Aniversari culturale 11.08.11(Iancu de Hunedoara)

11.08.1456 A murit, la Zemun IANCU de HUNEDOARA – voievod român

555 ani de la moartea voievodului român

Iancu de Hunedoara s-a născut în jurul anului 1407. Prezenţa familiei Corvinilor pe scena Istoriei, se face cunoscută mai pregnant după 18 octombrie 1409, când regele Sigismund de Luxemburg dăruieşte lui Voicu Corvin, tatăl lui Iancu printr-un act de danie castelul Hunedoara, cu pământurile care ţineau de el, oraşul Hunedoara, 35 de sate, vămi, mine de sare, aur, argint şi fier, avere pe care Iancu a sporit-o apoi considerabil. A bătut monedă proprie, cu efigia lui, stimulând comerţul şi activităţile productive. Primind o educaţie aleasă lingvistică, politică şi de tactică militară, cunoscător al limbii latine şi a câtorva limbi europene, Iancu de Hunedoara are o vocaţie veritabilă pentru cariera militară pe care o probează cu mare succes în bătălii, prin tacticile adoptate. Prin calităţile sale de om de stat, în anul 1441 ajunge voievod al Transilvaniei iar în 1446 guvernator al Ungariei. Se implică ferm pentru refacerea sistemului politic şi militar comun al ţărilor române. Dispune de o armată numeroasă instruită şi bine echipată, devenind iubit şi respectat de aceasta. În Ţara Românească l-a sprijinit pe Basarab al II-lea şi apoi pe Vlad Dracul, iar în Moldova pe Bogdan al II-lea, tatăl lui Ştefan cel Mare. Instalat la domnie cu sprijinul lui Iancu de Hunedoara domnitorul muntean Vlad Ţepeş 1476, îl sprijinea în lupta antiotomană. Fermitatea, energia şi severitatea cu care a reprimat orice opoziţie din interiorul şi exteriorul principatului l-au înscris în rândul marilor personalităţi ale vremii. În bătălia de la Belgrad, la 1456, Iancu de Hunedoara a fost sprijinit de oştiri din cele trei tări româeşti, precum şi de o mică oştire de cruciaţi a lui Ioan de Capistrano. Victoria lui Iancu, a cărui strategie şi tactică militară originală, mai complexă şi mai elastică, mult mai modernă decât a sultanului, a prevăzut lovituri variate, care în final au dejucat tactica lui Mohamed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, a fost strălucită. Acesta a fugit împreună cu resturile oştirii, lăsând o pradă imensă, părăsită pe câmpul de bătălie şi în tabăra otomană. Ştirea marii victorii s-a răspândit repede în toată Europa. Bucuria generală a triumfului, a fost însă umbrită şi tulburată adânc de moartea lui Iancu de Hunedoara, la 11 august 1456, răpus de molima ciumei, care cuprinsese armata, în tabăra de lângă Zemun.

Surse: 100 de personalităţi din evul mediu românesc, Marin Matei popescu, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1981; ro.wikipedia.org; www..dacoromania-alba.ro; www..istoria.md;