Aniversari culturale 8.03.11(Emanuel Elenescu, Gala Galaction)

8.03.1911 S-a născut, la Piatra Neamţ EMANUEL ELENESCU – compozitor şi dirijor român

100 de ani de la naşterea compozitorului şi dirijorului român

Emanuel Elenescu s-a născut în 8 martie 1911 la Piatra Neamţ. În perioada 1913-1920 locuieşte cu părinţii, Ecaterina şi Gheorghe la Comăneşti. În 1920, familia se stabileşte în Bacău, unde Emanuel Elenescu urmează clasele de liceu. La 17 ani începe studiile la Conservatorul de muzică şi artă dramatică George Enescu şi face în paralel cursurile Liceului Naţional din Iaşi.  Studiază fagotul cu profesorul Ion Vasilescu şi dirijatul cu Antonin Ciolan. La 1 ianuarie 1933, Mihail Jora îi oferă postul de fagotist în Orchestra Radioadifuziunii din Bucureşti, orchestra pe care o va sluji, ca dirijor peste 50 de ani.  Dirijorul şi compozitorul Emanuel Elenescu este o legendă vie a culturii muzicale din România. Timp de 50 de ani a condus corul şi orchestra Radio, inclusiv în perioada războiului, când Radiodifuziunea română se afla în refugiu la Bod. A înregistrat peste 5.000 de minute de muzică pe benzi şi discuri, record absolut în materie. În mai 1990 Societatea Academică din Paris îi acordă medalia de aur. Alături de activitatea didactică, Emanuel Elenescu este remarcat prin compoziţiile sale. Cu Variaţiunile simfonice pe o temă românească obţine Menţiunea I la Concursul de compoziţie George Enescu un premiu pentru muzică religioasă şi în 1937, premiul III George Enescu cu Rapsodia română pentru vioară şi orchestră Emanuel Elenescu  cel mai iubit dintre dirijori, seniorul baghetei româneşti  rămâne un model de seriozitate, profesionalism artistic, de tenacitate, umor şi noblete sufletească. Maestrul s-a stins din viaţă în 17 iunie 2003.

8.03.1961 A murit, la Bucureşti GALA GALACTION – scriitor român

50 de ani de la moartea scriitorului român

Gala Galaction - este pseudonimul lui Grigore Pişculescu, născut la 16 aprilie la Dideşti - Teleorman. Studii la Liceul “Sf. Sava" din Bucureşti (1890-1898), Facultatea de Litere şi Filosofie (1898 - 1899) şi Facultatea de Teologie din Bucureşti (1899 - 1903), doctoratul la Facultatea de Teologie din Cernăuţi (1909).  Defensor eclesiastic pentru eparhiile Râmnicului şi Argeşului (1909-1922), preot (1922) şi misionar al Arhiepiscopiei Bucureştilor (1922-1926), profesor titular la catedra de Introducere şi Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Chişinău (1926-1941), decanul acesteia (1928-1930), profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1941-1947), membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureştilor (din 1954).  Ca teolog, a publicat studii de Noul Testament, articole, meditaţii, conferinţe, predici şi a realizat o nouă traducere a Bibliei în limba română împreună cu  Vasile Radu.  A desfăşurat o remarcabilă activitate literară-publicistică: nuvele, romane, note de călătorie, articole în principalele ziare şi reviste ale timpului.  Opera sa – străbătută de spiritul evanghelic - a fost deosebit de apreciată: Premiul Academiei Române (1915), Premiul Societăţii Scriitorilor Români (1933), Medalia "Meritul Cultural" cl. a II-a (1934), Premiul Naţional Literar (1935), Premiul naţional pentru proză (1942), Medalia ,,Meritul Cultural" în grad de comandor (1947), Ordinul Muncii cl.  I (1954), vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Români (1947), membru activ al Academiei Române (1947), apoi membru titular onorific al Academiei Republicii Populare Române (1955).  Militant antifascist, sprijinitor şi prieten al populaţiei evreieşti din Tara noastră, deputat în Parlament (1946-1948) şi în Marea Adunare Naţională 1948- 1952 membru în delegaţia română la o consfătuire interparlamentară la Cairo (1947). După o congestie cerebrală, își va petrece ultimii ani de viață în pat. Se stinge din viaţă pe 8 martie 1961 la Bucureşti.

8.03 ZIUA INTERNAŢIONALĂ A FEMEII!

Surse: ro.wikipedia.org; elenescu.cabanova.ro; www.aol.ro; www.enciclopedia-dacica.ro; biserica.org;