Aniversari culturale 18.02.2014 (Michelangelo Buonarroti)

18.02.1564 S-a stins din viaţă, la Roma, MICHELANGELO BUONARROTI –   pictor, sculptor, arhitect şi poet italian

450 ani de la moartea celebrului pictor, sculptor, arhitect şi poet italian

Michelangelo Buonarroti, pe numele întreg Michelangelo di Ludovico Buonarroti Simoni, s-a născut pe 6 martie 1475 la Caprese, Arezzo, Italia. Fiul unei familii nobile, dar care nu a fost crescut de părinţii săi. Tatăl său, Ludovico di Leonardo di Buonarroti Simoni,  a hotărât să îl ducă la un sculptor în piatră, deoarece mama sa, Francesca Neri,  era foarte bolnavă şi nu putea avea grijă de el. La acest sculptor, Michelangelo şi-a dezvoltat aptitudini pe care le-a iubit tot restul vieţii sale. Tatăl său a fost nemulţumit când a auzit că fiul său vrea să devină artist şi cu greu s-a lăsat convins ca acesta să rămână ucenic al sculptorului. În anul 1488, Michelangelo merge să studieze sculptura la vestitul atelier Grădinile Medici, unde talentul său s-a dezvoltat cu ajutorul lui Lorenzo de Medici, patron al artelor şi conducător de Florenţa, care l-a prezentat marilor gânditori ai Renaşterii. După aproape trei ani petrecuţi la Grădinile Medici, în anul 1492, Michelangelo merge la Bologna, apoi la Roma, unde a văzut impresionante statui de marmură, pe care le evocă mai târziu în lucrările sale. La întoarcere, el s-a hotărât să creeze prima sa sculptură, statuia Fecioarei Maria, care ţinea în braţe trupul neînsufleţit al lui Iisus, cunoscută sub numele de La Pieta. Prima sa sculptură la scară mare a fost statuia lui Bacchus. În anul 1501 realizează una dintre cele mai importante lucrări ale sale, statuia lui David, o piesă ce simboliza eliberarea republicii Florenţa. Michelangelo şi-a căpătat cu adevărat faima de artist, ajungând până la urechile lui papa Iulius al II-lea, care, în anul 1508, i-a cerut să se alăture unei echipe ce avea să picteze tavanul Capelei Sixtine din Vatican. La început, Michelangelo a refuzat, deoarece picta o frescă în mormântul lui Papa Iulius I, simţea că angajarea într-o astfel de sarcină monumentală, l-ar fi îndepărtat de prima sa dragoste, sculptura, dar la insistenţele papei, acceptă în cele din urmă. În mod ironic, munca lui Michelangelo de pe tavanul capelei a depăşit cu mult conturul original stabilit, a acoperit întregul tavan cu peste trei sute de figuri, de la crearea lui Adam la Noe şi Potopul cel mare. Este interesant de remarcat faptul că Papa nu a contestat numărul mare de personaje nud în picturi. Portretizarea femeilor a fost de asemenea subiectul unor speculaţii cu privire la preferinţele sale sexuale, Eva fiind reprezentată cu caracteristici foarte masculine. Finalizează această mare lucrare după patru ani. Următoarea sa mare lucrare i-a fost atribuită în anul 1534, de papa Clement al VII-lea, care îi cere să picteze peretele altarului Capelei Sixtine. Acesta i-a cerut să picteze Judecata de apoi, o prezentare a Apocalipsei, a Raiului şi a Iadului. În anul 1535 lui Michelangelo i se acordă titlul de “arhitect, sculptor şi pictor de frunte al palatului papal”. Papa Paul al II-lea, urmaşul Papei Clement, a dezvelit la 31 octombrie 1541, pictura de pe peretele altarului Capelei Sixtine. Toţi cei prezenţi au rămas şocaţi de măreţia picturii, cu peste trei sute de personaje, printre care şi Iisus, Judecătorul Suprem. Au apărut şi discuţiile referitor la nudurile din pictură, considerate de unii o blasfemie. Picturile de la Capela Sixtină au fost printre ultimele sale picturi, Michelangelo s-a întors la vechea sa dragoste, sculptura. Mai târziu, cu puţin înainte de moartea sa, se spune că, personajele nud ale lui Michelangelo ar fi fost cenzurate. Sexele lor ar fi fost îmbrăcate în pânză, de un strat suplimentar de vopsea. Dintre operele sale cele mai importante, enumerăm: statuia lui Bacchus, grupul statuar Pieta, statuia lui David, frescele din Capela Sixtină de la Vatican, cupola bazilicii Sfântu Petru din Roma. Nu doar pictura, sculptura sau arhitectura au fost punctele sale forte, artistul ne-a mai lasat peste 300 de poezii, în special de genul sonetului şi a madrigalului. Michelangelo se stinge din viaţă pe 18 februarie 1564, la Roma, în vârstă de 88 de ani. Corpul său a fost dus la Florenţa şi depus într-o criptă a bisericii Santa Croce.

Surse: ro.wikipedia.org;  www. ro.biography.name; www.buonarroti.eu; www.michelangelo.com; 

Aniversari culturale 9.10.2013 (Claude Perrault)

09.10.1688 S-a stins din viaţă, la Paris, Franţa, CLAUDE PERRAULT –  medic şi arhitect francez

325 ani de la moartea medicului şi arhitectului francez

Claude Perrault s-a născut pe 25 septembrie 1613, la Paris, într-o bogată familie burgheză al unui avocat parizian, Pierre Perrault şi soţia lui Paquette Le Clerc. Perrault provine dintr-o familie de negustori bogaţi din Touraine, care s-a mutat la Paris pentru a lucra ca avocat la Parlament. După căsătorie, în 1608, Pierre Perrault şi Paquette Le Clerc-Perrault au avut şapte copii, dar 2 dintre ei au murit de tineri, astfel Claude a rămas cu patru fraţi - Jean 1609-1669 avocat, Pierre 1611-1680 avocat şi om de ştiinţă mai târziu a dezvoltat conceptul de ciclul hidrologic, Nicolas 1624-1662 doctor în teologie la Sorbona, iar cel mai tânăr Charles 1628-1703 este autorul de renume mondial al unor cunoscute poveşti, cum ar fi Cenuşăreasa şi Frumoasa din pădurea adormită. Singura fiică Marie a murit la 13 ani şi François, un geamăn al lui Charles, a murit în iulie 1628 la doar 6 luni. Claude Perrault a fost educat la prestigiosul Collège de Beauvais şi apoi a studiat medicina la Universitatea din Paris. El a primit diploma de licenţă în 1639 şi doi ani mai târziu a primit diploma de master. După absolvire şi-a început cariera ca medic şi mai târziu a devenit lider al unui grup al Anatomiştilor, care a efectuat disecţii şi descrieri de diferite animale, 25 specii de mamifere, 70 specii de păsări şi 5 specii de reptile. El a propus două teorii, în ceea ce priveşte circulaţia sevei din plante şi creşteri embrionare din germeni preformate. Aceste teorii au fost extrem de influente în timpul vieţii sale şi mulţi ani după aceea. În 1681 el a început publicarea unei filozofii atotcuprinzătoare naturale, care a cuprins cercetările sale în anatomie, diverse aspecte ale animalelor şi fiziologie a plantelor şi acustică. În cel mai lung eseu, el a explicat sunetul ca o agitaţie de aer, mai degrabă decât conceptul de unde sonore. După douăzeci de ani de practică medicală, Claude şi-a îndreptat atenţia spre arhitectură şi acum el este cunoscut ca unul dintre arhitecţii care au realizat faţada de est a Luvrului, cunoscut sub numele de Colonnade, construit între 1665 şi 1680 şi citat peste tot ca un exemplu al fazei clasice de “stilul baroc francez”. Când regele Ludovic al XIV-lea a decis să reconstruiască Luvru, în 1660, Perrault a colaborat cu celebri arhitecţi Louis Le Vau, Charles Le Brun şi Francois d'Orbay să prezinte un model demn de concurenţă, şi a fost selectat proiectul său. Proiectele de arhitectură Perrault includ, de asemenea, multe alte clădiri din Paris observatorul  Academiei, biserica St-Benoît-le-Bétourné, biserica de Ste-Geneviève, un arc de triumf pe Rue St-Antoine, etc. Claude Perrault a devenit membru fondator al Academiei Franceze de Ştiinţe (Académie des Sciences ), încă de la data când a fost înfiinţată în 1666. Claude Perrault a murit de o infecţie, contractată în timpul unei disecţii pe o cămilă în Grădina Botanică de la Paris, pe data de 9 octombrie 1688, la Paris.

Surse: fr.wikipedia.org; history-computer.com; www. allposters.com; www.newadvent.org;