100 ani de la naşterea scriitorului englez
William Golding s-a născut la 19 septembrie 1911, în St. Columb Minor din ţinutul Cornwall, Marea Britanie. Pasiunea pentru cărţi şi impulsul de a scrie au apărut la o vârstă foarte fragedă, la 7 ani. După ce şi-a terminat cursurile la Marlborough School, instituţie condusă chiar de Alec Golding, tatăl scriitorului, tânărul William a fost admis la Brasenose College, Oxford, pentru a studia, ştiinţele exacte. După numai doi ani s-a înscris la cursurile de literatură ale aceleiaşi instituţii. A împrumutat o maşină de scris de la un prieten şi a început să-şi aştearnă pe hârtie gândurile sub formă de versuri. În 1934, cu un an înaintea absolvirii, William Golding publica primul volum de poezii Poeme, primit destul de dur de către critici, dar relevant totuşi, în ceea ce priveşte tematicile de interes ale viitorului romancier. Acesta avea să publice din nou abia două decenii mai târziu. După absolvire, Golding a început să predea literatură şi filosofie, să lucreze alternativ ca actor şi producător la un teatru local. Însă anul 1939 l-a smuls vieţii tihnite şi l-a aruncat în vâltoarea celei de-a doua conflagraţii mondiale, unde a luat parte, alături de Marina britanică, la debarcarea din Normandia şi la operaţiunea de scufundare a celui mai mare crucişător german, nava Otto von Bismarck. Sub impresia proaspătă a războiului, Golding a pornit redactarea unui roman ce avea să provoace o reacţie puternică, în rândul criticilor şi al cititorilor deopotrivă, prin brutalitatea şi pesimismul ce caracterizau scrierea. Împăratul muştelor a fost publicat pentru prima dată în 1954 şi i-a adus lui Golding succesul la scară internaţională, fiind chiar introdus ulterior în programa şcolară. Operele sale complete însumează nu mai puţin de zece romane, trei microromane, o piesă de teatru, poeziile de debut, un jurnal şi două volume de eseuri şi scrieri autobiografice. Moştenitorii 1955 duce mai departe linia pesimistă din Împăratul muştelor, identificând sursa răului, în vremea popoarelor primitive, ca fiind aşezată tot în fibra fiinţei umane. Pe măsură ce faima romanelor sale a luat progresiv amploare, Golding s-a dedicat integral scrisului şi în anii următori a publicat, printre altele, romanul Pincher Martin 1956, colecţia de povestiri scurte Piramida 1967 şi trilogia istorico-maritimă din care fac parte Rituri de trecere 1980, Reşedinţe apropiate 1987 şi Foc de la brâu în jos 1989. La patru ani, după publicarea acestui ultim roman, Golding a suferit un atac de cord ce i-a fost fatal. Dublu limbaj este ultimul roman lăsat de Golding, o poveste care se abate de la regula severă a prozei de observaţii în ton sumbru despre natura umană. După ce şi-a ocupat rapid locul printre romancierii de primă mână, a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1983, a câştigat premiul Booker Prize pentru romanul Rituri de trecere şi în 1988, la trei ani după ce adusese distincţia Academiei Suedeze în Albion, a fost ridicat în rang de Cavaler de regina Elisabeta a II-a. William Golding a murit în casa sa din Perranarworthal, în Cornwall, pe 19 iunie 1993 şi a fost îngropat în cimitirul bisericii din Bowerchalke, Wiltshire, Anglia.
Surse: ro.wikipedia.org; old.cotidianul.ro; www. adevarul.ro; blog.syracuse.com;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu