Sărbătoarea Bibliotecii "Nicolae Iorga"

Miercuri 22 decembrie 2010, o zi minunată, plină de emoţie şi satisfacţia împlinirii. Biblioteca „Nicolae Iorga” a împlinit 5 ani de la inaugurarea noului sediu şi atribuirea numelui marelui istoric român „Nicolae Iorga”.

Într-o atmosferă de sărbătoare, cu vocea plină de emoţie, am deschis întâlnirea prilejuită de această aniversare, mulţumind invitaţilor care au avut plăcerea de a mă onora cu prezenţa în prag de Crăciun şi de a fi alături de mine la împlinirea unui cincinal.

Am avut deosebita plăcere de a înmâna foştilor bibliotecari, ai bibliotecii comunale, Diplome de recunoştinţă pentru eforturile depuse în păstrarea şi conservarea fondului de carte. Au primit mulţumirile şi respectul meu Teodorescu Marieta, Moscovschi Mircea, Cânţa Vasile Adrian şi nu în ultimul rând, cea de la care am preluat inventarul bibliotecii, Râşchitor Maria. 

În decursul celor 14 ani de activitate, am avut alături de mine oameni minunaţi, care au înţeles adevărata putere a cărţii şi m-au sprijinit în toate demersurile, fie pe plan biblioteconomic, fie ca bibliotecar. Am simţit 

nevoia să mulţumesc şi celor care m-au susţinut şi au fost mereu aproape de biblioteca „Nicolae Iorga”, oferindu-le Diplome de recunoştinţă pentru implicarea în îndeplinirea misiunii bibliotecii. Astfel am început prin a mulţumi: domnişoarei Doina Lelia Postolache – director al Bibliotecii Judeţene „Panait Cerna” Tulcea în anul 2005, anul inaugurării noului sediului şi cea care a propus ca Nicolae Iorga să fie patronul spiritual al bibliotecii; doamnei Liliana Colesnicenco – bibliotecar metodist în 2005, care mi-a suportat lamentările, pe holurile Bibliotecii Judeţene dar care m-a încurajat şi m-a susţinut mereu; domnişoarei Elena Nurciu şef de birou C.I.C. care este alături de mine şi care ori de câte ori o solicit îmi răspunde prezent, ba mai mult, aduce şi un plus în activităţile bibliotecii, printr-un invitat surpriză sau prin materiale inedite; domnului Ovidiu Ghionu – directorul Bibliotecii Judeţene „Panait Cerna”, care mi-a făcut o mare surpriză, neconfirmând invitaţia dar venind împreună cu celelalte colege pentru a fi alături de noi la această sarbătoare.

Pe această cale mulţumesc tuturor colegelor şi colegilor din Biblioteca Judeţeană care sunt alături de mine, mă sprijină şi imi dau putere de muncă prin vorbele calde şi aprecierile primite.

Nu mă puteam opri aici cu mulţumirile, pentru că am oameni minunaţi şi mai aproape de mine, nu tocmai la Tulcea, este vorba de doamna Împuşcatu Antoaneta – director la Şcoala Generală cu clasele I-VIII „Ion Creangă”, care în fiecare zi de miercuri mă primeşte în şcoală pentru a prezenta o carte copiilor sau pentru a face o recenzie şi de fiecare dată când cer ajutor primesc o mână întinsă, uneori chiar mai mult, împreună organizând diverse şi fructuoase activităţi cultural-educative.

Ultima diplomă oferită, dar nu pentru că nu merită, a fost pentru o persoană aparte, aşa cum am spus şi la momentul înmânării diplomei, este persoana care mă enervează cel mai tare, care mă supără până la lacrimi şi care refuză orice solicitare până în ultima clipă,  este persoana care mă face să plând de nervi, de supărare dar şi de fericire atunci când totul se termină cu bine, este persoana datorită căreia după 14 ani de activitate am reuşit să sărbătorim biblioteca comunală, să arătăm celor interesaţi şi celorlalţi, că se poate, că există oameni care au respect pentru carte, pentru cultură, pentru oameni dar mai ales pentru viitor asigurând copiilor, tinerilor, condiţii optime de informare, atât prin mijloace clasice, cărţi, reviste, ziare cât şi prin mijloace moderne, dotând biblioteca cu calculatoare conectate la internet, de care oricine se poate folosi în mod gratuit. Această persoană este domnul Viorel Chiriţă - primarul comunei noastre, căruia îi mulţumesc din suflet pentru implicare în dezvoltarea şi modernizarea bibliotecii „Nicolae Iorga”, care din anul 2004, de când a fost ales, investeşte în bibliotecă (şi nu numai) timp şi bani pentru ca toţi cetăţenii să beneficieze de condiţii decente de informare.

