Aniversari culturale 19.06.2014 ( George Calinescu)

19.06.1899  S-a născut la Bucureşti  GEORGE CĂLINESCU  –  scriitor şi critic român

115 ani de la naşterea scriitorului şi criticului român – EXPOZIŢIE DE CARTE

George Călinescu s-a născut pe 19 iunie 1899, la Bucureşti, sub numele Gheorghe Vişan, fiul Mariei Vişan. Copilul e crescut de impiegatul C.F.R. Constantin Călinescu şi de soţia sa, Maria, în casa cărora mama băiatului lucra ca menajeră. Familia Călinescu, se mută la Botoşani, apoi la Iaşi. Aici Gheorghe Vişan e înscris la Şcoala ”Carol I”. În 1907, Maria Vişan acceptă ca soţii Călinescu, să-l înfieze. De acum, se va numi Gheorghe Călinescu. Se mută la Bucureşti în 1908. Primele două clase primare le face la Iaşi, la Colegiul Carol I, celelalte două la Bucureşti, apoi gimnaziul Dimitrie Cantemir la Bucureşti şi îşi încheie studiile medii la Liceul Gheorghe Lazăr şi pe cele universitare la Bucureşti, la Facultatea de Litere şi Filozofie. Îşi ia licenţa în Litere în 1923. Teza de licenţă purta titlul Umanismul lui Carducci. Devine profesor de limba italiană, apoi pleacă la Roma, pentru doi ani cu o bursă oferită de Academia din România, instituţie de propagandă culturală românescă, fondată de profesorul şi istoricul Vasile Pîrvan. În 1926 se mută cu chirie într-o casă din Bucureşti, obţine o detaşare la Liceul Gh. Şincai şi citeşte pentru prima oară la cenaclul lui Eugen Lovinescu, Sburătorul. În 1929, se căsătoreşte cu Alice Vera, fiica unor mici proprietari bucureşteni. Episodul foarte amuzant al primei întâlniri a celor doi viitori soţi este descris cu lux de amănunte în romanul Cartea nunţii. Editează, de asemenea, revistele Sinteza în 1927, în colaborare cu alţi scriitori, şi două numere din revista sa personală Capricorn în 1930. Aventura de a avea propria sa revistă se încheie cu un eşec financiar, dar în paginile acestor reviste descoperă reţeta criticii aplicate literaturii române. Cele două reviste constituie astfel un soi de poligon de încercări. Cea mai fertilă experienţă e cea de cronicar la revista Viaţa românească, începând cu 1931, revista fiind coordonată de criticul Garabet Ibrăileanu. Din 1931 devine profesor definitiv de literatură română. În 1933 va inaugura în Adevărul literar şi artistic rubrica celebră Cronica mizantropului, care va da titlul cărţii de eseuri. Este autorul unor studii fundamentale despre scriitori români Viaţa lui Mihai Eminescu, Opera lui Mihai Eminescu, Viaţa lui Ion Creangă, ş.a.. Publică, după 1945, studii şi eseuri privind literatura universală Impresii asupra literaturii spaniole, Scriitori străini. Studiul Estetica basmului completează spectrul de preocupări ale criticului şi istoricului literar, fiind interesat de folclorul românesc şi de poetica basmului. A publicat monografii, în volume separate, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu între 1932-1962, biografii romanţate, numeroase alte studii, eseuri, a ţinut numeroase conferinţe, academice sau radiofonice, a scris mii de cronici literare în zeci de reviste din perioada antebelică, interbelică şi după aceea, până în anul morţii, în 1965. A făcut mai multe călătorii de documentare în Uniunea Sovietică, la Kiev, Moscova, Leningrad 1949 şi în China comunistă Am fost în China nouă, 1953, publicîndu-şi impresiile de călătorie în aceste două volume. În anul 1953 îi apare romanul Bietul Ioanide iar începând cu 1956 reintră în viaţa literară printr-o rubrică permanentă Cronica optimistului ţinută în săptămânalul cultural Contemporanul. În noiembrie 1964, este internat cu diagnosticul ciroză hepatică la Sanatoriul Otopeni. George Călinescu se stinge din viaţă pe 12 martie 1965, la Otopeni.

Surse: Dicţionar de literatură română, Dim. Păcurariu, Editura Univers, Bucuresti, 1979; ro.wikipedia.org;  biografii.famouswhy.ro; www.autentici.ro;