teatrului. Lucrarea teoretică Principii elementare de muzică 1860 a fost manualul de bază după care au învăţat elevii conservatorului de Muzică şi Declamaţiune din Iaşi, unde a lucrat ca profesor timp de aproape un deceniu. Atras de compoziţie, Gheorghe Burada a scris o Uvertură naţională 1852, un imn 1855, piese de salon, potpuriuri naţionale, liturghii etc. Gheorghe Burada a murit pe 25 martie 1870, la Iaşi, în plină ascensiune artistică.

2.08.1891 S-a născut, la Roman MIHAIL JORA – compozitor şi dirijor român

120 ani de la naşterea compozitorului şi dirijorului român

Mihail Jora s-a născut la 2 august 1891 în Roman, a început studiile muzicale la Conservatorul din Iaşi, continuând apoi la Leipzig. A fost nevoit să întrerupă studiile din cauza Primului Război Mondial, la care Jora a luat parte activ, luptând pe front. După terminarea războiului şi-a reluat studiile, de data aceasta în capitala franceză. Reîntors în ţară, compozitorul a desfăşurat o bogată activitate atât ca pianist, dirijor şi critic, cât şi ca director muzical al Societăţii Române de Radiodifuziune din 1928 şi ca profesor de compoziţie la Conservatorul din Bucureşti din 1929. Jora a jucat un rol esenţial în formarea mai multor generaţii de muzicieni, unul dintre elevii săi fiind şi pianistul şi compozitorul român Dinu Lipatti. Jora a compus primele balete româneşti, Curtea veche, La Piaţă, Când strugurii se coc şi Întoarcerea din adâncuri, în care a utilizat, subiecte din viaţa românească, ritmuri din jocurile populare româneşti. Opera sa cuprinde o multitudine de lieduri, dintre care cel mai cunoscut este cel scris pe versuri de Octavian Goga Cinci cântece, opus 11 sau lucrări camerale Cvartetul de coarde, opus 9, compus în anul 1926. În 1955, Jora a fost numit membru al Academiei Române. Compozitorul a murit la 10 mai 1971, la Bucureşti. În onoarea sa, Studioul de Concerte al Palatului Radio poartă numele Mihail Jora, iar Uniunea Criticilor Muzicali organizează anual la Bucureşti Concursul naţional de interpretare muzicală Mihail Jora.

 

Surse: ro.wikipedia.org; www.evenimentul.ro; www.amosnews.ro; www.adevarul.ro;

Aniversari culturale 21.06.11(Hermann Scherchen)

 

21.06.1891 S-a născut, la Berlin, HERMANN SCHERCHEN – dirijor german

120 ani de la naşterea dirijorului german

Hermann Scherchen s-a născut pe 21 iunie 1891, la Berlin, într-o familie berlineză foarte modestă, a avut parte de o celebritate timpurie, favorizată şi de strădania de a-şi constitui un repertoriu complex, îmbinându-i pe Mozart şi Verdi cu Krenek şi Kurt Weill. Şi-a investit energia, dincolo de nenumăratele turnee, în întreprinderi intelectuale dintre cele mai diverse, de la editarea de reviste de muzicologie, de la cursurile pentru tineri dirijori şi interpreţi până la construirea de orchestre, coruri şi instituţii musicale. A trăit o intensă viaţă sentimentală alături de mai multe soţii, ultima fiind pe jumătate româncă, Pia Andronescu , cu care a avut nouă copii. A stăruit cu o exemplară consecvenţă în credinţele sale etice şi politice, în virtutea cărora n-a ezitat, cu preţul unor evidente riscuri şi consecinţe, nu o dată grave, asupra carierei, să-şi manifeste simpatia pentru o utopică revoluţie socială „cu faţă umană“, în care proiecta inclusiv experimentul artistic ca pe un soi de insurgenţă faţă de încremenirea academist-burgheză. A refuzat orice concesii repertoriale şi ideologice care i-ar fi facilitat rămânerea în Germania după 1933, integrându-se, din contră, cercurilor militante ale exilului. Iar în anii 1950 i-a contrariat pe unii apologeţi occidentali ai „războiului rece“ prin gesturi elocvente, precum repetate prezenţe la pupitrul unor orchestre de dincolo de Cortina de Fier. A murit pe neaşteptate la Florenţa, pe 12 iunie 1966, la câteva zile după ce a dirijat, în premieră mondială, opera Orfeida de Gian Francesco Malipiero.

