Aniversari culturale 21.11(Voltaire)

21.11 ZIUA MONDIALĂ A SALUTULUI
Primele atestări ale salutului se referă la formele de supunere, şi datează din vremea primelor dinastii chineze. Oamenii de rând trebuiau să îşi acopere ochii cu palma pentru a nu fi orbiţi de lumina emanată de strălucitorul împărat. În acest obicei îşi are originea salutul militar. În vremea romanilor, „Ave Cezar!“ era însoţit şi de strîngerea antebraţelor, ca semn de încredere, braţul neînarmat simbolizînd pacea şi prietenia. În epocile cavalerilor, domniţele erau salutate cu reverenţe adânci şi sărutarea mâinii înmănuşate. Ludovic al XIV-lea o saluta şi pe ultima bucătăreasă cu aceeaşi curtoazie pe care o manifesta şi faţă de doamnele de la curte. Pe 21 noiembrie, este Ziua Mondială a Salutului. A fost iniţiată de ONU în toamna anului 1973 ca răspuns la conflictul dintre Egipt şi Israel.

21.11  ZIUA MONDIALĂ A TELEVIZIUNII
Proclamată de către Adunarea Generală a ONU pe data de 17 decembrie 1996 prin Rezoluţia nr. 51/205. Ziua marchează data la care a avut loc primul forum mondial al televiziunii, sub egida ONU.

21.11.1694 S-a născut, la Paris, VOLTAIRE - scriitor şi filozof 

Francois Marie Arouet – cunoscut sub numele de Voltaire – a fost o figură proeminentă a Iluminsmului francez. Poet, dramaturg, romancier, nuvelist, istoric şi filozof, Voltaire a fost un apostol al gândirii libere.

Voltaire s-a născut în 1694 la Paris, într-o familie burgheză. În adolescenţă a studiat la Colegiul iezuit Louis-le-Grand, din Paris. După aceea a urmat dreptul o bucată de vreme, dar a renunţat destul de repede. La Paris s-a remarcat înca din tinereţe ca un om spiritual, capabil să compună versuri satirice. Însă, în timpul vechiului regim din Franţa, talentele sale puteau fi periculoase, aşa cum s-a şi întamplat de fapt. Voltaire a fost întemniţat la Bastilia din cauza versurilor sale politice. A stat aproape un an în închisoare, timp în care a scris un poem epic, Henriade, care ulterior s-a bucurat de un mare succes. În 1718, la scurta vreme dupa ce a fost eliberat din închisoare, a asistat la premiera  sale “Oedip”, care a avut loc la Paris şi a înregistrat un succes răsunător. La 14 de ani, Voltaire era deja celebru, iar în următorii 60 de ani a devenit o mare personalitate a literaturii franceze. 

Voltaire se pricepea să mânuiască banii la fel de bine ca şi cuvintele, reuşind treptat să facă avere. În 1726 a avut totuşi unele probleme. Era deja considerat cel mai iscusit om în arta conversaţiei din vremea sa (şi poate din toate timpurile). Îi lipsea însa modestia pe care unii aristocraţi francezi o pretindeau celor de origine burgheză. În consecinţă, s-a declanşat o dispută publică între Voltaire şi unul dintre aceşti aristocraţi, cavalerul de Rohan, dispută din care Voltaire a ieşit învingător. Dar la scurt timp după aceasta aristocratul a tocmit nişte derbedei care să-l bată pe Voltaire şi apoi l-a întemniţat la Bastilia, de unde a fost eliberat destul de repede, cu condiţia să părăsească Franţa. Forţat de împrejurări, a plecat în Anglia, unde va ramane în jur de doi ani şi jumătate. Perioada petrecută de Voltaire în Anglia va marca un moment de cotitură în  viaţa sa. A învatat engleza şi s-a familiarizat cu operele unor personalităţi celebre, cum ar fi John Locke, Francis Bacon, Isaac Newton şi William Shakespeare. De asemenea, a cunoscut personal mulţi gânditori englezi ai vremii. Voltaie a fost impresionat de Shakespeare, de ştiinţa şi empirismul englez; dar cel mai mult l-a fascinat sistemul politic din aceastş ţară. Democraţia engleză şi libertăţile individuale contrastau izbitor cu condiţiile politice din Franţa vremii sale. Nici un lord englez nu putea emite o “lettre de cachet” ca să-l arunce pe Voltaire în închisoare, iar în caz că era întemniţat pe nedrept, se dădea imediat un “habeas corpus” pentru eliberarea sa. Când s-a întors în Franţa, Votaire a scris prima opera filozofică importantă, “Lettres philosophiques”, cunoscută sub numele de “Scrisori despre englezi”. Acea carte publicată în 1734 marchează cu adevărat începutul Iluminismului francez. În “Scrisori despre englezi”, Voltaire a realizat o prezentare în general favorabilă a sistemului englez şi al ideilor lui John Lokce şi alţi gânditori englezi ai vremii. Publicarea cărţii a stârnit mânia autorităţilor franceze, astfel Voltaire a fost nevoit să părăsească Parisul din nou.
Şi-a petrecut următorii cincisprezece ani în estul Franţei, la Cirey, unde a fost amantul doamnei du Châtelet, inteligenta şi emancipata soţie a unui marchiz. În 1750, la un an după moartea acesteia, Voltaire a plecat în Germania, la invitaţia personală a lui Frederic cel Mare al Prusiei. A stat trei ani la curtea lui Frederic, de la Potsdam. La început s-a înteles bine cu inteligentul Frederic, dar până la urmă cei doi s-au certat şi Voltaire a părăsit Germania în 1753.
După ce a plecat din Germania, s-a stabilit la o mică moşie de lânga Geneva, unde era la adăpost atât de regele francez, cât şi cel prusac. Însa din cauza ideilor lui liberale, până şi Elveţia a devenit nesigură pentru el. Prin urmare, în 1758 s-a mutat la Ferney, la graniţa franco-elveţiană, unde avea două posibilităţi de scăpare în cazul în care intra în conflict cu autorităţile. A rămas acolo douazeci de ani, timp în care şi-a compus operele literare şi filozofice, a corespondat cu intelectualii de frunte ai Europei şi a primit vizite. În toţi aceşti ani, producţia literară a lui Voltaire n-a stagnat nici o clipa. A fost un scriitor deosebit de prolific. Scrierile sale însumează peste 30.000 de pagini, cuprinzând poeme în proză, versuri, scrisori personale, pamflete, romane, nuvele, piese, cărţi documentare din domeniul istoriei şi filozofiei.

Voltaire a fost întotdeauna un adept al toleranţei religioase. Însă pe când avea circa şaizeci de ani, a asistat la o cumplită persecuţie a protestanţilor în Franţa. Revotat, Voltaire a lansat o cruciadă intelectuală împotriva fanatismului religios. A scris un mare număr de pamflete politice. Tot de atunci s-a deprins să-şi încheie scrisorile personale cu cuvintele “Ecrasez l’infâme”, ceea ce înseamna “striviţi infamia”.