Aniversari culturale 1.02.11(Stefan Luchian, Nicolae Gane, N.D. Cocea)

 

1.02.1868 Se naşte, la Ştefăneşti, Botoşani ŞTEFAN LUCHIAN pictor român

Născut la 1 februarie 1868, la Ştefăneşti, un sat în judeţul Botoşani, Ştefan Luchian a dominat pictura românească de la începutul secolului al XX-lea, continuând pe calea deschisă de Grigorescu şi Ion Andreescu. Între 1885 şi 1889, Ştefan Luchian a studiat la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, apoi la Munchen, unde, timp de un an, a fost student al Academiei Regale de Arte Frumoase. Şi-a desăvârşit studiile la Academia Julian din Paris, între 1891 şi 1892. Anul 1896 marchează Expoziţia artiştilor independenţi, organizată în ţară, împreună cu alţi colegi de breaslă. Doi ani mai târziu, este membru fondator al societăţii artistice Ileana. Fie că este vorba despre peisaje precum Moara, Peisaj de câmp sau Turnul de la Brebu, expuse astăzi la Muzeul K.H. Zambaccian, despre portrete sau naturi statice în care un loc central este ocupat de compoziţiile florale, tablourile lui Luchian au un echilibru secret, în care impresiile furnizate de realitatea înconjurătoare sunt transpuse cu o delicateţe deosebită. Portretele, precum Lorica, Portret de copil sau Moş Niculae Cobzarul, chipul mistuit de suferinţă din autoportretul denumit, cu modestie, Un zugrav, lucrările inspirate din evenimentele din preajma anului 1907 marcat de răscoalele ţărăneşti, sau scenele de gen extrem de expresive, precum Lăutul, toate sunt ecouri cromatice ale sensibilităţii lui Ştefan Luchian. Când, la vârsta de treizeci şi trei de ani, din cauza bolii, peisajele îi devin inaccesibile, Luchian îşi concentrează întreaga atenţie asupra florilor, pastelurile sale ajungând la o măiestrie inegalabilă. Artistul a trecut în eternitate în noaptea de 27 spre 28 iunie a anului 1916, la Bucureşti, fiindu-i conferit, post-mortem, titlul de membru de onoare al Academiei Române. Arta lui Ştefan Luchian a fost un exemplu incontestabil pentru toate generaţiile de artişti plastici care i-au urmat.

1.02.1838 Se naşte, la Fălticeni, Suceava NICOLAE GANE –scriitor român

Prozator, membru al cercului "Junimea" şi om politic liberal. A urmat şcoala primară la Fălticeni şi cursurile pensionului francez, din Iaşi. După absolvire, pleacă la Paris unde studiază dreptul. În anul 1857 revine în ţară şi este angajat secretar-translator al directorului general al închisorilor din Moldova. În acelaşi timp lucrează şi ca judecător la Tribunalul Suceava, dar este destituit din această funcţie datorită manifestărilor sale prounioniste. După Unirea de la 1859 se întoarce în magistratură unde îndeplineşte mai multe funcţii: preşedinte al Tribunalului Suceava, membru al Curţii de Întărituri Iaşi (1861), prefect al judeţului Suceava (1863) şi ulterior al Dorohoiului, judecător la Curţile de Apel din Focşani şi Iaşi. În anul 1867 este numit preşedinte al Curţii de Apel Focşani, dar demisionează şi pleacă la Iaşi unde încearcă să practice, fără succes, avocatura. Este numit pentru scurt timp procuror general pe lângă Curtea de Apel Iaşi (1868). În anul 1870 se angajează în politică fiind ales deputat din partea grupării “junimiste” şi prefect al judeţului Iaşi. A fost ales de cinci ori primar al oraşului Iaşi. În anul 1883 a devenit membru al Partidului Naţional Liberal fiind ales de mai multe ori deputat şi senator din partea acestei formaţiuni politice. În perioada 1-20 martie 1888 a îndeplinit funcţia de ministru al Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor. A scris proză cu tonalităţi romantice care evocă trecutul, viaţa patriarhală şi aventurile cinegetice. Lucrări: "Nuvele", "Pagini răzleţe". Se stinge din viaţă la 16 aprilie 1916 în Iaşi.

 

1.02.1949 A murit, la Bucureşti  NICOLAE DUMITRU COCEA – scriitor român

Nicolae Dumitru Cocea, originar din Bârlad, născut la 29 noiembrie 1880, de cetăţenie română este fiul generalului Nicolae Cocea, decedat, şi al Cleopatrei, de profesie publicist şi ziarist.  Este autorul romanelor: „ Fecior de Slugă” şi „ Pentru un petec de negreaţă”. În publicistică şi ziaristică s-a manifestat adeptul ideii şi doctrinelor politice socialiste, comuniste şi chiar revoluţionare. În anul 1923 este redactor al revistei Facla din Bucureşti. În anul 1938 a fost directorul ziarului săptămânal Reporter. A fost căsătorit de mai multe ori. Ultima soţie i-a fost Gina Manolescu- Strunga fiica fostului ministru. În anii 1940, N.D. Cocea s-a retras la Sighişoara, unde a ţinut un interesant jurnal din care au apărut scurte extrase în Magazin istoric în 1968. A murit la începutul anului 1949.