Aniversari culturale 15.11(Vasile Conta, Emil Racovita, Horia Hulubei, Wilhelm Raabe)

15.11.1845 Se naşte, la Ghindăoani, VASILE CONTA - filosof, jurist, publicist şi om politic

Studii elementare la Tg. Neamţ, liceul la Iaşi, Facultatea de Drept în acelaşi oraş. Urmează cursurile Institutului de Comerţ din Anvers, iar în 1872 este doctor în ştiinţe juridice. În perioada petrecută în Belgia s-a apropiat de ideile socialiste participând la întrunirile Internaţionalei. Întors în ţară, desfăşoară activitate politică în cadrul Fracţiunii libere şi independente a liberalilor din Iaşi. Este deputat în Parlament, iar în 1880 ministru al instrucţiunii publice. Ca parlamentar s-a remarcat prin discursul referitor la revizuirea articolului 7 din Constituţie cu privire la problema evreiască, iar ca ministru a propus o nouă lege a învăţământului care nu a fost adoptată. Profesor de drept civil la Universitatea din Iaşi, avocat, publicist, om politic, Conta se afirmă ca unul dintre cei mai de seamă gânditori ai timpului prin publicarea unor lucrări ca : Teoria fatalismului (1875-1876); Teoria ondulaţiunii universale (1876-1877); Originea speciilor; Încercări de metafizică. Unele dintre ele, traduse şi în franceză, s-au bucurat de elogiul câtorva dintre filosofii şi oamenii de ştiinţă ai vremii, altele au rămas neterminate deoarece, în anul 1882, Conta se stinge din viaţă. Unele dintre ideile sale au fost cercetate şi preluate mai târziu de gânditori, ca Lucian Blaga sau Mircea Florian.
15.11.1868 Se naşte, la Iaşi, EMIL RACOVIŢÃ - biolog şi jurist, fondatorul biospeologiei pe plan mondial
Studii la Paris, licenţiat în drept şi ştiinţe naturale la Sorbona, doctor în ştiinţele naturii, specialist în zoologie şi anatomie comparată. A participat, în calitate de naturalist, la expediţia navei Belgica în Antarctica (1897-1899), colecţionând un bogat material botanic şi zoologic. Studiul său asupra balenelor a devenit clasic. A fost subdirectorul staţiunii zoologice marine de la Banyuls-sur-Mer din Franţa şi al laboratorului de anatomie comparată de la Sorbona. În ţară este profesor titular de biologie şi rector al Universităţii din Cluj, pe lângă care a înfiinţat, în 1920, primul Institut de Speologie din lume şi a editat Buletinul Societăţii de ştiinţe din Cluj. A predat primul curs de biologie generală din România. Este creatorul biospeologiei, pe care a definit-o ca "ştiinţa formelor de viaţă din mediul subteran" şi unul dintre iniţiatorii ocrotirii monumentelor naturii din ţara noastră şi a dat prima clasificare raţională a acestora. Membru titular şi preşedinte al Academiei Române, precum şi al altor academii şi societăţi ştiinţifice din lume. Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt : Cetaceele (1903); Speologia; Evoluţia şi problemele ei, a explorat peste 1000 de grote din Europa şi nordul Africii pe care le-a descris în Enumération des grottes visités. Moare la 19 nov. 1947 la Cluj.
15.11.1896 S-a născut, la Iaşi, HORIA HULUBEI - profesor universitar, fizician, cercetător ştiinţific

Şcoala primară, liceul şi Facultatea de Ştiinţe Iaşi, secţia Fizică şi Chimie. În timpul primului război participă la luptele de la Mărăşeşti. Face parte din lotul de tineri care, la iniţiativa şefului misiunii militare franceze, generalul Berthelot, sunt trimişi în Franţa la şcoala de pilotaj, iar în calitate de pilot participă la operaţiunile de pe frontul de Vest şi este rănit. Decorat cu Ordinul Legiunii de Onoare. După război, şef al unui Birou de Navigaţie Aeriană, deschide prima linie aeriană românească : Constantinopol - Bucureşti - Budapesta (1922). Îşi continuă studiile întrerupte de război şi este pasionat de fizica atomică. Se specializează la Paris unde se face remarcat de mari personalităţi ale ştiinţei mondiale : Irene Sklodovska-Curie, Jean Perrin, Langevin, Einstein etc. La Expoziţia Mondială de la Paris din 1937 se ocupă de organizarea sălilor de electronică şi raze X şi este recompensat cu Medalia de Aur a Expoziţiei şi Medalia Henry Jouvenel. Pentru activitatea ştiinţifică desfăşurată în Franţa a primit premiul Fossignon. Întors în ţară, ocupă diferite funcţii în ierarhia didactică până la cea de rector al Universităţii Bucureşti. A întemeiat Filiala Cluj a Institutului de Fizică al Academiei în 1949 şi a devenit director al Institutului de Fizică al Academiei, Bucureşti. Membru al Academiei Române, membru corespondent al Academiei Portugheze. A fost director al Institutului de Fizică Atomică Măgurele pe care l-a organizat. Membru al încă multor instituţii ştiinţifice din lume, a deţinut preşedinţia multor organizaţii ştiinţifice şi membru în Consiliul Mondial al Păcii. A realizat lucrări de spectroscopie şi de raze X, de fizica particulelor elementare, studii privind interacţiile nucleare la energii joase şi medii, a contribuit la organizarea cercetărilor de fizică atomică în România. A încetat din viaţă la 22 nov. 1972, la Bucureşti.

15.11.1910 WILHELM RAABE Centenarul morţii scriitorului german