Fiind o zi aniversară, omul zilei, cel care a mijlocit această aniversare, domnul primar Viorel Chiriţă, a făcut şi onorurile deschizând şampania şi oferind câte un pahar(de unică folosinţă) tuturor participanţilor cu urarea de a ne revedea şi la aniversarea de 50 de ani.

Pentru mine a fost o zi minunată, plină de emoţie în care am avut parte de bucuria îndeplinirii unui vis frumos. Am fost extrem de onorată la primirea felicitărilor şi a cuvintelor frumoase care mi-au fost adresate de toţi participanţii. M-am simţit apreciată şi preţuită, motiv pentru care voi munci mai mult şi mai bine pe viitor.
Mulţumesc presei şi în special domnului Petru Ţincoca pentru articolul publicat.

Am avut şi un participant special în zi aniversară, nepoţelul meu de 4 ani şi 9 luni, care a întreţinut toate invitatele mele.

Pe scurt: Fericită, mulţumită, împlinită şi cu poftă de muncă...după concediul de odihna.

Sărbători fericite tuturor şi un an nou fericit plin de realizări, sănătate multă!

Aniversari culturale 23.12(Alexandru Flechtenmacher, Nicolae Malaxa)

23.12.1823 S-a născut, la Iaşi  ALEXANDRU FLECHTENMACHER – compozitor român

Cu Alexandru Flechtenmacher muzica romnească înregistrează un nume prestigios şi un moment important în procesul ei de afirmare şi dezvoltare. Alexandru Flechtenmacher s-a născut la Iaşi, la 23 decembrie 1823, ca fiu al lui Christian Flechtenmacher, jurist, originar din Braşov. Şi-a făcut studiile muzicale la Iaşi şi la Conservatorul din Viena (1837-1840). După reîntoarcerea sa a avut o bogată şi multilaterală activitate, care a constituit o contribuţie deosebit de însemnată la dezvoltarea vieţii muzicale romnşeti. Făcând parte din pleiada intelectualităţii care a luat parte activ la revoluiţa din 1848 şi care a militat pentru înfăptuirea Unirii, Alexandru Flechtenmacher se numără printre marii înaintaşi care au luptat cu perseverenţă pentru dezvoltarea şi afirmarea muzicii romneşti. Ca şef de orchestră a funcţionat la Teatrul Naţional din Bucureşti, la Craiova şi la Iaşi. În această calitate trebuia să scrie muzica de scenă la piesele aflate în repertoriu, dând astfel la iveală o creaţie foarte bogată destinată teatrului. Alexandru Flechtenmacher a scris muzică pentru mai toate piesele româneşti de teatru apărute între anii 1840-1880, crenâd în total circa 600 de piese muzicale, la producţiile lui Vasile Alecsandri, C.Negruzzi, Matei Millo ş.a. Iată câteva titluri: Cinel-Cinel, Coana Chinta, Piatra din casă, Cetatea Neamţului, Florin şi Florica, Fluierul fermecat, Răzvan şi Vidra. Pe lângă acestea a scris şi numeroase operete, vodeviluri şi canţonete. Lucrările sale se întemeiază, în majoritate, pe folclor. Chiar de la primele compoziţii se remarcă tendiţna şi preocupările lui Alexandru Flechtenmacher de a da un caracter cât mai pronunţat românesc creaţiei sale, prin introducerea intonaţiilor naţionale, în afară de cele menţionate mai sus, subliniem dorinţa lui de a crea el însuşi în stil apropiat de cel popular. Foarte multe arii create de compozitor au un caracter popular. El a creat numeroase melodii de joc, ceea ce a contribuit la creşterea numărului de jocuri populare - hore şi sârbe - în circulaţie, îndeosebi după anul 1860. Prestigiul pe care şi l-a câştigat în viaţa muzicală a ţării a făcut ca în 1864, când s-a înfiinţat Conservatorul din Bucureşti, să fie numit director al acestei instituţii, unde a depus o îndelungată şi rodnică activitate pedagogică. S-a stins din viaţă la Bucureşti, la 28 ianuarie 1898. Prin creaţia şi aportul său de animator muzical, Alexandru Flechtenmacher a fost una dintre personalităţile de seamă din ţara noastră.

