26.03.1894 S-a născut la Cernăuţi, VIORICA URSULEAC – soprană româncă
120 ani de la naşterea sopranei românce
Viorica Ursuleac s-a născut pe 26 martie 1894, la Cernăuţi, Bucovina. Era
fiica unui arhidiacon ortodox şi profesor de muzică la Facultatea de Teologie, a
fost unul din cei şase copii ai familiei. Aşa se explică faptul că Viorica a
învăţat pianul încă de la vârsta de 6 ani. A urmat studiile la Academia de
Muzică şi Artă Plastică din Viena, avându-l ca profesor îndrumător pe Filip
Forstén, de origine finlandeză, după care a continuat studiile la Berlin şi
Frankfurt. Debutează pe scena Operei din Zagreb în anul 1922, după care, doi
ani mai târziu, o găsim la Volksoper din Viena pentru doi ani 1924-1926. Contractul
ei cu Volksoper se datorează lui Felix Weingartner, directorul de atunci al
acestei opere, care a remarcat-o într-un concert susţinut la Bucureşti şi care
i-a propus un contract pe trei ani. Doi ani mai târziu, Clemens Krauss,
directorul Operei din Frankfurt, care era în căutarea unei „soprane blonde”,
vizitează Volksoper din Viena, unde acelaşi protector, Felix Weingartner, i-o
recomandă pe Viorica. Deşi numele de rezonanţă balcanică nu l-a prea încântat
pe Clemens Krauss, după prima audiţie acesta i-a şi oferit un contract pe o
perioadă de şase ani şi astfel o aflăm prezentă pe scena Operei din Frankfurt
în perioada 1926-1930. Clemens Krauss a apreciat-o şi a iubit-o atât de mult pe
această „eroină blondă”, încât în timpul şederii ei la Frankfurt, acesta a şi
luat-o de nevastă. Mai târziu, când devine directorul Wiener Staatsoper
(1929-1935), o aduce din nou la Viena pe Viorica Ursuleac-Krauss, începând cu
anul 1931. De numele lui Krauss este legată şi ideea faimoaselor Concerte de
Anul Nou ale Filarmonicii din Viena. Însă primul concert a avut loc în anul
1939, iar cele pe care le cunoaştem noi astăzi datează din 1941. În anul 1935,
Viorica Ursuleac-Krauss primeşte un contract pe 10 ani la Opera de Stat din
Berlin, însă o găsim aici numai în perioada 1935-1937, când această operă era
condusă de Wilhelm Furtwängler, iar în perioada 1937-1944 activează la Opera
din München. În anul 1934 este onorată cu distincţia austriacă
„Kammersängerin”, iar un an mai târziu, în 1935, primeşte varianta prusacă a
aceleiaşi distincţii. Participă la Festivalul de la Salzburg, în perioadele
1930-1934 şi 1942-1943, unde director artistic este chiar soţul ei, Clemens
Krauss. În 1934 cântă o stagiune în Anglia, la Covent Garden, în rolul ei
favorit, Arabella, din opera cu acelaşi nume de Richard Strauss, dar şi la
Royal Opera în rolul Desdemonei din opera Otello de Giuseppe Verdi, avându-l ca
partener pe Lauritz Melchior în rolul lui Otello şi pe Thomas Beecham ca
dirijor. La Scala din Milano a cântat mai multe roluri, precum cel al
Împărătesei din „Die Frau ohne Schatten” şi Khrysothemis din „Elektra” de
Richard Strauss, ca şi rolul Sieglinde din „Die Walküre” a lui Richard Wagner
sau în „Cosi fan tutte” de Wolfgang Amadeus Mozart. În 1948 ajunge la Teatrul
Colòn din Buenos Aires, unde interpretează rolul Brangane din „Tristan şi
Isolda” de Richard Wagner, unde l-a avut ca partener pe Kirsten Flagstat. Richard
Strauss a numit-o pe Viorica Ursuleac „cea mai fidelă dintre fidele”, fiind
soprana lui favorită, ea cântând în premierele celor patru opere ale sale,
Arabella (1933), Friedenstag (1938), Capriccio (1942) şi Die Liebe der Danae
(1944). De remarcat că opera Friedenstag a fost dedicată de Richard Strauss atât
Vioricăi Ursuleac, cât şi soţului ei, dirijorul Clemens Krauss. Să mai spunem
că în repertoriul Vioricăi Ursuleac au figurat roluri importante precum:
Contesa din „Nunta lui Figaro”, Senta din „Olandezul zburător”, unde a cântat
cu Hans Hotter, Donna Elvira din „Don Giovanni”, Amelia Grimaldi din „Simon
Boccanegra”, Leonore din „Fidelio”, Amelia din „Bal mascat”, rolul Leonorei din
„Forţa destinului”, Minnie din „La fanciulla del West”, Elisabeth de Valois din
„Don Carlo” , Turandot şi multe altele. Din înregistrările care ne-au rămas de
la Viorica Ursuleac, se observă că vocea ei era de o frumuseţe deosebită. Ultimul
ei spectacol, spectacolul de adio, a fost susţinut în 1953, la Wiesbaden,
cu opera „Der Rosenkavalier”. Unsprezece ani mai târziu, în anul 1964,
este numită profesoară la Salzburg Mozarteum. După moartea soţului ei, Clemens
Krauss, care s-a produs în anul 1954, ea se retrage în mica localitate Ehrwald
din Tirol, unde a şi murit pe 22 decembrie 1985, la vârsta de 91 de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu