Aniversari culturale 20.06.11(Mihail Kogalniceanu)

20.06.1891 A murit la Paris, Franţa MIHAIL KOGĂLNICEANU – istoric, scriitor şi politician român

120 ani de la moartea istoricului, scriitorului şi politicianului român

Mihail Kogălniceanu s-a născut la Iaşi pe 6 septembrie 1817, ca fiu al vornicului Ilie Kogălniceanu şi al Catincăi Stavilă. Studiile le-a început în casa părintească, cu un profesor de origine franceză, apoi cu călugărul maramureşan Gherman Vida, avându-l coleg pe Vasile Alecsandri. Îşi continuă educaţia în pensionul lui Victor Cuenim şi la Institutul de la Miroslava, până în 1834. În acelaşi an a fost trimis la studii în Franţa, la colegiul din Luneville, după un an de studii se stabileşte la Berlin, unde urmează cursurile universitare de istorie şi drept. Rezultatul muncii sale din anii de studenţie în Germania îl constituie mai multe lucrări pe care le publică în această epocă, între care se remarcă: Limba şi literatura română sau valahă (1837), Schiţă asupra istoriei, obiceiurilor şi limbii ţiganilor (1837) şi Istoria Valahiei, Ţării Româneşti, Moldovei şi a românilor de peste Dunăre (1837). Primele sale lucrări aveau să-l consacre în lumea ştiinţifică a Europei contemporane şi să-l situeze printre spiritele cele mai nobile, cele mai viguroase şi mai înaintate ale poporului român. În 1838 se întoarce în Moldova, la Iaşi, unde tipăreşte prima sa revistă literară Alăuta românească. Întemeiază, în 1840, revista Dacia literară, atrăgând colaboratori de pe întreg teritoriul românesc. Cu mult efort şi mari cheltuieli, Mihail Kogalniceanu îşi asumă sarcina de a da la lumină izvoarele istoriei neamului românesc publicând prima revistă istorică Arhiva românească (1841). Aceste preocupări meritorii îl impun ca pe un competent istoric şi, în anul 1843, este chemat să ocupe catedra de istoria românilor la Academia Mihăileană. A publicat Letopiseţele Moldovei (3 volume 1845-1862) şi Cronicile României (3 volume 1872-1874), care au servit ca material documentar atât unor studii istorice făcute de el sau de alţii, cât şi ca izvor de inspiraţie multor scriitori şi poeţi. Mihail Kogălniceanu a editat revista de orientare patriotică şi democratică Propăşirea, foaie ştiinţifică şi literară (1844). Perioada care începe cu anul revoluţionar 1848 reprezintă pentru Mihail Kogălniceanu o etapă nouă în care, prin activitatea sa politică, se străduieşte să aplice practic principiile democratice ce le afirmase cu atâta vigoare şi strălucire în perioada anterioară. Celebrele sale Dorinţele partidei naţionale (1848), Noul Acatist al marelui Voevod Mihail Grigoriu (1848) şi Proiect de constituţie pentru Moldova, din 1848, reprezintă cele mai complete programe ale revoluţiei româneşti. Adevărata măsură a capacităţii sale, a patriotismului şi a pasiunii sale de luptător, Mihail Kogălniceanu a împlinit-o în împrejurările glorioase în care s-a înfăptuit statul nostru naţional. S-a aflat în fruntea mişcării unioniste, fiind organizatorul acesteia, principalul ei conducător şi purtătorul ei de cuvânt. A ocupat un rol important în Comitetul Central al Unirii, a condus propaganda pentru Unire în paginile Stelei Dunării, a îndrumat îndeaproape activitatea Adunării Ad-hoc a Moldovei şi a expus moţiunea în favoarea adoptării programului unionist. După înfăptuirea Unirii, ca ministru şi sfetnic apropiat al lui Cuza, Mihail Kogălniceanu a iniţiat sau a susţinut actele noii domnii care aveau drept scop întărirea actului din 1859 prin reforme cu caracter democratic şi afirmarea tot mai deplină a independenţei. I-a revenit un merit deosebit în realizarea celor două reforme însemnate: secularizarea averilor mănăstireşti şi reforma agrară prin care în bună parte relaţiile feudale au fost înlăturate şi ţărănimea împroprietărită. Împrejurările care au precedat războiul din 1877, marcate de redeschiderea crizei orientale, l-au readus pe Kogălniceanu pe primul plan al vieţii publice. Ca ministru de externe, a reprezentat, cu demnitate şi prestigiu, interesele României, dorinţa acesteia de a-şi legitima drepturile la o viaţă liberă şi independentă. Mihail Kogălniceanu a avut o însemnată contribuţie la orientarea vieţii culturale şi ştiinţifice româneşti. În literatură a abordat diverse genuri: corespondenţă, însemnări de călătorie, schiţă de moravuri, nuvelă, pamflet, roman, teatru. A fost numit, în 1840, la conducerea Teatrului Naţional din Iaşi. Mihail Kogălniceanu a acordat o deosebită importanţă învăţământului. În 1868 Mihail Kogălniceanu este ales membru al Academiei Române. Mihail Kogălniceanu, personalitate puternică, om de litere şi animator al vieţii culturale naţionale, a cărui operă este pătrunsă de o puternică dragoste faţă de popor, faţă de ideile dreptăţii sociale şi ale libertăţii naţionale, s-a stins din viaţă la Paris, la 20 iunie1891, în urma unei operaţii. Corpul neînsufleţit a fost adus la Iaşi şi îngropat în cimititul Eternitatea.

Surse: Mihail Kogălniceanu, Tainele inimei, Editura Biblioteca pentru Literatură, Bucureşti, 1964; www.ro.wikipedia.org; www.compendium.ro; www.istoria.md;