Activitati culturale 3.04.2014 (Florile, micul nostru paradis)

3.04.2014  FLORILE, micul nostru paradis

EXPOZIŢIE DE CARTE

Pentru atragerea unui număr cât mai mare de utilizatori la activităţile Bibliotecii „Nicolae Iorga” din comuna I.C. Brătianu, astăzi data de mai sus, am organizat o expoziţie de carte la sediul bibliotecii  intitulată „FLORILE, micul nostru paradis”.

Lalelele sunt unele dintre cele mai frumoase flori de primăvară, capabile să transforme orice colţ de grădină într-un peisaj mirific. Dintr-o grădină de primăvară desăvârşită nu lipsesc nici zambilele şi narcisele, al căror parfum ne rămâne mult timp în memoria olfactivă. În decorul creat de roşul, rozul, albul şi galbenul lalelelor, zambilelor şi narciselor din grădină, liliacul, brânduşele şi irişii vor îmbogăţi paleta de culori cu nuanţele lor mov. Dacă vrei să profiţi de fiecare petic de pământ din grădină poţi planta anemone, ghiocei şi panseluţe. Te vor surprinde plăcut cu florile lor mici şi delicate şi te vor anunţa ca primăvara e hotărâtă să se instaleze. O altă floare de care te poţi bucura în acest anotimp este azalea. Deşi e întâlnită mai des în ghivecele de interior decât în grădini, fiind sensibilă la temperaturi foarte scăzute, azalea este una dintre plantele care fac un adevărat spectacol în grădină, prin buchetele sale mari şi bogate de flori roz. Plantele care înfloresc vara aparţin de categoria bulbilor de flori de primăvară, cum ar fi: gladiolele, daliile, canna, begonia. Bulbii fiind sensibili la îngheţ, plantarea lor se face primăvara iar toamna după ofilirea florilor, bulbii trebuie adunaţi din pământ.

Surse: ro.wikipedia.org;  www.casamea.ro; www.sweetgarden.ro; 

Aniversari culturale 2.04.2014 (Paul Heyse)

2.04.1914 S-a stins din viaţă, la Munchen, PAUL HEYSE – scriitor german

100 ani de la moartea scriitorului german

Paul Heyse, pe numele întreg Paul Johann Ludwig von Heyse, s-a născut pe 15 martie 1830, la Berlin, ca fiu al unui profesor universitar, Karl Wilhelm Ludwig Heyse şi al lui Julie Salomon, evreică din familia lui Felix Mendelssohn, se formează într-un climat intelectual în care cultul pentru antichitate se îmbină cu admiraţia faţă de clasicismul german. Paul Heyse a studiat literatura şi filologia romantică şi clasică la Universitatea din Berlin, iar în 1852 obţine doctoratul la Universitatea din Bonn. După absolvirea studiilor, Heyse călătoreşte în Italia pentru continuarea şi aprofundarea cunoştinţelor sale de studii romantice şi scriere creativă. Paul Heyse se stabileşte în capitala Bavariei în anul 1854 şi frecventează cenaclul literar "Die Munchner Schule". Scriitorul debutează cu lucrări dramatice, versuri şi povestiri. În 1855 publică primul volum de nuvele "Novellon" (Nuvele), ce conţine şi piesa L'Anabiata (Sălbatica). Prima dramă a autorului "Franziska von Rimini" (Francesca de Rimini) a fost tiparită în 1850. Două dintre cele mai renumite romane ale lui Heyse sunt "L'arrabbiata" finalizat în 1857, şi "Kinder der Welt" (Copiii lumii) publicat în 1873. În timpul vieţii sale, Heyse a scris mai mult de 100 de romane, a scris poezii, povestiri scurte şi aproximativ şaizeci de drame. Operele sale au fost publicate în cincisprezece volume, în 1924, la zece ani după moartea sa. Paul Johann Ludwig von Heyse a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1910 "ca omagiu pentru desăvârşita sa artă, pătrunsă de concepţia idealistă, realizată pe parcursul unei lungi şi importante activităţi ca poet liric, scriitor dramatic, romancier şi autor al unor nuvele de renume mondial". Paul Heyse s-a stins din viaţă pe 2 aprilie 1914 la Munchen.

Surse: ro.wikipedia.org;  www. poezie.ro; www. artline.ro; www.literaturportal-bayern.de;

Aniversari culturale 1.04.2014 (Theodor Codrescu)

1.04.1819  S-a născut la Iaşi, THEODOR CODRESCU – scriitor român

195 ani de la naşterea scriitorului român

Theodor Codrescu s-a născut pe 1 aprilie 1819, la Iaşi. A început cursurile şcolii primare la Galaţi în 1832, apoi a continuat la Iaşi, este înscris la Academia Mihăileană, pe care o termină în 1838. După absolvire, va fi numit profesor suplinitor la Academia Mihăileană, dar părăseşte şcoala în semn de protest împotriva încercărilor de a se face din franceză o limbă de predare obligatorie. Între anii 1848 şi 1853, revine ca profesor la Academie, unde predă istoria. A fost o vreme cenzor al publicaţiilor din Moldova şi apoi director al Arhivelor Statului din Iaşi (1856). A redactat o Mică gramatică franceză pentru învăţătura tinerimii moldo-române (1841), a tradus alte gramatici franceze, a alcătuit un dicţionar francez-român şi un altul german-român. Împreună cu D. Gusti a tipărit un abecedar, un catehism, o carte de citire, o istorie a românilor. În 1850, în colaborare cu alţi oameni importanţi ai vremii, a înfiinţat Tipografia „Buciumul", publicând aici, între altele, multe materiale prounioniste, precum şi ziare, ca „Steaua Dunării". Pasionat al istoriei, Codrescu a reuşit să culeagă un impresionant număr de documente referitoare la trecutul românilor, pe care le-a tipărit în 25 de volume, sub titlul Uricariul sau Colecţiune de diferite acte. Pentru aceasta, va fi ales membru corespondent al Academiei Române în 1886. Tot sub îngrijirea lui au apărut diverse culegeri de acte oficiale referitoare la politica externă a Principatelor Române. Avându-l pe Codrescu redactor, au apărut şi câteva ziare, printre cele mai bune ale timpului: „Zimbrul" (1850), „Foiletonul Zimbrului" (1855) şi „Buciumul român" (1875). În „Buciumul român" a văzut pentru prima dată lumina tiparului, în 1876-1877, Ţiganiada, opera lui I. Budai-Deleanu. Din 1872, a condus  „Noul curier român". Ca traducător, meritul său principal este de a fi dat, în 1853, cea dintâi versiune românească a romanului Coliba lui Moşu Toma sau Viaţa negrilor din sudul Statelor Unite din America (I-II), de Harriet Beecher Stowe, sprijinind astfel mişcarea de emancipare socială din Principate. Pentru Teatrul Naţional din Iaşi, Codrescu a tălmăcit un mare număr de piese, cu deosebire vodeviluri, care au fost jucate mai bine de un deceniu. Ca scriitor, Codrescu a început cu prelucrări şi a continuat, în linia „Daciei literare", cu destul de izbutite povestiri despre Pepelea - snoave extrase din folclor. În 1844, îi apare volumul O călătorie la Constantinopoli. În 1846 oferă Teatrului Naţional din Iaşi vodevilul propriu Soldatul prujitor. Theodor Codrescu se stinge din viaţă pe  23 martie 1894, la Iaşi.

Surse: ro.wikipedia.org;  www.ziarulevenimentul.ro; www.crispedia.ro; commons.wikimedia.org;