15.11.1916 A murit, la Vevey, Elveţia HENRYK SIENKIEWICZ – scriitor polonez
95 ani de la moartea scriitorului polonez
EXPOZIŢIE DE CARTE
Henryk Sienkiewicz s-a născut la 5 mai 1846, la Wola Okrzejska, lângă Radom, într-o familie de şleahtici cu tradiţie în lupta de eliberare a poporului polon. Sienkiewicz primeşte o educaţie rigidă, cu un pronunţat caracter religios catolic, care se va resimţi în mod negativ în opera sa istorică. Primii ani îi petrece la ţară, la moşia bunicilor. Urmează liceul la Varşovia, unde în scurtă vreme se mută şi părinţii săi. În anul 1865 părăseşte şcoala, fără să-şi susţină examenul de maturitate. O va face un an mai târziu, când îşi începe, tot la Varşovia, şi studiile superioare, întîi la facultatea de drept, apoi la medicină. După ce studiază un an medicina, pentru care nu simte nici o afinitate, tânărul Sienkiewicz se decide să urmeze filologia şi disciplinele umanistice. În anul 1871 îşi întrerupe din nou studiile. În acelaşi an publică primul său roman, În zadar. După câţiva ani de activitate publicistică, în 1876 pleacă în calitate de corespondent al unor periodice poloneze în Statele Unite ale Americii. În această perioadă Sienkiewicz vizitează nu numai America dar şi ţările din apusul Europei. Realităţile vest-europene îl dezamăgesc, contradicţiile sociale din Anglia, meschinăria burgheziei germane îl dezgustă, iar de cealaltă parte a Oceanului, atrocităţile capitalismului American, discriminările rasiale, goana după dolari, îl înspăimântă. Scrisorile din călătorie, rodul acestui voiaj de doi ani, constituie mărturia maturizării ideologico-politice şi literare a autorului. Sub influenţa directă a acestei călătorii apar în 1876-1883 câteva volume de nuvele şi povestiri cuprinzând între altele: Schiţa în cărbune, Janko muzicantul, Pentu pâine, Păzitorul taurului. În perioada 1883-1888, Sienkiewicz publică în fileton, apoi în volum celebra sa trilogie: Prin foc şi sabie, Potopul şi Pan Wołodyjowski, care îl consacră definitiv. O calătorie în Orient, îl aduce în 1886 şi la Bucureşti. Ca o recompensă pentru strădania sa neobosită, în anul 1900, cu prilejul sărbătoririi jubileului de 25 de ani de la începutul activităţii sale scriitiriceşti, Sienkiewicz primeşte în dar din partea poporului o mică proprietate cu un conac, la Oblengorek. Cu un remarcabil effort creator, autorul publică cel mai de seamă roman istoric al său şi unul dintre cele mai cunoscute ale literaturii polone, Cavalerii Teutori în 1905. În acelaşi an a primit Premiul Nobel pentru romanul Quo Vadis, operă înspirată din persecuţiile creştinilor în timpul împăratului Nero. Romanele Fără dogmă şi Familia Polaniecki fac apologia tradiţionalismului catolic, iar Vârtejuri rămâne un pamflet la adresa revoluţiei din 1905. Printre ultimele sale scrieri figurează un frumos roman pentru tineret, Prin pustiuri şi codri. În timpul primului război mondial, Sienkiewicz organizează în Elveţia, împreună cu Ignacy Paderewski, Comitetul de ajutorare a victimilor războiului din Polonia. Moare la 15 noiembrie 1916 la Vevey, Elveţia, lucrând la un roman râmas neterminat, Legiunile. Osemintele i-au fost aduse în patrie în 1924.
Surse: Nuvele, Henryk Sienliewicz, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1960, ro.wikipedia.org; www.borodziej.pl; www.biblacad.ro; cultura.deweekend.ro;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu