6.12.1835 S-a născut, la Bucureşti NICOLAE KALINDERU – medic, membru al Academiei Române
Nicolae Kalinderu, medic, membru al Academiei Romane; a fost unul dintre fondatorii orientării anatomo-clinice şi fiziopatologice în medicina românească internă; împreună cu Victor Babeş a iniţiat studii de mare răsunet privind histologia, microbiologia, diagnosticul şi epidemiologia leprei. În 1887 se înfiinţeaza prima clinică de medicină internă, universitară, condusă de renumitul Nicolae Kalinderu. Moare la 16 aprilie 1902 la Ciulniţa, Argeş.
Ion Mincu este unul dintre arhitecţii care au îmbrăţişat această idee (alături de Petre Anton, N. Ghica-Budeşti, Cristofi Cerchez), devenind o figură centrală a curentului din arhitectură de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX..
Ion Mincu, născut în 1852, în oraşul Focşani, a absolvit Şcoala de ingineri de poduri şi şosele din Bucureşti, la 23 de ani, pentru ca, mai târziu, să studieze arhitectura la L’Ecole de Beaux Arts, la Paris (1877-1882). Cariera sa de arhitect debutează cu o comandă de transformare a unei case particulare într-o locuinţă reprezentativă(Casa Dr. Vitzu. Lucrarea care îi va asigura afirmarea şi consacrarea, este una de ”renaştere a arhitecturii naţionale”- Casa Lahovary (1885-1886; Str. Ion Movilă), considerată ”manifestul” arhitecturii sale. În fiecare din lucrările sale, de la construcţia de locuinţe de tipul vilei sau locuinţei reprezentative (Casa Vitzu, 1884; casa Lahovary, 1886; Casa Monteoru, 1889; Casa Vernescu, 1889; Casa Robesu din Bucureşti, Casa Robescu di Galaţi, Vila Robescu din Sinaia, Casa N. Pătraşcu ), la edificii publice (Şcoala Centrală de fete din Bucureşti, 1894; Palatul Administrativ din Galaţi, 1904), la lucrări de restaurare a unor monumente vechi (Biserica Stravropoles) la monumentele funerare şi, nu în ultimul rând, la designul de mobilier (Palatul Justiţiei din Bucureşti, Catedrala din Constanţa), Mincu a încercat mereu să se autodepăşească, să evolueze, să se perfecţioneze.
Ion Mincu, născut în 1852, în oraşul Focşani, a absolvit Şcoala de ingineri de poduri şi şosele din Bucureşti, la 23 de ani, pentru ca, mai târziu, să studieze arhitectura la L’Ecole de Beaux Arts, la Paris (1877-1882). Cariera sa de arhitect debutează cu o comandă de transformare a unei case particulare într-o locuinţă reprezentativă(Casa Dr. Vitzu. Lucrarea care îi va asigura afirmarea şi consacrarea, este una de ”renaştere a arhitecturii naţionale”- Casa Lahovary (1885-1886; Str. Ion Movilă), considerată ”manifestul” arhitecturii sale. În fiecare din lucrările sale, de la construcţia de locuinţe de tipul vilei sau locuinţei reprezentative (Casa Vitzu, 1884; casa Lahovary, 1886; Casa Monteoru, 1889; Casa Vernescu, 1889; Casa Robesu din Bucureşti, Casa Robescu di Galaţi, Vila Robescu din Sinaia, Casa N. Pătraşcu ), la edificii publice (Şcoala Centrală de fete din Bucureşti, 1894; Palatul Administrativ din Galaţi, 1904), la lucrări de restaurare a unor monumente vechi (Biserica Stravropoles) la monumentele funerare şi, nu în ultimul rând, la designul de mobilier (Palatul Justiţiei din Bucureşti, Catedrala din Constanţa), Mincu a încercat mereu să se autodepăşească, să evolueze, să se perfecţioneze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu