Aniversari culturale 31.10.11(Eugen Lovinescu)

31.10.1881 S-a născut, la Fălticeni, Suceava EUGEN LOVINESCU – critic român

130 ani de la naşterea criticului român

Eugen Lovinescu se naşte la Fălticeni, pe 31 octombrie 1881. Era fiul lui V.T. Lovinescu, profesor de istorie la gimnaziul din Fălticeni şi al Profirei Manoliu. La gimnaziu a avut colegi pe Mihail Sadoveanu şi I. Dragoslav. În 1896, ca elev în clasa a III-a gimnazială, colaborează sub pseudonimul Delmonte, la ziarul Lumea Nouă a lui Iosif Nădejde. Toamna, se înscrie la liceul internat din Iaşi, după care urmeză Universitatea din Bucureşti, la filologie clasică. În 1902 vizitează Grecia, în cadrul unei excursii studenteşti organizată de Gr. Tocilescu. În 1904 face o călătorie la Munchen, pentru a audia cursurile savantului Furtwaengler, deoarece dorea să scrie un articol despre Horaţiu în decursul veacurilor. Îi apare prima carte: O chestiune de sintaxă latină, apoi lucrarea Pronunţarea Latină în opera clasică. Colaborează la Epoca, Viaţa literară şi artistică a lui Ilarie Chendi, Viaşa Românească, etc. În 1906 apar două volume de critică – Paşi pe nisip. Pleacă la Paris în acelaşi an şi publică drama De peste prag şi Nuvele florentine. Îşi da doctoratul în 1909 la Paris, cu două lucrări. La Bucureşti îi apare volumul I din Critice, de asemeni monografia literară Grigore Alexandrescu. După ce trece docenţa în literatură română la Universitatea din Bucureşti, e numit professor de latină la liceul Matei Basarab din capitală. A suplinit un an catedra de literatură română la Universitatea din Iaşi. Foarte prolific, publică vol II din Critice în 1910, Scenete şi fantezii în 1911, romanul Aripa morţii în 1913; vol. III şi IV din Critice  între 1915-1916; traducerea Analelor lui Tacit. Refugiat la Fălticeni în 1916  din cauza războiului, traduce în prima versiune Odiseea lui Homer. În 1919 scoate revista Zburătorul literar. Între anii 1921-1929 apar volumele V-X din Critice. Tipăreşte apoi în traducere Ode, Epode, Satire şi Scrisori de Horaţiu. În 1924 apar cele trei volume din Istoria civilizaţiei române moderne. Între 1926-1929, scoate Istoria literaturii române contemporane - cinci volume şi romanul Viaţa dublă. Cele 4 volume de memorii, au apărut sub titlul Aquaforte între 1930-1941. Dintre romanele autobiografice amintim Bizu în 1932, Firu-n patru în 1932, Diana în 1936, Mite în 1936, Acord final între 1938-1939, în Revista Fundaţiilor. Respins la propunerea de a fi ales membru activ al Academiei Române în 1936, Eugen Lovinescu a purtat tot restul vieţii amărăciunea acestei înfrângeri, ar fi meritat cu prisosinţă să intre în forul academic, dar ambiţiile şi maşinaţiunile oamenilor i-au barat calea. S-a stins din viaţă la Bucureşti, pe 16 iulie 1943. 





Surse: E. Lovinescu, Florin Mihăilescu, Editura Eminescu, Bucureşti, 1973, ro.wikipedia.org; www. lovinestii.ro;  biblionesticosanzeana.wordpress.com; istoriiregasite.wordpress.com;