Aniversari culturale 25.01.11(J.L. Lagrange, Ion Balaceanu, Virginia Woolf)

25.01.1736 Se naşte, la Turin (Torino), Italia JOSEPH-LOUIS LAGRANGE matematician şi astronom italian

275 de ani de la naşterea matematicianului şi astronomului italian

Joseph-Louis Lagrange s-a născut la Torino, în Italia, ca Giuseppe Luigi (Lodovico) Lagrangia şi este considerat fondatorul matematicii moderne. A fost primul din cei 11 fraţi. L-a interesat matematica încă din copilărie şi a fost un autodidact. La vârsta de 19 ani a devenit profesor la Royal Artillery School în Turin - după ce Euler fusese impresionat de activitatea tânărului Langrange. A fost profesor la Academia din Berlin şi la Academia de Ştiinţe de la Paris. Este cunoscut ca fiind fondatorul Sistemului Metric. De asemenea, a studiat mişcarea planetelor. A pus bazele mecanicii analitice şi ale calculului variaţiilor, ocupându-se îndeosebi de integrarea ecuaţiilor cu derivate parţiale. Are contribuţii în teoria numerelor, în trigonometria sferică, mecanica cerească şi analiza numerică. A studiat ceea ce cunoastem astăzi ca fiind punctele Langrange. Langrange este cunoscut ca astronom şi matematician. Joseph-Louis Lagrange a murit la Paris pe 10 aprilie 1813.

25.01.1828 Se naşte, la Bucureşti  ION BĂLĂCEANU – politician şi memoralist român

Ion Bălăceanu aparţine vechii familii boiereşti a Bălăcenilor, atestată documentar în Ţara Românească din secolul al XIV-lea. Urmează cursurile liceului "Louis le Grand" din Paris şi asistă la prelegerile susţinute de Jules Michelet şi Edgar Quinet la College de France. Face parte din Societatea Studenţilor Români de la Paris (dececembrie 1845). Întors în ţară participă la Revoluţia de la 1848 şi este numit prefect de Muscel (3 august - 22 septembrie 1848). După înăbuşirea mişcării revoluţionare fuge la Paris unde militează pentru dezideratele naţionale ale romînilor. În anul 1856 revine în ţară şi ia parte la evenimentele premergătoare Unirii de 1859, susţinând ideea aducerii unui prinţ străin, dar nefiind nici împotriva alegerii lui Ion Ghica ca domnitor. După Unire este numit prefect al Bucureştiului. Este trimis de Cuza în Franţa pentru a susţine recunoaşterea dublei alegeri. În perioada 11 octombrie 1859 - 28 mai 1860 a fost ministru Controlor al Ţării Româneşti şi delegat în prima Comisie a Puterilor Riverane ale Dunării. Ca membru al lojii "Sages d'Heliopolis" a desfăşurat o importantă campanie pentru îndepartarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la conducerea ţării. În anul 1866 a fost ales membru al Adunării Constituante, iar în anul 1876 a fost numit, din nou, prefect al Bucureştiului. În perioada 30 ianuarie - 30 martie 1876 a ocupat funcţia de ministru al Afacerilor Străine. A îndeplinit numeroase funcţii diplomatice, reprezentând interesele României pe lângă marile puteri de la acea vreme: Paris (februarie 1866 - mai 1867; septembrie 1884 - ianuarie 1885), Constantinopol (decembrie 1870 - martie 1871; aprilie 1886 - decembrie 1888), Viena (iulie 1876 - octombrie 1882), Roma (noiembrie 1882 - septembrie 1884), Londra (aprilie 1893 - decembrie 1900). Ion Bălăceanu a fost un om politic şi un diplomat înzestrat cu un veritabil talent, având foarte dezvoltat simţul demnităţii şi al onoarei. S-a pus toată viaţa în slujba ţării, nu fără a comite greşeli în evaluarea unor evenimente politice şi mai ales a unor oameni pe care efectiv i-a antipatizat, cum ar fi M. Kogălniceanu şi P. P. Carp socotit, nici mai mult nici mai puţin, ca un "parvenit". Moare pe 22 decembrie 1914, la Nice, Franţa.

25.01.1882 Se naşte, la Londra  VIRGINIA WOOLF – scriitoare engleză

Virginia Woolf s-a născut cu numele de Adeline Virginia Stephen în Londra pe 25 ianuarie 1882. Scriitoare de geniu, critic literar şi editor, Virginia Woolf şi-a fascinat contemporanii prin creativitatea sa de avangardă. Experienţa intimă a nebuniei, depăşită cu ajutorul scrisului, a transformat-o într-o maestră a romanului psihologic, iar viaţa ei de femeie liberă a devenit un model pentru feministele de astăzi. Melancolică şi suicidară: mult timp Virginia Woolf a fost redusă la aceste două adjective. Cea care a revoluţionat modul de a scrie romane la începutul secolului XX a fost fără îndoială bântuită de amintirea unei copilării dificile. Scrisul a fost pentru Virginia Woolf un adevărat remediu pentru a învinge răul de viaţă. Puternică în cele mai tragice momente ale vieţii sale, Virginia şi-a transformat metodic toate suferinţele psihice în sublime invenţii narative pe care scriitorii de azi continuă să le invidieze şi să le rescrie în maniera proprie. Romanele Virginiei Woolf sunt, contrar tristeţii autoarei, pline de episoade de intensă luminozitate. În jurul anului 1930 Virginia Woolf s-a îmbolnăvit tot mai rău. A fost părăsită de prieteni şi gândul morţii a reînceput să-i dea târcoale. Totuşi, nu perspectiva morţii sale o înspăimânta, ci aceea de a nu-şi termina opera. Scrisul pentru Virginia Woolf a fost un refugiu, o scăpare. În timpul episoadelor maniaco-depresive scria cu ardoare, dispreţuind în acelaşi timp criticile şi elogiile. Pe data de 28 martie 1941, Woolf s-a sinucis.