31.03.1914 S-a născut la Ciudad de Mexico, OCTAVIO PAZ – poet mexican
100 ani de la naşterea poetului mexican
Octavio Paz s-a născut pe 31 martie 1914, dintr-o familie de intelectuali,
la Ciudad de Mexico, unde îşi face studiile liceale şi universitare. Timpuriu
îşi începe activitatea de ziarist şi debutează cu un volum de versuri
suprarealiste Raiz del hombre ("Rădăcina omului", 1937). După cei doi
ani petrecuţi în Statele Unite cu o bursă Guggenheim, revine în Mexic şi începe
o îndelungată carieră diplomatică, mai întâi la Paris, unde se implică în
mişcarea suprarealistă, apoi în India, Japonia şi din nou Franţa. În 1968 se
retrage din viaţa politică, dedicându-se exclusiv scrisului, conferinţelor
ţinute în diferite ţări din Europa şi în Statele Unite, şi sprijinirii unor
activităţi culturale variate: întemeiază reviste literare, un teatru, promovează
tineri poeţi şi pictori etc. Celebritatea i se datorează îndeosebi
volumelor de poezie, dintre care menţionăm, pe lângă volumul de debut, şi
Piedra de sol ("Piatră de soare", 1957), Libertad bajo palabra
("Libertate pe cuvânt", 1960), Salamandra (1962), Discos visuales
("Discuri vizuale", 1968), Ladera este ("Coasta de răsărit",
1969) etc. Octavio Paz este însă şi un eseist de prim rang, mereu sensibil la problemele
complexe ale lumii contemporane. A publicat numeroase volume de eseuri; El
laberinto de la soledad ("Labirintul singurătăţii", 1950), El arco y
la lira ("Arcul şi lira", 1956), Corriente alternativa ("Curent
alternativ", 1967), Conjunciones y disjunciones ("Conjuncţii şi
disjuncţii", 1969), El mono gramático ("Maimuţoiul grămătic",
1974) etc. Este şi un talentat narator, încredinţat că graniţele între proză şi
poem pot fi imprecise. Povestirile sale - cum sunt cele din volumul Arenas
movedizas ("Nisipuri mişcătoare", 1960), mărturisesc preferinţa
pentru explorarea universului lăuntric al omului zilelor noastre şi constituie
o constantă încercare de înnoire a demersului literar. Octavio Paz a murit
pe 19 aprilie 1998, la Ciudad de Mexico, după ce a avut bucuria de a-şi vedea
opera încununată cu cele mai înalte onoruri literare: Premiul Cervantes (1981)
şi Premiul Nobel (1990).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu