Aniversari culturale 25.09.11(Panait Cerna)

25.09.1881 S-a născut, la Cerna, Tulcea PANAIT CERNA – poet român

130 ani de la naşterea poetului român

Panait Cerna, pe numele său adevărat Panait Stanciof, s-a născut pe 25 septembrie 1881, în comuna Cerna, jueţul Tulcea. Este fiul învăţătorului Panait Stanciof şi al Mariei Taşcu. Între anii 1883 – 1893 urmează şcoala primară în comuna natală având ca învăţători pe Vasile Popescu, Casandra Constantinescu şi director Ion Ionescu. În toamna anului 1893 Panait Cerna se înscrie la Liceul Nicolae Bălcescu din Brăila. Pe 24 august 1897 debutează în revista Foaia interesantă cu poezia Trecut, traducere după Lenau. Pe 20 iulie 1898 îi apare prima poezie originală Orientale, în revista Carmen, apoi Gheţarul de la nord, traducere după Hugo şi Nocturnă. Publică în revista constănţeană Ovidiu o recenzie asupra volumului Nocturne de Dimitrie Nanu, pe 15 decembrie 1899, în acelaşi an apar şi poeziile: Cavaler şi Lor. În anul 1900 se înscrie la Facultăţile de Fizico-Chimice şi Filozofie din Bucureşti în luna octombrie se retrage de la Facultatea de Ştiinţe. În anul 1901 tipăreşte poeziile: Repaos, Albatrosul, Tristeţea Leonorei, Farmec de lună, De pe ţărm, Cel mai frumos, Sonet, Noapte de vară. În anul 1904 apar poeziile: Din depărtare, Plânsul lui Adam, Ideal, Trei zburătoare, În peşteră, Şoapte, Legenda unei stânci, Către pace, Logodnă, Sarcofagul, Sonet. Consultat de savantul Ion Cantacuzino, se constată că poetul suferă de o boală gravă de plămâni, în primăvara lui 1905 se internează la Sinaia. Pe 26 mai se întoarce la Bucureşti pentru a pregăti lucrarea de licenţă. În acelaşi an apar poeziile: Ecouri, Noapte, Trintre lacrimi, Dura lex. Pe 6 februarie 1906 este declarat licenţiat în filozofie magna cum laude. Apar poeziile: Isus, April, Înseninare, Pârâu şi floarea. În luna septembrie 1907 apare în revista Convorbiri literare poezia Zile de durere, pentru ca mai apoi să apară poeziile: Către Ines, Chemare, Către pace, Cântec de noapte, Sonete, Floare şi genune, Amor, Închinare. În anul 1908 apar următoarele poezii de Panait Cerna: Celei aşteptate, Floarea Oltului, Despărţire, Torquato către Leonora. În luna ianuarie 1909 se află la Berlin unde revede studiul despre Faust şi începe să scrie poezia Poporul, tot în acest an apare şi poezia Dor. La editura Minerva din Bucureşti apare volumul Poezii de Panait Cerna în anul 1910, până la sfârşitul anului mai apar Ruga pământului şi Nocturnă. În revista Convorbiri literare în ianuarie 1911 apare poezia Lui Leo Tolstoi, scrisă cu prilejul morţii scriitorului. În acest an mai par: Şoimul, Romanţă, Mama. Pe 18 iunie 1912 termină lucrarea de doctorat, iar pe 17 februatie 1913 a luat doctoratul cu magna cum laude. Pe data de 26 martie 1913 îşi pierde cunoştinţa  fiind grav bolnav de pneumonie. Poetul Panait Cerna se stinge din viaţă pe 28 martie 1913, la Leipzig, Germania.

 Surse: Panait Cerna 120 de ani de la naştere, Olimpiu Vladimirov, Editura EX PONTO, Constanţa, 2001, ro.wikipedia.org; commons.wikimedia.org; www.tulcea-info;