23.12.1823 S-a născut, la Iaşi  NICOLAE MALAXA – inginer şi intreprinzător român

Nicolae Malaxa, fiul Elenei Ruxandra şi al lui Costache Malaxa, s-a născut la 23 decembrie 1884, în oraşul Huşi. Tatăl a fost fiul unei familii de greci stabilită în Moldova în jurul anului 1818, mama a fost fiica spătarului Bădărău. Şcoala primară şi liceul le-a urmat la Iaşi. Studiile superioare le-a făcut la Universitatea Politehnică din Karlsruhe, din Germania. În anul 1921, la vârsta de 37 de ani, era un inginer cu experienţă, cu imaginaţie şi un abil om de afaceri.  Nicolae Malaxa a înfiinţat, la 3 august 1921, un atelier de reparat locomotive şi vagoane de cale ferata şi şi-a extins afacerile continuu. La acea vreme, Uzina Malaxa era cea mai modernă fabrică de tuburi laminate din Europa, aplicând pentru prima dată pe continent procedeul american de laminare "Stiefel". Între anii 1923-1927 a construit o uzină lângă Halta Titan. Malaxa a ridicat din temelii cea mai performantă fabrică de material rulant din Europa la acea vreme, pe care a utilat-o cu 82 de maşini-unelte cumpărate din Germania. Construcţia fabricii a început în 1923 şi a fost finalizată patru ani mai târziu. Pentru începerea lucrărilor de fabricaţie a locomotivei a angajat cu contract 180 de muncitori germani calificaţi, pe o perioadă de un an şi şase luni. În mai puţin de un an, fabrica a devenit operaţională, pe porţile ei ieşind prima locomotivă. In acelaşi timp a pregătit muncitorii români, care aveau să ia locul germanilor la încheierea termenului de contract. Din anul 1931, la Malaxa se fabricau trenuri automotoare echipate cu motoare Diesel-Ganz şi transmisii Mylius cu 4 şi 5 trepte. În anul 1941, Malaxa pierde posesia fabricii, care devine "Uzinele 23 August", ulterior devenind societatea Faur SA.

Aniversari culturale 21.12(Petru Movila, Heinrich Boll, Stela Popescu)

21.12.1596 Se naşte, la Suceava PETRU MOVILĂ – teolog şi om de cultură român, mitropolit al Kievului

Petru Movilă s-a născut la Suceava, în anul 1596, ca fiu al lui Simion Movilă. După moartea tatălui său, tânărul fiu de domnitor va pribegi, împreună cu mama şi cu fraţii săi în Ţara Românească, după care se vor aşeza definitiv în Polonia. Învăţătura şi-o va începe în casa părintească, apoi o va continua la vestita şcoală a „Frăţiei” ortodoxe din Kiev şi la Academia Zamoiska din Zemosč, unde va învăţa limbile latină, greacă, slavonă şi polonă, la care se adăugau şi celelalte discipline studiate: gramatica, poetica, retorica, dialectica, teologia. Potrivit obiceiului nobililor polonezi, a trebuit să înveţe şi mânuirea armelor, luând parte şi la două lupte ale polonilor împotriva turcilor, la Ţuţora şi Hotin. După o păstorire de 13 ani, mitropolitul Petru Movilă a trecut la cele veşnice, în ziua de 1 ianuarie 1647, fiind îngropat în biserica cea mare a mânăstirii Pecerska. prin testamentul său, averea sa fost lăsată Colegiului de la Kiev şi catedralei Sfintei Sofia şi mânăstirii Pecerska, pentru refacerea lor şi pentru azilul de bătrâni. În anul 1995, pe data de 27 iulie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina a trecut în rândul sfinţilor pe marele ierarh român, ca dată de prăznuire fiind stabilită ziua de 31 decembrie.

21.12.1917 Se naşte, la Cologne (Köln), German Empire HEINRICH BÖLL – scriitor german

Heinrich Theodor Böll este cel de-al doilea scriitor german, după Thomas Mann, distins cu Premiul Nobel pentru Literatură (1972). Membru al Grupului 47 şi profund implicat în viaţa publică din Germania postbelică, Boll şi-a asumat, alaturi de Gunter Grass, rolul de conştiinţă a generaţiei sale. Cărţile lui, traduse în peste treizeci de limbi, vorbesc despre vina tragică a poporului german, rănile încă nevindecate şi necesitatea de a privi în faţă un trecut întunecat şi dureros. Dintre scrierile sale, amintim: Fotografie de grup cu doamna, Casa văduvelor, Destinul unei ceşti fără toartă, Unde ai fost, Adame?, Opiniile unui clovn (2007), Partida de biliard de la ora nouă şi jumătate (2008) şi Onoarea pierdută a Katarinei Blum (2009). Se stinge din viaţă la 67 de ani pe 16 iulie 1985.

21.12.1935 Se naşte, la Bălţi, Basarabia STELA POPESCU – actriţă româncă de teatru şi film

Stela Popescu actriţă de comedie, s-a născut la data de 21 decembrie 1935 într-un târguşor cu foarte mulţi evrei, datorită cărora avea o viaţă comercială foarte bogată. Mama sa purta pe vremea aceea sandale nemţeşti şi se îmbraca în mătase naturală. Amintirile sale din copilarie erau romantice, chiar dacă lucrurile acolo s-au petrecut dramatic. În memoria sa, Orheiul a rămas un colt de rai, o frumuseţe plină de flori, unde îşi aminteşte aevea o curte minunată cu un păr care facea pere cât un "cap de copil". Părinţii săi erau amândoi învăţători.