Activitati culturale 17.06.2015 (Lecturi de vacanta)

17.06.2015  LECTURI DE VACANŢĂ

PREZENTARE  DE CARTE

Pentru popularizarea fondului de carte Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, a organizat o prezentare de carte intitulată „Lecturi de vacanţă”. Activitatea s-a desfăşurat în incinta şcolii generale „Ion Creangă” din comuna noastră. 

Activitati culturale 10.06.2015 (Baietii din strada Pal)

10.06.2015   BĂIEŢII DIN STRADA PAL  –  MOLNAR FERENC

RECENZIE  DE CARTE

Pentru popularizarea fondului de carte Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, a organizat o recenzie de carte şi anume romanul "Băieţii din strada Pal" de Molnar Ferenc. Activitatea s-a desfăşurat în incinta şcolii generale „Ion Creangă” din comuna noastră, la care au participat eleviii clasei a VII-a.

Molnar Ferenc este pseudonimul literar al lui Ferenc Neumann (1878-1952). La vârsta de 18 ani, şi-a început cariera în jurnalism şi studiile de drept internaţional la Universitatea din Geneva. A făcut parte din colectivul redacţional al ziarului Budapesti napló, ocazie cu care şi-a schimbat numele german, pentru a putea fi perceput ca scriitor mghiar, ca mulţi alţi scriitori, a abandonat timpuriu o carieră de jurist în favoarea uneia de jurnalist al cărei apogeu a fost probabil atins în timpul celui de-al doilea război mondial când a fost corespondent de război. Ca mulţi alţi jurnalişti, Molnar a devenit scriitor şi nu unul oarecare. Este cunoscut mai ales pentru teatrul său de succes care s-a jucat nu numai în Ungaria, ţara sa natală, dar şi în Germania, Austria şi Statele Unite. Scrierile sale se carecterizau printr-o severă critică socială îndulcită de un stil ironic, uşor amuzant. Dintre romanele sale doar unul s-a remarcat. Scris în anul 1907, „Băieţii din strada Pal” este inspirat din viaţa unui cartier sărac al Budapestei. Dincolo de adânca sensibilitate cu care este scris, romanul impresionează prin prospeţimea cu care scriitorul ajuns la maturitate îşi aminteşte în cele maimici detalii universul de gânduro, de sentimente, de bucurii şi necazuri ale copilăriei. În copilăria noastră, cu toţii am fi vrut să fim curajoşi precum Boka, hotărâţi precum Nemecsek şi visăm la un loc care să ne ofere siguranţa unui cămin, precum maidanul pentru băieţii din Strada Pál. Romanul redă povestea unor şcolari din Budapesta care îşi apără locul lor de joacă, maidanul, de un grup rival. Decorul este oferit de societatea în transformare a capitalei maghiare dinaintea primului război mondial, dar succesul internaţional neîntrerupt al romanului până în zilele noastre constituie o dovadă că este purtătorul unor aspecte de viaţă care ar fi putut avea loc oriunde şi oricând. Personajele principale ale romanului - Nemecsek Ernő, Boka, Geréb, Áts Feri - prezintă modele de caracter care devin reprezentative la simpla amintire a numelui. Finalul romanului este unul aproape filosofic, în care trecerea anilor şi schimbarea locurilor fac ca tot ce odată a fost la propiu o problemă de viaţă şi de moarte să fie acum de neînţeles, izolat definitiv într-o lume de nicăieri, de niciodată.

Surse: Băieţii din strada Pal, Molnar Ferenc, Editura Vizual, Bucureşti, 1998, ro.wikipedia.org;  www.libris.ro; 

Activitati culturale 9.06.2015 (Charles Dickens)

9.06.1870 S-a stins din viaţă, la Higham, Anglia, CHARLES DICKENS – scriitor englez

145 ani de la moartea scriitorului englez – EXPOZIŢIE DE CARTE

Pentru atragerea unui număr cât mai mare de utilizatori la activităţile Bibliotecii „Nicolae Iorga” din comuna I.C. Brătianu, astăzi data de mai sus, am organizat o expoziţie de carte la sediul bibliotecii  intitulată „CHARLES DICKENS”.

Charles John Huffam Dickens s-a născut la 7 februarie 1812, la Portsmouth, pe coasta de sud a Angliei, fiind al doilea dintre cei opt copii ai familiei. La vârsta de 9 ani a fost trimis la şcoală, dar în scurt timp a fost nevoit să renunţe la studii, pentru că tatăl său a fost întemniţat din cauza datoriilor acumulate. Charles a fost nevoit atunci să lucreze la o fabrică care producea cremă de ghete. A fost o perioadă extrem de dificilă din viaţa sa, în care a experimentat diferite stări, de la singurătatea apăsătoare până la disperare, momente pe care nu avea să le mai uite niciodată şi pe care avea să le ilustreze, mai târziu, în romanele ''David Copperfield'' şi ''Marile speranţe''. Trei ani mai târziu, familia a intrat în posesia unei moşteniri care a permis achitarea datoriilor şi reîntoarcerea lui Charles la şcoală. Din 1833, a devenit jurnalist parlamentar pentru publicaţia ''The Morning Chronicle'', relatând dezbaterile parlamentare şi călătorind prin Anglia pentru a scrie despre campaniile electorale. De asemenea, în aceeaşi perioadă începe să publice o serie de schiţe şi povestiri sub pseudonimul Boz, reunite ulterior în volumul ''Schiţele lui Boz''. În aprilie 1836, s-a căsătorit cu Catherine Hogarth, devenind capul unei familii numeroase, cu 10 copii. Publicarea romanului "Documentele postume ale Clubului Pickwick" între 1836-1837 l-a făcut celebru. Între timp, Dickens devenise editor al publicaţiei Bentley's Miscellany, în care a început să publice primul său roman, ''Oliver Twist'',care spune povestea unui copil orfan, pe care Dickens l-a înzestrat cu propriile sale trăiri, emoţii şi sentimente, experimentate de el în anii grei ai copilăriei şi ai adolescenţei, când era nevoit să trudească pentru a-şi câştiga existenţa. Romanul a fost foarte apreciat atât în Europa, cât şi în America. Din 1838 până în 1841, a publicat ''Nicholas Nickleby'', ''The Old Curiosity Shop'' şi ''Barnaby Rudge''. După prima vizită în SUA, Dickens petrece un an în Italia (1845), unde scrie ''Pictures from Italy''. Următorii doi ani, publică, în foileton, următorul roman, ''Dealings with the Firm of Dombey and Son''. Din 1849 până în 1850, a lucrat la ''David Copperfield'', roman în care abordează din nou propriile sale experienţe, de la copilăria marcată de greutăţi până la cariera de jurnalist. În anii '50, Dickens a suferit două pierderi devastatoare, pe cea a fiicei sale şi pe cea a tatălui, iar în 1858 divorţează şi de soţie. În această perioadă, romanele sale au căpătat o perspectivă sumbră. În ''Bleak House'', publicat tot în foileton între 1852 şi 1853, tratează ipocrizia societăţii britanice, fiind considerat romanul cel mai complex al autorului. A urmat ''Hard Times'' (1854) şi ''Little Dorrit'', care fac parte din acelaşi registru. Depăşind această perioadă sumbră, în 1859 Dickens publică, în ''All the Year Round'', romanul istoric ''A Tale of Two Cities'', a cărui acţiune se petrece în perioada Revoluţiei Franceze, urmat de ''Great Expectations'' (1860-1861), considerat una dintre cele mai mari realizări literare ale scriitorului. Câţiva ani mai târziu, Dickens scrie ''Our Mutual Friend'', roman ce analizează impactul psihologic al bogăţiei în societatea londoneză. În 1865, Dickens a suferit un accident de cale ferată, căruia i-a supravieţuit, dar fără să-şi mai revină vreodată complet. În pofida stării fragile de sănătate, a continuat să călătorească până în 1870. Se stinge din viaţă pe 9 iunie 1870 la Higham, Anglia. A fost înmormântat în Colţul Poeţilor din Catedrala Westminster Abbey.

Surse: Marile speranţe, Charles Dickens, Editura Mondero, Bucureşti, 1998; ro.wikipedia.org; www.autorii.com; www.ziuanews.ro;

Aniversari culturale 8.06.2015 (Robert Schumann)

8.06.1810  S-a născut la Zwickau, Germania  ROBERT SCHUMANN  –  compozitor german

205 ani de la naşterea compozitorului german

Robert Schumann s-a născut pe 8 iunie 1810 la Zwickau, Germania. Schumann este fiul unui editor, ce a avut grijă ca fiul său să-şi îmbogăţească cultura atât în literatură cât şi în muzică. De la şapte ani Schumann compune muzică iar la vârsta de paisprezece ani scrie un eseu despre estetica muzicii şi contribuie la unul din volumele tatal lui său. Johann Paul Friedrich Richter a fost unul dintre scriitori care au avut o influenţă literară asupra operelor lui Schumann. În 1828 părăseşte şcoala din Zwickau şi pleacă într-un turneu la Munchen. Începe să studiaeze dreptul la Leipzing însă îşi neglijează studiile din pasiune pentru muzică, iar din 1829 începe să compună. În 1837 se logodeşte cu Clara  Wieck, o pianistă şi compozitoare foarte talentată, fiica vechiului săi maestru Friedrich Wieck, cu care va avea cinci copii. Nu după mult timp îşi accidentează mâna dreaptă iar speranţele ca el să devină pianist au fost spulberate. Din dorinţa de a face muzică, Robert Schumann se dedica complet compoziţiei şi ia cursuri de la Heinrich Dorn, dirijor la opera din Leipzig. Reuşeşte să se căsătorească cu Clara abia 12 septembrie 1839 la Schönefeld, în apropiere de Leipzig. Anul 1840 poate fi considerat drept cel mai prolific al carierei lui Schumann. Până acum compuse aproape exclusiv pentru pianoforte, dar în acest singur an compune aproape o sută şi cincizeci de piese. În anul 1841 se axează pe muzică orchestrală şi scrie simfonii şi compoziţii pentru pian şi orchestră. Un an mai târziu, în timp ce soţia sa era pleacată într-un turneu, începe să compună muzică de cameră şi să-şi arate romantismul prin piese precum "Quintetul pentru Pian". În 1842 obţine postul de profesor la conservatorul din Leipzig şi se cocupă de compoziţii corale. În 1844 se mută alturi de Clara la Dresda şi trece printr-o perioadă de depresie, neputând compune o bună perioadă de timp. Începe să compună din nou în 1850 şi scrie opera "Genoveva". Câţiva ani mai târziu, compozitorul intră din nou într-o stare de depresie, este transportat la un azil privat în Endenich, în apropiere de Bonn, Germania. Robert Schumann se stinge din viaţă pe 29 iulie 1856, la Bonn, Germania. Este înmormântat la Bonn, iar în 1880 este ridicată o statuie de A. Donndorf la mormântul său.

Surse: ro.wikipedia.org;  www.biography.com; www.ipedia.ro;  www.youtube.com;

Activitati culturale 3.06.2015 (Cautatorii de aur)

3.06.2015   CĂUTĂTORII DE AUR  –  JACK  LONDON

RECENZIE  DE CARTE

Pentru popularizarea fondului de carte Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, a organizat o recenzie de carte şi anume romanul "Căutătorii de aur" de Jack London. Activitatea s-a desfăşurat în incinta şcolii generale „Ion Creangă” din comuna noastră, la care au participat eleviii clasei a VI-a.

Jack London este pseudonimul literar al lui John Griffith Chaney născut pe 12 ianuarie 1876 la San Francisco şi decedat pe 22 noiembrie 1916 la Glen Ellen, California. Jack London a fost cel mai bine vândut, cel mai bine plătit şi cel mai cunoscut autor american al timpului său. A scris 51 de cărţi, sute de articole şi mii de scrisori. Cunoscut îndeosebi pentru titlurile „Chemarea străbunilor“, „Colţ Alb” şi „Lupul de mare”, London este considerat primul autor american care şi-a câştigat existenţa de pe urma scrierilor sale. Jack London a revoluţionat literatura americană şi, cu toate acestea, oamenii îl cunosc mai mult ca autor de cărţi pentru copii. Jack London face parte din generaţia de scriitori americani care, în nuvelele şi romanele lor, au descris îndrăzneaţa acţiune de pionierat în Vestul şi Nordul sălbatic. „Căutătorii de aur” descrie înfruntările, privaţiunile îndurate şi curajul unor astfel de oameni, pentru care cucerirea pământurilor reprezintă adevăratul crez în viaţă. Kit Bellew, neînsemnatul ziarist din civilizatul San Francisco, se transformă, în decursul a nenumărate înfruntări cu natura neprielnică, în vestitul Smoke, explorator, protector şi căutător de aur. Pentru el, principala descoperire însă nu este aurul, ci modul de viaţă care-i conferă certitudinea că şi-a găsit locul ce i se cuvenea în lume. Credinţa şi sufletul curat, pare să concluzioneze Jack London, pot depăşi orice obstacol ridicat de natură ori de înverşunarea oamenilor.

Surse: Căutătorii de aur, Jack London, Editura Corint, Bucureşti, 2000, ro.wikipedia.org;  www.libris.ro;  adevarul.ro;

Activitati culturale 27.05.2015 (Capitanii curajosi)

27.05.2015   CĂPITANII CURAJOŞI  – RUDYARD KIPLING

RECENZIE  DE CARTE

Pentru popularizarea fondului de carte Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, a organizat o recenzie de carte şi anume romanul "Căpitanii curajoşi" de Rudyard Kipling. Activitatea s-a desfăşurat în incinta şcolii generale „Ion Creangă” din comuna noastră, la care au participat eleviii clasei a V-a.

Născut în India, în anul 1865, autorul celebrelor volume “Cartea Junglei”, “Motanul maltez”, “Kim”, “Omul care voia să fie rege”, este familiar cititorilor din nenumărate ţări de pe glob, iar lucrările sale au fost traduse în zeci de limbi. Călător îndrăzneţ, englezul Kipling a călătorit din India până în America şi a cunoscut astfel viaţa oamenilor de pe toate continentele lumii, pe care a redat-o cu mare talent în opera lui. Romanul “Căpitanii curajoşi” surprinde aventura pe mare a lui Harvey Cheyne, răsfăţatul fiu al unui american bogat. Trecând prin nenumărate întâmplări, primejdii şi ameninţări, tânărul Harvey devine un marinar de nădejde, curajos, priceput şi gata să înfrunte orice primejdie. La sfârşitul sezonului de pescuit, după câteva luni de la căderea lui de pe puntea pachebotului de lux, Harvey îşi regăseşte părinţii. Aceştia, fericiţi peste măsură să-şi revadă fiul pe care-l credeau mort, sunt, în acelaşi timp, surprinşi să descopere noul caracter al băiatului lor, căruia munca grea şi riscul vieţii pe mare îi schimbaseră complet concepţiile asupra lumii.

Surse: Căpitanii curajoşi, Rudyaed Kipling, Editura Corint, Bucureşti, 2001, ro.wikipedia.org;  www.libris.ro;  adevarul.ro;

Activitati culturale 21.05.2015 (Tudor Arghezi)

21.05.2015  S-a născut la Bucureşti  TUDOR ARGHEZI  –  scriitor român

135 ani de la naşterea scriitorului român - EXPOZIŢIE DE CARTE

Pentru atragerea unui număr cât mai mare de utilizatori la activităţile Bibliotecii „Nicolae Iorga” din comuna I.C. Brătianu, astăzi data de mai sus, am organizat o expoziţie de carte la sediul bibliotecii  intitulată „TUDOR ARGHEZI”.

S-a născut la 21 mai 1880 la Bucureşti, într-o familie originară din Cărbuneşti – judeţul Gorj. Numele său adevărat a fost Ion N. Theodorescu. În perioada de şcoală, câteva chipuri i-au încălzit sufletul. Pe blândul învăţător Abramescu şi pe profesorul de română Gîrbea îi va evoca, peste ani, cu dragoste şi recunoştinţă.

Între 1891-1896 a urmat cursurile Liceului “Sfântul Sava”, perioadă în care se împrieteneşte cu viitorii scriitori Gala Galaction şi N. D. Cocea. În 1896, la 16 ani se produce şi debutul său literar, sub îndrumarea lui Alexandru Macedonski, în revista “Liga Ortodoxă”. Poetul se semnează cu numele său real, Ion Theo. Nu-şi încheie studiile, începe să lucreze în fabrică.

Începând cu 1900 şi până în 1904, poetul este călugăr la Mănăstirea Cernica. Acolo, în liniştea chiliei va învăţa, pe îndelete, taina mânuirii cuvintelor.

În 1905 pleacă într-o călătorie prin străinătate, la Paris apoi prin Elveţia, la Mănăstirea Cordelierilor, unde este rugat insistent să devină catolic. Plictisit de insistenţe, se mută la Geneva, unde scrie poezii, asistă la cursurile universităţii şi lucrează într-un atelier de inele şi capace de ceasornice din aur pentru a-şi câştiga existenţa. Totodată, în cursul anului 1909 vizitează Italia.

În 1912 revine în România. Până în 1916, când România intră în primul război mondial, publică versuri, pamflete şi articole polemice la “Facla”, “Viaţa Românească”, “Teatru”, “Rampa”. În 1918, în timpul realizării Marii Uniri, împreună cu alţi 11 ziarişti şi scriitori este închis în penitenciarul Văcăreşti, acuzat de trădare pentru că se pronunţase în favoarea neutralităţii României în primul război mondial.

Prima sa carte de poezie, “Cuvinte potrivite” apare, cu întârziere, în 1927. Poetul avea 47 de ani. Sub direcţia sa, în anul următor, apare ziarul “Bilete de papagal”. Debutul în proză se produce în 1929, odată cu apariţia cărţii “Icoane de lemn”.

În 1931 apare volumul de versuri “Flori de mucigai”, legat ca de altfel şi “Poarta neagră” de anii de detenţie. Tot acum, pentru copii, publică volumul în proză “Cartea cu jucării”, inaugurând o direcţie secundară în creaţia sa, ce va continua mai apoi cu volumele: “Cântec de adormit Mitzura”, “Buruieni”, “Mărţişoare”, “Prisaca”, “Zdreanţă”, etc.

În 1934 apare romanul “Ochii maicii domnului” în care este evocată dragostea maternă şi devotamentul filial. Urmează în 1935 “Versuri de seară”, romanul “Cimitirul Buna-Vestire” – 1936, volumul de versuri “Hore” – 1939, romanul “Lina” – 1942.

Odată cu instaurarea regimului comunist, în 1944, iese din lagăr. Este reabilitat, distins cu titluri şi premii, ales membru al Academiei Române şi sărbătorit ca poet naţional la 80 şi 85 de ani. În 1965, Universitatea din Viena îi decernează premiul “Gottfried von Herder”, iar Academia Sârbă de Ştiinţe îl alege membru al secţiei de literatură. Publică: “1907 – peisaje”, “Cântare omului”, “Stihuri pestriţe”, “Poeme noi”, “Cu bastonul prin Bucureşti”.

În 1967, pe 14 iulie, se stinge din viaţă, fiind înmormântat, alături de soţia sa Paraschiva, în grădina casei din strada Mărţişor. Casa a devenit astăzi muzeu.


Surse: Cimitirul Buna-Vestire, Tudor Arghezi, Editura 100+1 Gramar, Bucureşti, 1997; ro.wikipedia.org; www.istorii.md;

Activitati culturale 20.05.2015 (Tartarin pe Alpi)

20.05.2015   TARTARIN PE ALPI  – ALPHONSE DAUDET

RECENZIE  DE CARTE

Pentru popularizarea fondului de carte Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, a organizat o recenzie de carte şi anume volumul "Tartarin pe Alpi" de Alphonse Daudet. Activitatea s-a desfăşurat în incinta şcolii generale „Ion Creangă” din comuna noastră, la care au participat eleviii clasei a VIII-a.

Alphonse Daudet (1840 – 1897), prozator francez, este descris, în amintirile contemporanilor săi, ca un om de o încântătoare tinereţe spirituală, însufleţit de o reală bucurie de a trăi, în ciuda unor împrejurări nu întotdeauna prielnice manifestării acestei bucurii. Continuând ciclul epic deschis prin „Minunatele isprăvi ale lui Tartarin din Tarascon” 1872, cu „Tartarin pe Alpi” 1885 şi încheindu-l cu „Port Tarascon” 1890. Alphonse Daudet a impus în literatura franceză şi, totodată, în cea universală un personaj pitoresc, acela al meridionalului cu imaginaţia mereu aprinsă, lăudăros şi flecar, pe care-l priveşte cu ironie, dar şi cu o adâncă înţelegere. Şi astfel Tartarin din Tarascon a ajuns să fie un personaj cunoscut de toţi şi familiar tuturor, ale cărui peripeţii neobişnuite în confruntarea cu leii din Africa sau cu vârfurile înzăpezite şi greu accesibile ale Alpilor le citim sau le recitim cu aceeaşi plăcere, la orice vârstă. Tartarin, aduce în prim-plan temperamentul viu, năbădăios, imaginaţia nestăvilită, dorinţa de grandoare, comicul burlesc, trăsături specifice tipului meridional. Toate acestea, împletite cu un limbaj bogat, colorat, fac din "Tartarin pe Alpi" o lectură plină de semnificaţii, îndrăzneaţă şi în acelaşi timp pitorească şi comică.

Surse: Tatarin pe Alpi, Alphinse Daudet, Editura Corint, 1998, ro.wikipedia.org;  www.libris.ro;  adevarul.ro;

Activitati culturale 13.05.2015 (Minunatele ispravi ale lui Tartarin din Tarascon)

13.05.2015   Minunatele isprăvi ale lui Tartarin din Tarascon  – ALPHONSE DAUDET

RECENZIE  DE CARTE

Pentru popularizarea fondului de carte Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, a organizat o recenzie de carte şi anume volumul "Minunatele isprăvi ale lui Tartarin din Tarascon" de Alphonse Daudet. Activitatea s-a desfăşurat în incinta şcolii generale „Ion Creangă” din comuna noastră, la care au participat eleviii clasei a VII-a.

Alphonse Daudet (1840 – 1897), prozator francez, este descris, în amintirile contemporanilor săi, ca un om de o încântătoare tinereţe spirituală, însufleţit de o reală bucurie de a trăi, în ciuda unor împrejurări nu întotdeauna prielnice manifestării acestei bucurii. Minunatele isprăvi ale lui Tartarin din Tarascon, precum si celelalte două volume ale ciclului, Tartarin în Alpi şi Port Tarascon sunt o capodoperă a literaturii umoristice, o carte tinerească în care Alphonse Daudet a reuşit să creeze un erou nepieritor. Un tip meridional, cu imaginaţia mereu aprinsă, flecar şi lăudăros, Tartarin este, în acelaşi timp, un exemplu de comoditate şi de inactivitate care dau naştere unei permanente stări de visare, de dezechilibru între real şi imaginar. În Tartarin zace deopotrivă şi Don Quijote, gata mereu de isprăvi eroice, dar si Sancho Panza, leneş şi laş, care anihilează impulsurile celui dintâi; din contrastul acestora rezultă comicul şi ridicolul lui Tartarin. În umbra personajului principal, Tartarin, a prins viaţă un întreg orăşel din sud, sudul în care s-a născut autorul, cu întreaga sa atmosferă şi cu toate obiceiurile lui.

Surse: Minunatele isprăvi ale lui Tatarin din Tarascon, Alphinse Daudet, Editura Vizual, Bucureşti, 1998, ro.wikipedia.org;  www.libris.ro;  adevarul.ro;

Activitati culturale 06.05.2015 (Cinci saptamani in balon)

06.05.2015   CINCI SĂPTĂMÂNI ÎN BALON  – JULES VERNE

RECENZIE  DE CARTE

Pentru popularizarea fondului de carte Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, a organizat o recenzie de carte şi anume romanul "Cinci săptămâni în balon" de Jules Verne. Activitatea s-a desfăşurat în incinta şcolii generale „Ion Creangă” din comuna noastră, la care au participat eleviii clasei a VI-a.

Jules Verne, pe numele complet Jules Gabriel Verne, s-a născut pe data de 8 februarie 1828 la Nantes, Franţa. A fost un scriitor francez şi un precursor al literaturii ştiinţifico-fantastice. Jules Verne a fost apreciat pentru scrierea operelor legate de viitor, spaţiu, aer şi călătoria în adâncurile mării. Romanul “Cinci săptămâni în balon” în franceză “Cinq semaines en ballon” a celebrului prozator francez Jules Verne, scris în 1863, a fost o reuşită comercială încă din primele zile de la punerea în vânzare. Este primul roman în care Jules Verne mixează ingredientele de succes care l-au făcut repede celebru: povestiri pline de aventuri şi descrieri geografice, istorice şi de tehnologie. “Cinci săptămâni în balon” oferă cititorilor o viziune extraordinară asupra Africii, care, la vremea apariţiei cărţii, nu era cunoscută europenilor. Inventatorul Samuel Fergusson, însoţit de servitorul Joe şi de prietenul său Dick Kennedy, traversează continentul african cu ajutorul unui balon umflat cu hidrogen. El a inventat un dispozitiv care, înlăturând necesitatea de a elibera gaz sau de a arunca lest pentru a regla altitudinea, permite călătorii îndelungate. Călătoria face legătura între explorările întreprinse de Sir Richard Burton şi John Hanning Speke în estul Africii cu cele ale lui Heinrich Barth din regiunile Sahara şi Ciad. Călătoria începe pe coasta de est, în Zanzibar, traversând Lacul Victoria, Lacul Ciad,  Agadez,  Tombouctou,  Jenné şi Ségou, până pe coasta de vest, la St. Louis din  Senegalul zilelor noastre. Cartea descrie interiorul necunoscut al Africii până în apropierea actualei Republici Centrafricane ca pe un deşert, când acesta este, de fapt, o savană. O parte importantă a perioadei de început a explorării o constituie găsirea izvoarelor Nilului. Toate aventurile sunt depăşite de protagonişti în primul rând prin perseverenţă. Romanul e plin de sincronizări norocoase, în care pericolul este evitat deoarece vântul se înteţeşte chiar la momentul oportun, sau personajele privesc exact în direcţia potrivită. Balonul eşuează înainte de final, dar ajunge suficient de departe pentru a aduce protagoniştii pe tărâmuri prietenoase, de unde se întorc în Anglia, încheindu-şi cu succes explorarea. Povestea se încheie abrupt după terminarea călătoriei africane, prezentând doar un scurt rezumat a ceea ce a urmat acestui eveniment.

Surse: ro.wikipedia.org;  www.libris.ro;  adevarul.ro;

Activitati culturale 29.04.2015 (Nazdravaniile lui Pacala)

29.04.2015  NĂZDRĂVĂNIILE LUI PĂCALĂ

PREZENTARE  DE CARTE

Pentru popularizarea fondului de carte Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, a organizat o prezentare de carte şi anume volumul „Năzdrăvăniile lui Păcală”. Activitatea s-a desfăşurat în incinta şcolii generale „Ion Creangă” din comuna noastră, la care au participat eleviii clasei a V-a.

Snoava este o naraţiune în proză, populară sau cultă, de dimensiuni reduse, cu caracter anecdotic, în care epicul se împleteşte cu satiricul.

“Năzdrăvăniile lui Păcală” reprezintă o construcţie epică armonioasă şi plina de haz. În centrul întâmplărilor se află Păcală.

Păcală este unul dintre cele mai cunoscute personaje ale snoavelor populare româneşti. El este întruchiparea omului cinstit, deşi lipsit de mijloace materiale, plin de inteligenţă şi optimism, care prin faptele sale îşi manifestă dispreţul faţă de cei răi, zgârciţi, hapsâni. Celebrul personaj popular este isteţ, hatru şi pus pe şotii mereu. Cu vorbele lui în doi peri, făcând pe prostul şi ascunzându-se sub o mască de naivitate şi simplitate, el găseşte ac de cojoc oricui. Aparenta nerozie are darul de a atrage adversarii, în final aceştia primind “după faptă şi răsplată”. Atitudinea sa este o modalitate de împlinire a menirii pe care o are: erou justitiar.

Din cuprins: Păcală şi vaca; Păcală vinde vaca unui copac; Cum a omorât Păcală un popă; Ce-a mai păţit popa după moarte; Păcală ia la goana nişte hoţi şi se alege cu un sac de tămâie; Păcală aduce jertfă lui Dumnezeu, iar acesta îi dăruieşte un cimpoi; Păcală înveseleşte nişte capre şi face ce vede că face şi vecinul; Păcală intră argat la un popă cu barba roşie; Popa-l lasă pe Păcală nemâncat, dar acesta tot mănâncă; Păcală cară bălegărul; Păcală, satul şi caşcavalul, ne-nceput; Păcală cântă oilor din cimpoi; Cântecul lui Păcală o face pe preoteasă să cadă din pod; Păcală găteşte mâncare cu mărar şi pătrunjel; Podul lui Păcală; Păcală şi cucul; Sus, părinte, că se udă cărticelele!;
Cum îl îneacă popa pe fiu-său; Păcală îi taie nasul popii; Păcală se întâlneşte cu Tândală; Păcală schimbă o mireasă tânără într-un ţap bătrân; Păcală îl scapă pe Tândală de la spânzurătoare; Păcală însurat; Pielea năzdrăvană; Păcală îi face pe consăteni să-şi omoare vitele; Păcală se îmbogăţeşte de pe urma morţii nevestei; Păcală nu vrea să fie primar în sat; Răzbunarea lui Păcală; Păcală se face mort...

Surse: Năzdrăvăniile lui Păcală, Editura Andreas, Bucureşti, 2004, ro.wikipedia.org;

Activitati culturale 25.03.2015 (Pe drumuri de munte)

25.03.2015  PE DRUMURI DE MUNTE – CALISTRAT HOGAŞ

PREZENTARE  DE CARTE

Pentru popularizarea fondului de carte Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, a organizat o prezentare de carte şi anume volumul „Pe drumuri de munte” de Calistrat Hogaş. Activitatea s-a desfăşurat în incinta şcolii generale „Ion Creangă” din comuna noastră, la care au participat eleviii clasei a VIII-a.

Calistrat Hogaş s-a născut pe 19 aprilie 1847, la Tecuci în familia preotului Gheorghe Dimitriu. A fost înscris la şcoala publică, sub patronimicul Hogaş, din iniţiativa învăţătorului, Hogaş fiind porecla bunicului dinspre tată. În perioada 1860-1869, a urmat Academia Mihăileană, fiind bursier. După absolvirea liceului s-a înscris la Facultatea de filozofie şi litere din Iaşi, tot bursier. În anul în care a terminat Academia, în urma unui concurs, a fost numit profesor de literatură la gimnaziul comunal din Piatra Neamţ şi, la foarte scurt timp ajunge director. Calistrat Hogaş se stinge din viaţă pe 28 august 1917, la Roman, în mijlocul nepoţilor pe care i-i dăruise fiica cea mare, Cleopatra Silberg. La împlinirea a 42 de zile, la 8 octombrie, este reînhumat la Piatra Neamţ.

A debutat în 1874 cu poezia "Legenda lăcrămioarei" în nr. 5 al ziarului local Corespondenţia provincială. La 3 iulie 1882, Calistrat Hogaş a debutat şi ca prozator în revista locală Asachi, cu fragmente din ciclul „Amintiri dintr-o călătorie”. În 1907, cunoscându-l pe Garabet Ibrăileanu, Calistrat Hogaş s-a lăsat convins şi a început colaborarea la revista Viaţa Românească, din nr. 2 cu povestirea "Floricica". În 1912, la editura Viaţa Românească s-a început tipărirea primei ediţii a volumului "Pe drumuri de munte" de Calistrat Hogaş, însă gravele erori de tipar, determină topirea cărţii. În 1914 s-a tipărit a doua ediţie a cărţii "Pe drumuri de munte", la aceeaşi editură. Stocul de carte, pregătit pentru expediţie, se face scrum în timpul unui incendiu care mistuie tipografia. În 1921 a apărut prima ediţie pentru public a cărţii "Pe drumuri de munte" în două volume; cel de-al doilea, "În Munţii Neamţului", a fost prefaţat de Mihail Sadoveanu.

Volumul Pe drumuri de munte cuprinde următoarele lucrări: Amintiri dintr-o călătorie cu:  Spre mănăstiri, De la Văratic la Săcu, La Agapia, Spre Pipirig, În valea Sabasei, Jupâneasa Zamfira, Un popas, În Munţii Neamţului cu: Floricica, Spre Nichit, Părintele Ghermănuţă, Singur, La Tazlău.

Surse: Pe drumuri de munte, Calistrat Hogaş, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1982, ro.wikipedia.org;

Activitati culturale 18.03.2015 (Romania pitoreasca)

18.03.2015   ROMÂNIA PITOREASCĂ  – ALEXANDRU VLAHUŢĂ

RECENZIE  DE CARTE

Pentru popularizarea fondului de carte Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, a organizat o recenzie de carte şi anume opera "România pitorească" de Alexandru Vlahuţă. Activitatea s-a desfăşurat în incinta şcolii generale „Ion Creangă” din comuna noastră, la care au participat eleviii clasei a VII-a.

Alexandru Vlahuţă s-a născut la 5 septembrie 1858, în comuna Pleşeşti, judeţul Tutova, în familia unui mic proprietar de pământ, se stinge din viaţă la 19 noiembrie 1919. Scriitorul de mai târziu şi-a evocat copilăria în pagini autobiografice sau prin intermediul unor eroi ai cărţilor sale.

Cu intenţii profund educative a pornit Vlahuţă la realizarea uneia dintre operele sale cele mai răspândite şi mai de valoare – România pitorească, care a apărut în 1901.

Alcătuită din trei părţi, intitulate: Pe Dunăre, Pe Marea Neagră, În munţii noştri, cartea poartă cititorul prin unele dintre cele mai frumoase şi mai pline de interes aşezări de pe pământul românesc, invitându-l să le descopere odată cu autorul-călător, să le privească, uneori îndelung, să le admire, să se încânte de farmecul lor. Aproape la fiecare pas, latura pitorească, tabloul realizat din notaţia reliefului, a culorii, a mişcării elementelor, din surprinderea melodiei sunetelor, este dublat de dimensiunea istorică.

România pitorească este o operă cu un subliniat caracter documentar care va genera oricând emoţii adevărate şi satisfacţii estetice.

Scriitor patriot, care s-a trudit, în întreaga sa viaţă, să contribuie la apărarea demnităţii semenilor săi, să cinstească, prin tot ceea ce a făcut, ţara şi poporul din rândul căruia s-a înălţat, care a chemat şi a sperat în vremuri mai bune, Alexandru Vlahuţă şi-a câştigat un loc al său în rândul clasicilor literaturii române, afirmaţi în hotarul celor două veacuri în urmă.

Surse: România pitorească, Alexandru Vlahuţă, Editura Regis Group, Bucureşti, 2002; ro.wikipedia.org;  www.libris.ro;  librarie.carturesti.ro;