Aniversari culturale 4.05.11(Theodor Dimitrie Speranţia)

4.05.1856 S-a născut, la Oneşti, Iaşi THEODOR DIMITRIE SPERANŢIA – scriitor şi folclorist român

155 de ani de la naşterea scriitorului şi folcloristului român

Theodor Dimitrie Speranţia s-a născut pe 4 mai 1856, la Oneşti, judeţul Iaşi. Fiu al diaconului Dimitrie Nădejde, Speranţia învaţă mai întâi la Târgu Frumos, unde învăţătorul îi schimbă numele, prin latinizare, în Sperantia. Tatăl îl destinase carierei ecleziastice, de aceea îl trimite la Seminarul „Veniamin Costache" din Iaşi. Speranţia va alege însă - după ce îşi ia bacalaureatul şi obţine, prin concurs, postul de institutor la Şcoala Trei Ierarhi - Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii ieşene. În 1884 era în Belgia, la Universitatea din Liege, unde în 1887 obţine diploma de doctor în filosofie şi litere. Aici vine în contact cu mişcarea folcloristică europeană şi se iniţiază în studiul comparativ al literaturilor. Întors în ţară, se stabileşte la Bucureşti, unde ţine la Universitate, timp de un an, un curs de istoria teatrului, iar la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică predă literatura dramatică. În 1891 este ales membru corespondent al Academiei Române. În publicistica literară Speranţia s-a afirmat de timpuriu. Cea dintâi scriere semnată este anecdota Trei surzi, apărută în 1881 la „Contemporanul". Folclorul l-a atras din copilărie, dar nu a făcut operă de culegător. Conştient de valoarea psihologică deosebită a creaţiei populare, el a versificat, din ce în ce mai prolific, pe teme folclorice, creând anecdote. Succesul obţinut cu primul volum, Anecdote populare (1888), îl determină să folosească resursele acestei specii, inventându-şi singur subiectele. Intenţia moralizatoare se manifestă şi în piesele de teatru. Speranţia este şi autorul a numeroase cărţi de proză - schiţe, nuvele, romane, povestiri. A avut şi preocupări de teoretician al folclorului. Lucrările Introducere în literatura populară română(1904), Lămuriri asupra literaturii române culte şi populare (1906) şi Mioriţa şi căluşarii. Urme de la daci şi alte studii de folklor (1914) sunt expuneri didactice privitoare la câteva specii populare sau la unele probleme legate de originea şi vechimea poeziei populare. S-a stins din viaţă pe 9 martie 1929, la Bucureşti.




Surse: www.ro.wikipedia.org; www.crispedia.ro; www.psd-ctp.ro;