24.03.1905 S-a stins din viaţă, la Amiens, Franţa, JULES VERNE – scriitor francez
110 ani de la moartea scriitorului francez - EXPOZIŢIE DE CARTE
Jules Verne pe numele complet Jules Gabriel Verne, s-a născut pe 8
februarie 1828, la Nantes, Franţa, ca fiu al procurorului Pierre Verne şi
al soţiei sale, Sophie Marie Adelaïde-Julienne Allotte de la Fuÿe. Jules a fost
cel mai mare într-o familie cu cinci copii, care îi mai cuprindea pe fratele
său, Paul şi trei surori: Anna, Mathilde
şi Marie. În 1829, familia Verne s-a mutat din reşedinţa de pe strada
Olivier-de-Clisson nr. 4, într-o nouă casă, situată pe cheiul Jean-Bart nr. 2,
unde s-au născut ulterior Paul, Anna şi Mathilde. În 1840 a avut loc o nouă
schimbare de domiciliu, familia mutându-se pe strada Jean-Jacques-Rousseau nr.
6, în apropierea portului, unde avea să se
nască Marie. În 1834, la vârsta de şase ani, Jules este trimis la şcoala unei
anume d-ne Sambin, pentru ca, în anul următor, să intre împreună cu fratele său
la Colegiul Saint-Stanislas, o instituţie religioasă conformă spiritului
catolic strict al tatăului său. În 1840, Jules Verne intră la Petit
Séminaire de Saint-Donatien, unde a fost urmat de fratele său. Între 1844 şi
1846, Jules şi Paul intră la liceul Regal, perioadă în care Jules Verne
frecventează în compania prietenilor săi Le Cercle des externes du Collège
Royal, care se ţinea în piaţa Pilori, la librăria lui Père Bodin. După
terminarea studiilor de retorică şi filozofie, a luat bacalaureatul la
Rennes cu menţiunea "foarte bine" pe 29 iulie 1846. În luna
iulie a anului 1848, Jules Verne părăseşte definitiv Nantes pentru Paris. Tatăl
său îl îndeamnă să continue studiile de drept, cu speranţa că îi va lua locul
într-o zi. În vremea aceea, cea mai mare influenţă asupra tânărului scriitor o
are Victor Hugo. În această perioadă, scrisorile lui Jules Verne către părinţi
sunt legate doar de cheltuieli şi de banii de care are nevoie. În 1848,
împreună cu Michel Carré, Jules Verne începe să lucreze la operete
muzicale. Când tatăl său află că fiul său scrie şi compune mai mult decât
învaţă pentru Drept, îi întrerupe sprijinul financiar. Graţie vizitelor
întreprinse în saloanele literare, Jules Verne intră în legătură cu Alexandre
Dumas. Se împrieteneşte cu fiul scriitorului şi îi propune acestuia manuscrisul
unei comedii intitulate Les Pailles rompues. Alexandre Dumas fiul îl pune
pe Verne în legătură cu fraţii Seveste, care au preluat Teatrul Istoric după
eşecul managerial al lui Dumas tatăl. Noua instituţie devine Teatrul Liric, iar Jules Seveste, noul ei
director, îl angajează pe Verne ca secretar. Munca nu este remunerată, dar lui
Verne i se permite în schimb să-şi joace piesele, dintre care majoritatea sunt
scrise împreună cu Michel Carré. În ianuarie 1852 se hotărăşte să refuze
cariera avocăţească propusă de tatăl său. În timp ce frecventează Biblioteca
naţională devine pasionat de ştiinţă şi de ultimele descoperiri în domeniu, dar
este atras în special de georgrafie. În această perioadă, Verne face cunoştinţă
cu un personaj deosebit, ilustru geograf şi călător neobosit,
exploratorul Jacques Arago, care continuă să străbată lumea în ciuda
orbirii. Pe 28 aprilie 1853 se joacă Le Colin-maillard la Teatrul
Liric, într-o perioadă în care Jules Verne nu se opreşte din scris, lucrând
la Pierre-Jean, Le siège de Rome şi Monna Lisa, pe care o
începe în 1851 şi o termină abia în 1855. Este o perioadă de intensă activitate
creatoare, în care apar tot mai multe piese de teatru, dintre care Les
Heureux du jour pare să fie foarte apropiată de sufletul lui. Scrie şi noi
nuvele, printre care se numără Le mariage de M. Anselme des
Tilleuls şi O iarnă printre gheţari, ultima fiind publicată în 1855 în Musée.
În martie 1856, Auguste Lelarge, prieten al lui Jules Verne şi membru
în Onze-sans-femme, se căsătoreşte cu Aimée de Viane. Verne este rugat să
fie martor, lucru pe care-l acceptă, iar căsătoria are loc pe 20 mai
la Amiens, în oraşul miresei. Cu ocazia acestei călătorii, Verne o
întâlneşte pe viitoarea sa soţie, Honorine, văduva de 26 de ani a lui Auguste
Hébé-Morel şi mama a două fete, Valentine şi Suzanne. În 1859 întreprinde o
călătorie în Anglia şi Scoţia alături de Aristide Hignard. În timpul ei îşi
notează o serie de impresii, pe care le transcrie la revenirea în ţară şi, în
1862, îi prezintă manuscrisul lui Hetzel, care îl refuză. Drept urmare, Verne îl va folosi pentru redactarea
romanelor sale scoţiene. Pe 2 iulie 1861, tot datorită lui Alfred Hignard, cei
doi prieteni şi Émile Lorois se îmbarcă într-o călătorie spre Norvegia.
Scriitorul revine acasă la cinci zile de la naşterea fiului său, Michel, pe 4
august. Un moment semnificativ în viaţa literară a lui Jules Verne l-a
constituit întâlnirea cu Pierre-Jules Hetzel (1814-1886), unul dintre
cei mai importanţi editori francezi. Când s-au întâlnit, Jules Verne avea 35 de
ani, iar Pierre-Jules Hetzel avea 50 de ani şi de atunci până la
moartea lui Hetzel ei au format un excelent tandem - scriitor şi editor. În
1862, îi înmânează manuscrisul romanului Cinci săptămâni în balon, care
este publicat în 1863 şi cunoaşte un succes imens, chiar şi în afara ţării. Cei
doi semnează un contract pe 20 de ani prin care Verne se angajează să-i
furnizeze lui Hetzel romane pentru revista adresată tineretului Magasin
d'éducation et de récréation. Până la urmă, Verne avea să lucreze timp de
patruzeci de ani la Călătoriile sale extraordinare, adunând în cadrul lor
62 de romane şi 18 nuvele. În 1863 Jules Verne scrie Parisul în secolul
XX, care avea să apară abia peste mai bine de un secol, în 1994. În 1874
publică Ocolul Pământului în optzeci de zile şi cumpără vasul
Saint-Michel II, fiind numit în acela şi an membru onorific al Yacht-Club
de France. Pe 15 februarie 1887 decedează mama sa, Sophie Verne. Scriitorul nu
poate participa la înmormântare, deoarece merge cu dificultate iar vindecarea
este anevoioasă. În 1902 simte cum i se diminuează capacitatea intelectuală. În
1903 scrie puţin, dar nu consideră o problemă lentoarea cu care lucrează.
Diabetul, care-i afectează acuitatea vizuală, îl orbeşte progresiv. După o
criză severă de la sfârşitul anului 1904, o alta îl doboară pe 16 martie anul
următor. Jules Verne se stinge pe 24 martie 1905 la Amiens, în casa de pe
bulevardul Longueville nr. 44. Înmormântarea sa atrage o mulţime de cinci mii
de persoane. Scriitorul este îngropat la cimitirul La Madeleine à Amiens.
Surse: Printre gheţurile eterne, Jules Verne, Mondocart Pres, Bucureşti, 2002;
ro.wikipedia.org; www.autorii.com; www.artline.ro;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu