Aniversari culturale 26.01.11(Polykarp Kusch, N. Ceausescu, Adi Cusin)

 

26.01.1911 Se naşte, la Blankenburg, Germania POLYKARP KUSCH fizician american

100 de ani de la naşterea fizicianului american

Polykarp Kusch s-a născut pe 26 ianuarie 1911 la Blankenburg în Germania fiind fiul unui preot. El a locuit în Statele Unite şi a fost cetăţean american. A fost educat în vestul Statelor Unite. Înclinările sale erau spre chimie însă după ce a asistat la un curs la Institutul de Tehnologie din Cleveland, Ohio, intersul său s-a îndreptat spre fizică. În 1931 a fost licenţiat în ştiinţă. În 1932 a intrat la Universitatea Illinois iar în 1936 a primit titlul de Doctor în fizică. Profesorul Kusch a primit titlul de Doctor în ştiinţă acordat de Institutul de tehnologie Case, Universitatea din Ohio, Universitatea din Illinois şi Colegiul Colby. A fost laureat al Premiului Nobel pentru Fizică 1955, împreună cu Willis Lamb, pentru că a determinat că momentul magnetic al electronului este mai mare decât valoarea teoretică, descoperire ce a condus la noi inovaţii în electrodinamica cuantică. A fost ales membru al Academiei naţionale de Ştiinţă (S.U.A.) în 1956. În următorii ani se concentrează foarte mult asupra problemelor de educaţie, în special a tinerilor făcându-i să înţelagă această civilizaţie ciudată afectată de cunoaşterea ştiinţei şi rezultatele acesteia. Polykarp Kusch s-a căsătorit cu Edith Starr McRoberts, au avut trei fete. Soţia lui a decedat în 1959 şi el s-a căsătorit cu Betty Pezzoni în 1960. Profesorul Kusch a murit în 1993.

26.01.1918 Se naşte, la Scorniceşti  NICOLAE CEAUŞESCU – politician comunist român

Nicolae Ceauşescu a fost conducătorul comunist al României din anul 1965, până când a fost înlăturat şi executat în 1989. Membru al mişcării tineretului comunist din România în anii 1930, Ceauşescu a fost arestat în 1936 şi respectiv în 1940 pentru activităţile desfăşurate în cadrul partidului comunist. În 1939 s-a căsătorit cu Elena Petrescu. După moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, în martie 1965, Ceauşescu a preluat conducerea partidului comunist, îndeplinind funcţia de secretar general din iulie 1965. Odată cu preluarea Consiliului de Stat (decembrie 1967), el a devenit şeful statului. Între proiectele sale grandioase, s-a numărat şi intenţia de a demola sate întregi din ţară şi zone întinse ale oraşului Bucureşti. De altfel, peste o cincime din zona centrală construită a Bucureştiului, inclusiv biserici şi monumente istorice, a fost rasă de pe faţa pământului la ordinul lui Ceauşescu (anii 1980). Regimul său a luat sfârşit când Ceauşescu a ordonat forţelor armate şi de securitate să împuşte pe cei care manifestau împotriva guvernului la Timişoara, la 17 decembrie 1989. Demonstraţiile au izbucnit apoi la Bucureşti şi în alte oraşe mari ale României. La 22 decembrie 1989, armata s-a alăturat protestatarilor. În aceeaşi zi, Ceauşescu şi soţia sa au fugit din capitală cu un elicopter, dar au fost capturaţi şi arestaţi. La 25 decembrie, cei doi au fost judecaţi şi condamnaţi la moarte de către un tribunal militar special, sub acuzaţia de crimă cu caracter de masă.

26.01.1941 Se naşte, la Gleiwitz, Germania  ADI CUSIN – poet roman

70 de ani de la naşterea poetului român

Unul dintre cei mai importanţi poeţi români ai ultimilor patru decenii. Numit deseori şi "noul Labiş". Se naşte la Gleiwitz, în Germania (actualmente Polonia), Adolf Aristotel Cusin, viitorul poet, cunoscut sub numele cu care îşi va semna scrierile de la debut şi până la ultima carte, Adi Cusin. Adi Cusin debuta în presa literară din România odată cu Mihai Ursachi, Dan Laurenţiu, Ioanid Romanescu, Cezar Ivănescu, impunându-se în conştiinţa cititorului de poezie mai ales după apariţia cărţii de debut, "A fi" (Ed. Tineretului, 1968) şi a volumului "Umbra punţilor" (Ed. Cartea Românească, 1970) ca un poet original prin viziunea lirică, prin ipostazele ludicului şi ironiei textuale, precum şi prin ademenitoare accente urmuziene. A fost secretar literar la Teatrul de Copii şi Tineret (1967-1972), redactor principal la revista „Flacăra” (1976-1980), comentator-publicist, „Redacţia Publicaţiilor pentru Străinătate” (1980-2008). A debutat editorial în anul 1968, cu volumul A fi. Alte cărţi publicate: Umbra punţilor (1970), Starea a treia (1974), Ţara somnului (1994). Deşi plecat în Bucureşti prin anii 1980, Adi Cusin a rămas sufleteşte în Iaşi, oraşul copilăriei şi maturizării, tot timpul. În răstimpul ultimelor luni, al ultimilor paşi pe Golgota acestei lumi, poetul a lăsat cuvânt testamentar să fie înmormântat la Iaşi. Prietenii şi cititorii îl pot vizita la Cimitirul "Eternitatea", dar mai ales în cărţile sale de poezie.

Aniversari culturale 25.01.11(J.L. Lagrange, Ion Balaceanu, Virginia Woolf)

25.01.1736 Se naşte, la Turin (Torino), Italia JOSEPH-LOUIS LAGRANGE matematician şi astronom italian

275 de ani de la naşterea matematicianului şi astronomului italian

Joseph-Louis Lagrange s-a născut la Torino, în Italia, ca Giuseppe Luigi (Lodovico) Lagrangia şi este considerat fondatorul matematicii moderne. A fost primul din cei 11 fraţi. L-a interesat matematica încă din copilărie şi a fost un autodidact. La vârsta de 19 ani a devenit profesor la Royal Artillery School în Turin - după ce Euler fusese impresionat de activitatea tânărului Langrange. A fost profesor la Academia din Berlin şi la Academia de Ştiinţe de la Paris. Este cunoscut ca fiind fondatorul Sistemului Metric. De asemenea, a studiat mişcarea planetelor. A pus bazele mecanicii analitice şi ale calculului variaţiilor, ocupându-se îndeosebi de integrarea ecuaţiilor cu derivate parţiale. Are contribuţii în teoria numerelor, în trigonometria sferică, mecanica cerească şi analiza numerică. A studiat ceea ce cunoastem astăzi ca fiind punctele Langrange. Langrange este cunoscut ca astronom şi matematician. Joseph-Louis Lagrange a murit la Paris pe 10 aprilie 1813.

25.01.1828 Se naşte, la Bucureşti  ION BĂLĂCEANU – politician şi memoralist român

Ion Bălăceanu aparţine vechii familii boiereşti a Bălăcenilor, atestată documentar în Ţara Românească din secolul al XIV-lea. Urmează cursurile liceului "Louis le Grand" din Paris şi asistă la prelegerile susţinute de Jules Michelet şi Edgar Quinet la College de France. Face parte din Societatea Studenţilor Români de la Paris (dececembrie 1845). Întors în ţară participă la Revoluţia de la 1848 şi este numit prefect de Muscel (3 august - 22 septembrie 1848). După înăbuşirea mişcării revoluţionare fuge la Paris unde militează pentru dezideratele naţionale ale romînilor. În anul 1856 revine în ţară şi ia parte la evenimentele premergătoare Unirii de 1859, susţinând ideea aducerii unui prinţ străin, dar nefiind nici împotriva alegerii lui Ion Ghica ca domnitor. După Unire este numit prefect al Bucureştiului. Este trimis de Cuza în Franţa pentru a susţine recunoaşterea dublei alegeri. În perioada 11 octombrie 1859 - 28 mai 1860 a fost ministru Controlor al Ţării Româneşti şi delegat în prima Comisie a Puterilor Riverane ale Dunării. Ca membru al lojii "Sages d'Heliopolis" a desfăşurat o importantă campanie pentru îndepartarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la conducerea ţării. În anul 1866 a fost ales membru al Adunării Constituante, iar în anul 1876 a fost numit, din nou, prefect al Bucureştiului. În perioada 30 ianuarie - 30 martie 1876 a ocupat funcţia de ministru al Afacerilor Străine. A îndeplinit numeroase funcţii diplomatice, reprezentând interesele României pe lângă marile puteri de la acea vreme: Paris (februarie 1866 - mai 1867; septembrie 1884 - ianuarie 1885), Constantinopol (decembrie 1870 - martie 1871; aprilie 1886 - decembrie 1888), Viena (iulie 1876 - octombrie 1882), Roma (noiembrie 1882 - septembrie 1884), Londra (aprilie 1893 - decembrie 1900). Ion Bălăceanu a fost un om politic şi un diplomat înzestrat cu un veritabil talent, având foarte dezvoltat simţul demnităţii şi al onoarei. S-a pus toată viaţa în slujba ţării, nu fără a comite greşeli în evaluarea unor evenimente politice şi mai ales a unor oameni pe care efectiv i-a antipatizat, cum ar fi M. Kogălniceanu şi P. P. Carp socotit, nici mai mult nici mai puţin, ca un "parvenit". Moare pe 22 decembrie 1914, la Nice, Franţa.

25.01.1882 Se naşte, la Londra  VIRGINIA WOOLF – scriitoare engleză

Virginia Woolf s-a născut cu numele de Adeline Virginia Stephen în Londra pe 25 ianuarie 1882. Scriitoare de geniu, critic literar şi editor, Virginia Woolf şi-a fascinat contemporanii prin creativitatea sa de avangardă. Experienţa intimă a nebuniei, depăşită cu ajutorul scrisului, a transformat-o într-o maestră a romanului psihologic, iar viaţa ei de femeie liberă a devenit un model pentru feministele de astăzi. Melancolică şi suicidară: mult timp Virginia Woolf a fost redusă la aceste două adjective. Cea care a revoluţionat modul de a scrie romane la începutul secolului XX a fost fără îndoială bântuită de amintirea unei copilării dificile. Scrisul a fost pentru Virginia Woolf un adevărat remediu pentru a învinge răul de viaţă. Puternică în cele mai tragice momente ale vieţii sale, Virginia şi-a transformat metodic toate suferinţele psihice în sublime invenţii narative pe care scriitorii de azi continuă să le invidieze şi să le rescrie în maniera proprie. Romanele Virginiei Woolf sunt, contrar tristeţii autoarei, pline de episoade de intensă luminozitate. În jurul anului 1930 Virginia Woolf s-a îmbolnăvit tot mai rău. A fost părăsită de prieteni şi gândul morţii a reînceput să-i dea târcoale. Totuşi, nu perspectiva morţii sale o înspăimânta, ci aceea de a nu-şi termina opera. Scrisul pentru Virginia Woolf a fost un refugiu, o scăpare. În timpul episoadelor maniaco-depresive scria cu ardoare, dispreţuind în acelaşi timp criticile şi elogiile. Pe data de 28 martie 1941, Woolf s-a sinucis.

Aniversari culturale 24.01.11(Unirea Principatelor, Victor Eftimiu, Birlic)

24.01.1859 UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE

Alegerile de deputaţi în Adunările elective s-au desfăşurat sub semnul unor înverşunate înfruntări între forţele partidei naţionale unioniste şi forţele reacţionare potrivnice Unirii.  Elementele antiunioniste erau avantajate de sistemul de vot impus prin Convenţie, care restrângea corpurile elective din cele două ţări la câteva mii de alegători. În timp ce alegerile din Moldova au adus în Adunarea lelctivă o majoritate a partidei naţionale, în Ţara Românească reacţiunea a obţinut majoritatea. În ziua de 5 ianuarie 1859, Adunarea electivă de la Iaşi a ales ca domn al Moldovei pe candidatul partidei naţionale, Alexandru Ioan Cuza. După alegerea din Moldova, privirile întregului popor român erau aţintite spre Bucureşti. Adunarea electivă şi-a deschis lucrările la 22 ianuarie 1859. Încă din prima zi, mii de oameni, mobilizaţi de tineri unionişti, se adunaseră în faţa clădirii unde avea loc adunarea. Erau prezenţi tăbăcari, măcelari, meseriaşi, negustori, ţărani din satele judeţelor Ilfov şi Dâmboviţa, elevi ai claselor superioare şi ai învăţământului de specialitate. Mulţimea manifesta vehement împotriva partidei reacţionare, care susţinea alegerea lui Gh. Bibescu. În această atmosferă, în noaptea de 23/24 ianuarie, deputaţii partidei naţionale au convocat o şedinţă la hotelul "Concordia" unde au hotărât să propună Adunării ca domn al Ţării Româneşti tot pe Alexandru Ioan Cuza. În dimineaţa zilei de 24 ianuarie, ora 11, reprezentanţii partidei naţionale au propus ţinerea unei şedinţe secrete pentru desemnarea candidatului. Propunerea făcută de Vasile Boerescu în persoana lui Al. I. Cuza a fost acceptată în unanimitate, deputaţii conservatori fiind nevoiţi să cedeze voinţei poporului. Trecându-se la vot, toate cele 64 de buletine purtau numele celui ales la 5 ianuarie în Moldova. Prin propriile-i forţe, poporul român realizase Unirea şi întemeiase statul său naţional. "Unirea naţiunea a făcut-o" avea să declare M. Kogălniceanu în 1862. Ziua de 24 ianuarie se înscria pentru totdeauna în istoria patriei ca "Ziua renaşterii naţionale". Punând bazele României moderne, Unirea din 1859 a însemnat o etapă esenţială pe drumul unităţii naţionale, a cărei întregire deplină avea să se înfăptuiască în 1918.

24.01.1889 Se naşte, Boboshticë, Albania  VICTOR EFTIMIU – scriitor român

Al doilea din cei 12 copii ai negustorului macedoromân Gheorghe (Ghergo) Eftimiu şi ai Mariei. Cetăţenia română o va obţine Eftimiu abia în 1919. După ce urmează, în comuna natală, primele clase (1895-1897) în limba greacă, îşi va însoţi (1897) părinţii la Bucureşti, fiind aici înscris la şcoala primară de pe strada Silvestru. Stabilit definitiv la Bucureşti în 1905, Eftimiu îşi publică, în acelaşi an, prima poezie în efemera revistă Speranţa, scoasă de el însuşi. După colaborarea la Dumineca, Viaşa literară şi artistică, redactează, la Sibiu, împreună cu Octavian Goga, revista Ţara noastră (1908). Onorariile primite în contul colaborării la Luceafărul (Sibiu), Tribuna (Arad), Lupta (Budapesta) s. a. îi permit o călătorie la Paris, via Budapesta-Viena, şi o şedere de doi ani (1909-1910) în capitala Franţei. Întors în ţară, va fi în scurtă vreme un om afirmat director al Teatrului Comedia (1912), director, în mai multe rânduri (1920-1921; 1930; 1944-1945), al Teatrului Naţional din Bucureşti, al celui din Cluj (1927), preşedinte al SSR (1 sept 1944-1948), membru al Academiei (din 1950), preşedinte al PEN-Clubu-lui Român şi preşedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor (din mai 1972), distins cu multe alte titluri onorifice, premii şi decoraţii, frecvent călător peste hotare s. a. m. d. Victor Eftimiu a fost autorul pieselor de teatru în versuri Înşirăte mărgărite, Omul care a văzut moartea, Cocoşul negru, Prometeu. Scriitor cu priza la public, dar repede perimat postum, Eftimiu este autorul a circa 140 de volume, între care peste 40 de piese de teatru, unele dintre ele mereu jucate şi reluate; a scris, în total, aproximativ 200 000 de versuri, 5 000 de articole literare, a ţinut peste 1 000 de conferinţe publice.

24.01.1905 Se naşte, la Fălticeni  GRIGORE VASILIU (BIRLIC) – actor român

 

Grigore Vasiliu se naşte la 24 ianuarie 1905 la Fălticeni într-o familie modestă de negustori. Neastâmpărul şi spiritul ludic este remarcat încă din copilarie, când îşi manifesta dorinţa de a deveni clovn de circ sau când, mai târziu, stârnea hohote de râs colegilor de liceu prin grimasele pe care le făcea în timpul orelor. În paralel cu frecventarea cursurilor la Facultatea de Drept, apare ca figurant în piese la Teatrul Naţional din Cernăuţi. Aşa este remarcat şi primeşte roluri mai substanţiale, cu mare succes la public. Datorită defectului de vorbire(era peltic), este respins de şapte ori la admiterea în Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuţi pe care îl continuă, din 1933, la Bucureşti. După venirea în capitală, apare în special în piese la Teatrul Vesel, promovat de dramaturgul Tudor Muşătescu şi regizorul Sică Alexandrescu. Din această perioadă i se trage porecla Birlic - din piesa cu acelaşi nume în care juca rolul unui funcţionar din Fălticeni. În 1934 îşi face debutul în cinematografie cu filmul Bing-Bang, alături de Stroe şi Vasilache. În anii 1950 şi 1960 apare în special în piesele şi schitele lui Caragiale, multe din ele fiind şi ecranizate. A fost căsătorit cu actriţa Angela Mateescu şi apoi cu Valeria Nanci, fără să aibă copii din nicio căsătorie. Cu puţin timp înainte de a muri, oferă un spectacol memorabil în reluarea piesei Birlic, pe care o şi regizează. Moare pe 14 februarie 1970 şi este înmormântat la Cimitirul Bellu.