120 de ani de la moartea pictorului francez
Georges Seurat s-a născut la data de 2 decembrie 1859 la Paris. Este unul dintre cei mai faimoşi pictori, fiind considerat conducătorul si precursorul neoimpresionismului. A murit la data de 29 martie 1891, la vârsta de numai 32 de ani. S-a născut într-o familie burgheză care i-a oferit toate mijloacele materiale pentru a se dedica marii sale pasiuni- pictura. Talentul său artistic este remarcat şi încurajat încă din copilărie. La 17 ani devine elev al şcolii de sculptură şi de pictură din localitate. Apoi este acceptat în 1878 la Academia de Arte Frumoase. Este mereu atras nu numai de pictură, dar şi de cărţi şi de muzee. În 1879 este recrutat şi timp de un an îşi săvârşeşte stagiul militar la o unitate din Brest. Curentul impresionist are un mare impact asupra lui. Însă acesta nu doreşte să copieze tablourilor impresioniştilor, ci doreşte să se impună cu un stil propriu, prin originalitate. Drept urmare studiază intens multe cărţi despre optica, dar mai ales despre culori şi desen. Tablourile expuse la expoziţia impresioniştilor au fost considerate ciudate şi chiar dezgustătoare din cauza faptului că erau formate din mii de puncte de culoare. Respectivul procedeu avea sa fie cea numit pointilism, adică pictura prin puncte. Această nouă tehnică a lui Seurat a fost numită „neoimpresionism” de către criticul de artă Feneon. Deşi se asemăna mult cu tehnica impresionistă, se diferenţia în acelaşi timp prin originalitate, prin noutate. Pictorii de la acea vreme deja vedeau în Seurat conducătorul noii generaţii de pictori.Are în secret o relaţie cu Madeline Knoblock care îi va dărui un fiu care s-a născut la data de 16 februarie 1890. Viaţa pictorului a fost scurtată prea devreme de boală, murind pe data de 29 martie 1891, la Paris. La două săptămâni după decesul pictorului şi fiul său a murit de aceeaşi boală ca şi tatăl său – difterie.
40 de ani de la moartea istoricului si criticului literar român
Dumitru S. Panaitescu s-a născut la Brăila, la 21 octombrie 1891. Studiază la liceul „N. Bălcescu” din Brăila şi devine licenţiat în filologie romanică la Universitatea din Bucureşti (1914). Debutează cu proză în revista brăileană Flori de câmp (1911), publică versuri în revista Versuri şi proză, semnează cu pseudonimul Perpessicius în Cronica (1915), revistă condusă de Gală Galaction şi Tudor Arghezi. Mobilizat pe front, este rănit în 1916 şi rămâne invalid de mâna dreaptă. Profesor în mai multe localităţi ale ţării, autor al unor apreciate manuale de literatură pentru liceu, elaborate împreună cu Al. Rosetti şi J. Byck. Colaborează la Cuvântul, Lumea, Universul literar, România, Revista Fundaţiilor Regale, Letopiseti, Neamul românesc, Cartea vremii, Flacără, Gândirea, Cugetul românesc, Ideea europeană, Gazeta literară, Contemporanul, Viaţa românească, România literară, Steaua, Luceafărul; a ţinut cronica literară la Radio între 1934 - 1938. Membru al Academiei Române, director general al Bibliotecii Academiei, al Muzeului Literaturii Române (1957) şi al revistei Manuscriptum. Moare la 29 martie 1971 în Bucureşti.
Surse: www.ro.wikipedia.org; biografii.famouswhy.ro; www.incwell.com; www.agentiadecarte.ro; www.personality.com.ro;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu