Aniversari culturale 05.02.2014 (Alecu Russo)

05.02.1859 S-a stins din viaţă, la Iaşi, ALECU RUSSO –   scriitor român

155 ani de la moartea scriitorului român

Alecu Russo, pe numele adevărat Alecu Rusu, s-a născut pe 17 martie 1819 la Chişinău. Fiul unui boier de viţă veche, dar cu o situaţie socială relativ modestă. Alecu Russo şi-a petrecut copilăria la ţară, în mijlocul ţăranilor. Pe la 1829 o cumplită epidemie de holeră i-a secerat familia. Rămas orfan de mamă, Alecu Russo e trimis de părintele său la studii în Elveţia. După studiile din Elveţia, între 1829 şi 1835, la Institutul lui Francois Naville din satul Vernier de lângă Geneva şi-a continuat studiile şi la Viena, între 1835 şi 1836. După ce s-a întors în ţară, la 1838, a petrecut câtva timp la moşia părintească şi mai târziu, la 1843, îl găsim ca judecător la Patra-Neamţ. Debutează ca autor dramatic în 1846, cu două comedii care se joacă pe scena Teatrului Naţional din Iaşi: Jicnicerul Vadră şi Băcălia ambiţioasă, deoarece cuprindea unele pasaje care îi sugerau pe cei de sus, acestea au avut ca urmare exilul lui la Mănăstirea Soveja. Luând parte la mişcarea din 1848, a trebuit să se refugieze în Bucovina. De acolo, a trecut în Ardeal, să vadă desfăşurarea evenimentelor, dar, urmărit de unguri, a fost arestat şi închis la Cluj, iar după ce a fost lăsat liber, s-a îndreptat spre Bucureşti, unde decepţiile revoluţiei l-au silit să-şi continue exilul, luând drumul spre Paris. La întoarcerea în Moldova, după doi ani, se hotărăşte să practice avocatura. Cum fusese alături de cei care pregătiseră Revoluţia de la 1848, îl găsim şi printre aceia care luptau pentru ideea Unirii. Opera cea mai cunoscută a lui Alecu Russo este Cântarea României, amplu poem în proză, alcătuit din 65 de versete. Poemul a fost scris în limba franceză şi publicat pentru prima dată, fără semnătură, în România viitoare, 1850, în traducerea lui Nicolae Bălcescu.  Cinci ani mai târziu, Alecu Russo îl publică în România literară, în traducere proprie şi semnând unul din fragmente cu iniţialele lui. Poemul exprimă starea de spirit a momentului revoluţionar. Trecutul eroic este confruntat cu prezentul umilit. Tonul este liric, răscolitor. În opera Amintiri este evocată copilăria scriitorului, apoi figura lui Ionică Tăutul. Stilul este evocator, liric, apropiat de al Cântării României. Alte opere de proză memoralistică sunt: Holera, Soveja, Palatul lui Duca-Vodă, Piatra teiului, unele scrise în limba franceză şi publicate postum. Alecu Russo a murit la 5 februarie 1859 la Iaşi.

Surse: Dicţionar de literatură română, Dim. Păcurariu, Editura Unives, Bucureşti, 1979, ro.wikipedia.org;  www.poezie.ro; secole.ro;

Aniversari culturale 03.02.2014 (Ionel Teodoreanu)

03.02.1954 S-a stins din viaţă, la Bucureşti, IONEL TEODOREANU –   scriitor român

60 ani de la moartea scriitorului român - EXPOZIŢIE DE CARTE

Ionel Teodoreanu s-a născut la 6 ianuarie 1897 în Iaşi, într-o familie de intelectuali, ca şi tatăl şi fratele său(Al. O. Teodoreanu - Păstorel), a studiat dreptul, profesând cu talent avocatura. În 1919 debutează în literatură la "Însemnări literare", cu o suită de notaţii metaforice, intitulate "Jucării pentru Lilly". După ce îl cunoaste pe G. Ibrăileanu, devine membru al grupului redacţiei Viaţa românească. În 1923 publică primul volum, "Uliţa copilăriei", carte care evocă lumea copilăriei, amestec de vis şi realitate. Acelaşi univers al copilăriei apare şi în ciclul "La Medeleni" ("Hotarul nestatornic", 1925; "Drumuri", 1926; "Între vânturi", 1927), opera cea mai valoroasă a lui Ionel Teodoreanu. Medeleni, locul vacanţelor pline de voioşie redau atmosfera vieţii de la ţară, nostalgia paradisului pierdut. În 1929, publică "Bal mascat", părăsind copilăria, zugrăveşte inadaptarea unui intelectual moldovean la moravurile din Bucureşti. Publică apoi romanele: "Turnul Milenei" (1928), "Fata din Zlatanst" (1931) şi "Golia" (1933) în care evocă făpturi umane anormale, combinând realul cu fantasticul. În 1934 şi 1935 publică romanele de dragoste: "Crăciunul de la Silveştri" şi "Lorelei" unde se întâlnesc personaje cu temperamente diferite: tip sensibil şi visator cu omul cu simţ practic şi viguros care este învins. În 1936 apare "Arca lui Noe", un roman cu elementele unui roman poliţist. Ultimele romane marchează totuşi un declin al carierei literare: "Secretul Anei Florentin" (1937), "Fundacul Varlaamului" (1938), "Prăvale-Baba" (1939), "Tudor Ceaur Alcaz" (1940 – 1943), "La porţile nopţii" (1946), "Hai diridam" (1946). În aceeaşi perioadă creează şi volumele de memorialistică, valoroase ca: "În casa bunicilor" (1938, cu amintiri din copilărie), "Ce-a văzut Ilie Pâinişoara" (1940), "Întoarcerea în timp" (1941) evoca Iaşul, "Masa umbrelor" (1942), "Amintiri despre cenaclu de la Viaţa Românească". Ionel Teodoreanu a murit la 3 februarie 1954 în Bucureşti.

Surse: Dicţionar de literatură română, Dim. Păcurariu, Editura Unives, Bucureşti, 1979, ro.wikipedia.org;  www.ro.biography.name; jurnalul.ro;

Aniversari culturale 02.02.2014 (Theodor Rogalski)

02.02.1954 S-a stins din viaţă, la Zurich, THEODOR ROGALSKI –   compozitor român

60 ani de la moartea compozitorului român

Theodor Rogalski s-a născut pe 11 aprilie 1901 la Bucureşti. După studii la Bucureşti cu Alfonso Castaldi şi Dimitrie Cuclin, urmează perioada studiilor la Conservatorul din Leipzig 1920 - 1923 şi apoi la Schola Cantorum din Paris 1923-1926, unde este discipolul lui Vincent d'Indy (compoziţie, dirijat) şi al lui Maurice Ravel (orchestraţie). Se afirmă în 1926 prin obţinerea Premiului I la Concursul naţional de compoziţie "George Enescu" (instituit în 1913) cu lucrarea Cvartet de coarde în fa major  şi se lansează în programele de concert ale Filarmonicii cu Două dansuri pentru suflători, pian şi baterie în 1927 şi Două schiţe simfonice în 1930, lucrare a cărei valoare de excepţie l-a determinat pe George Enescu să o selecteze pentru concertul susţinut la Expoziţia Internaţională de la New York din 1939. Continuând să exploreze linia deschisă de Înmormăntare la Pătrunjel şi  Paparudele (Două schiţe simfonice) prin noua abordare tehnică a valorificării filonului folcloric, cu accent pe diversitatea ritmică, suprapunerile politonale şi un colorit armonic inedit, Theodor Rogalski compune, două decenii mai tărziu, în 1950, suita simfonică Trei dansuri romăneşti, ce constituie un reper al creaţiei şcolii româneşti din epocă. Cochetând cu impresionismul francez în baladele: Iancu Jianu, Toma Alimoş, Mihu Copilu, cu expresionismul german în Două cpicii pentru orcherstră şi paleta instrumentală a lui Ravel în Trei dansuri româneşti, Theodor Rogalski a reuşit să creeze câteva modele pentru generaţia ce i-a urmat. Theodor Rogalski s-a stins din viaţă pe 2 februarie 1954, la Zürich.

Surse: ro.wikipedia.org; 433.ro; folclormuzical.wordpress.com; adevarul.ro;