Surse: www.ro.wikipedia.org; www.observatorcultural.ro; www.bach-cantatas.com;

Aniversari culturale 24.05.11(Paul Paray)

24.05.1886 S-a născut în Le Tréport, Franţa PAUL PARAY – dirijor şi compozitor francez

125 de ani de la naşterea dirijorului şi compozitorului francez

Paul Paray s-a născut la 24 mai 1886 în micul oraş de coastă Le Tréport. Tatăl lui Paray, Auguste, a fost un sculptor şi organist la biserica St Jacques, şi lider al unei societăţi muzicale de amatori. Mai târziu, Paul Paray a plecat la Rouen pentru a studia muzica cu stareţii Bourgeois şi Bourdon, şi orga cu Haelling. Acest lucru l-a pregătit pentru a intra în Conservatorul din Paris. În 1911, Paul Paray a câştigat Premier Grand Prix de Rome pentru cantata lui Yanitza. Când Primul Război Mondial a început, Paul Paray a fost chemat la arme şi s-a alăturat armatei franceze. În 1914, el a fost prizonier de război în tabăra Darmstadt, unde a compus un cvartet de coarde. După război, Paray a fost invitat să dirijeze orchestra de Cauterets de Casino. Aceasta a fost o rampă de lansare pentru el. Mai târziu, a fost directorul muzical al Monte Carlo Orchestra, şi preşedinte al Concertelor Colonne. În 1922, Paray a compus baletul Adonis probleme. În 1931, el a scris Liturghia pentru 500 de ani de la Moartea Ioanei d'Arc, care a avut premiera la catedrala din Rouen pentru a comemora 500 de ani de la moartea martirei Ioana d' Arc. În 1935, el a scris Simfonia a 1 în C major, care a avut premiera în cadrul Concertelor Colonne. El a compus Simfonia a 2 în A major în 1941. În 1952, a fost numit director muzical al Orchestrei Simfonice din Detroit, a realizat numeroase înregistrări pentru Mercury Records, Living Prezenţa. Paray s-a specializat în literatura de specialitate simfonică franceză. Unul dintre cele mai renumite înregistrari a lui Paray, efectuată în octombrie 1957, este Simfonia a 3 in C minor. În timpul carierei sale lungi, Paul Paray a fost onorat cu cele mai mari distincţii, în Franţa, Statele Unite şi Monaco. Primul Grand Prix de Rome în compoziţia din 1911, ales preşedinte al dirijorilor francezi şi membru al Academiei de Arte Frumoase în 1950, doctor în drept de la Universitatea Wayne în 1956, Freeman din Detroit, numit Mare Ofiţer al Ordinului Grimaldi în 1967, Marea Cruce a Ordinului de Merit în 1971, a fost ridicat la gradul de Mare Cruce a Legiunii de Onoare în 1975. Gabriel Faure şi Camille Saint-Saens ambii muzicieni l-au precedat. Se stinge din viaţă pe 10 octombrie 1979, la scurt timp după un concert cu prietenul lui Yehudi Menuhin şi în ajunul a trei spectacole noi cu Orchestra din Paris. Potrivit voinţei sale, se odihneşte în cimitirul din oraşul său natal, Tréport, care a jucat un rol important în formarea sa iniţială şi l-a inspirat cu temele mai multor compoziţii muzicale.

Surse: www.ro.wikipedia.org; www.paulparay.com; www.resmusica.com;

Aniversari culturale 11.04.11(Theodor Rogalski)

11.04.1901 S-a născut, la Bucureşti THEODOR ROGALSKI – pianist şi dirijor român

110 de ani de la naşterea pianistului şi dirijorului român

Theodor Rogalski s-a născut pe 11 aprilie 1901 în Bucureşti. A făcut studii muzicale temeinice în Bucureşti la Conservator, între anii 1919-1920, cu Gheorghe Cucu, Alfonso Castaldi, Dimitrie Cuclin, la Leipzig între anii 1920-1923, cu Siegfried Karg-Elent, Wunsche şi la Schola Cantorum din Paris între anii 1924-1926, cu Vincent d'Indy, Maurice Ravel. A fost corepetitor la Opera Română între anii 1926-1930, dirijor al Orchestrei Radio în perioada 1930-1951 şi al Filarmonicii între 1950-1954, director artistic şi director al Ansamblului Periniţa în perioada 1950-1952, profesor de orchestraţie la Conservator între anii 1950-1954. Ca pianist a susţinut multe recitaluri camerale. Ca dirijor a apărut în fruntea orchestrelor româneşti şi străine, a realizat înregistrări discografice. A orchestrat o cantitate impresionantă de piese din cele mai diverse genuri, a cules şi prelucrat folclor. Printre distincţiile obţinute se numără cele pentru compoziţie: menţiuni şi Premiul al II-lea Enescu; menţiune la Concursul Internaţional de la Veneţia, 1933. Absorbit în principal de activitatea dirijorală, Rogalski a compus relativ puţin, dar la un nivel calitativ ridicat: muzică de teatru, trei balade pentru tenor şi orchestra: Iancu Jianu, Toma Alimos, Mihu Copilu'; muzică simfonică: Două dansuri româneşti pentru suflători, baterie şi pian la patru mâini, Două schiţe simfonice, Două capricii pentru orchestră, Trei dansuri româneşti; muzica la filmul Viaţa învinge; piese camerale instrumentale: Cvartetul de coarde din 1925 şi vocale. Se stinge din viaţă pe 2 februarie 1954 la Zurich.

Surse: www.ro.wikipedia.org; www.scritube.com; www.adevarul.ro;